Spanacul salvator

- Trei sute de grame de spanac vă pot salva viaţa. Acesta este pragul de la care frunzele gustoase şi verzi se transformă din aliment în medicament, declanşând în organism procese intense de vindecare. Hrana preferată a lui Popeye Marinarul face, şi astăzi, furori -

Istoria spanacului ca hrană şi remediu începe în urmă cu 3000 de ani, în străvechea Persie, unde a fost cultivat pentru prima oară. De la perşi, spanacul a fost preluat de chinezi şi indieni, care l-au transformat în feluri de mâncare extrem de rafinate, "exportându-le" mai apoi în lumea arabă, de unde au ajuns în bucătăria occidentală, odată cu invazia mau­rilor în Spania.
Statutul de medicament, spanacul îl capătă în Eu­ropa doar la începutul secolului XX, când cercetătorii au descoperit bogăţia de magneziu, potasiu şi vita­mine din frunzele sale. Adevărata celebritate, spanacul o capătă însă începând cu anii 20, când apare seria de desene animate americane cu Popeye, sim­paticul ma­ri­nar, nedespărţit de conservele cu spanac care îi dau putere. Studii recente, fă­cute la o universitate suedeză, au confirmat efectele pozitive ale spanacului asupra rezis­tenţei fizice şi a forţei musculare, mitul lui Popeye având, deci, un sâmbure de adevăr.

Preparate din spanac

Salata de spanac: două mâini de frun­ze şi tulpini foarte fragede se curăţă bine de impurităţi, apoi se clătesc în mai multe ape. După spălare, frunzele şi tulpinile se toacă fin, pe o planşetă de lemn, iar apoi se adaugă puţină sare, puţin suc de lămâie şi ulei de măs­­line. Se mai pot adăuga şi câteva frunze de pătrunjel şi leuştean, pentru aromă, şi sa­lata-i gata, putând fi consumată în cantităţi mari, pentru că este foarte bine tolerată de stomac.
Sucul de spanac: în vasul mixerului electric se pune o mână de frunze de spanac, de un verde cât mai viu, bine spălate şi cură­ţate şi fără porţiuni uscate, şi un pahar (200 de mili­litri) de apă plată sau apă de izvor. Se mărunţeşte plan­ta foarte bine (vreme de aproximativ două minute), după care se adaugă imediat 1-2 linguriţe de suc de lămâie, pen­tru gust şi pentru prevenirea oxidării prin­cipiilor ac­ti­ve. Se consumă sucul astfel obţinut, nefil­trat, cât mai repede, aşa încât să aibă maximum de proprietăţi curative.
Spanacul fiert: se recomandă atunci când, din cauza sensibilităţii gastro-intestinale, nu putem consu­ma frunzele sale proaspete. Se obţine astfel: trei-patru mâini de spanac se curăţă şi apoi se spală în mai multe ape, după care se pun la fiert la foc iute, în apă cât să le cuprindă. Când frunzele au devenit moi şi uşor co­mestibile, zeama rezultată în urma fierberii se scurge într-o cană, iar la frunzele de spanac rămase se adaugă sare după gust, puţin ulei de măsline şi suc de lămâie. Se consumă cald, iar pentru un gust mai bun se poate pune puţin unt, piper şi chiar smântână, căpătând astfel o forţă calorică mai mare şi devenind un fel de mâncare principal.

Tratamente cu spanac

Spanacul şi detoxifierea

Frunzele sale proaspete, de o culoare verde foarte închisă, sunt foarte bogate în clorofilă, cel mai blând şi mai puternic agent de detoxifiere cunoscut. Ingerate zilnic, cantităţile mari de clorofilă atrag, ase­menea unui magnet, metalele grele şi radioactive din organism, ajutând la eliminarea lor în mod natural. Clorofila este supranumită şi sângele ver­de, deoarece are o structură foarte asemă­nă­toare cu cea a hemoglobinei, dar şi pentru că aju­tă la eliminarea din sânge a radicalilor liberi, a unor otrăvuri periculoase, cum ar fi pesticidele, con­servanţii şi coloranţii din alimente. De ase­menea, ajută la eliminarea din organism a unor substanţe care intră în compoziţia detergenţilor şi a maselor plastice şi care au un efect hormonal nefast.
Pentru a beneficia la maximum de efectele clo­rofilei, se consumă salată de spanac în cantităţi cât mai mari, cu ulei de măsline, care-i potenţează acţiu­nea. Două porţii de salată de spanac, fiecare având aproximativ 150 de grame, consumate zilnic, vreme de 14 zile, ajută la o detoxifiere amplă a organismului, protejându-l de bolile cu substrat hormonal ori nervos, dar şi de bolile autoimune.

Spanacul şi bolile cardiovasculare

Frunzele de spanac, atât cele consumate sub formă de salată, cât şi cele fierte, sunt foarte bogate în potasiu şi magneziu, minerale care reglează în mod natural tensiunea arte­rială. Apoi, vitaminele pe care le con­ţi­ne spanacul crud întăresc pe­reţii vaselor de sânge şi pre­­­vin apa­ri­ţia accidentelor vascu­la­re cerebrale. Nu în ulti­mul rând, spanacul ajută la ţinerea sub control a colesterolului, prevenind astfel apariţia arteritei obliterante, a arteriopatiilor în general şi a infarctului miocardic.
Este important şi efectul spanacului de reducere a greutăţii corporale, element de primă importanţă în prevenirea şi combaterea bolilor de inimă. Având foar­te puţine calorii, fiind bogat în fibre alimentare şi substanţe cu efect diuretic, spanacul - consumat mai ales în cure - este un excelent ajutor pentru slăbit.

Spanacul şi diabetul

Cura cu salată de spanac, din care se con­sumă câte 300 de grame pe zi, este un adevărat medicament antidiabetic, netoxic şi cu o acţiune extrem de complexă. Cercetătorii au descoperit în frunzele sale o substanţă (acidul alfa-lipoic) care are două efecte de primă importanţă în lupta împotriva diabetului: 1. Reduce nivelul zahărului din sânge, încetinind procesele de absorbţie ale acestuia din alimente. 2. Scade re­zistenţa organismului la insulină, ceea ce în­seam­nă că pancreasul nu va mai fi supraso­li­citat.
Efectul curei cu spanac în tratamentul dia­betului de toate tipurile este impresionant. La diabetul de tip 2, ajută la reducerea medicaţiei specifice, stopând evoluţia bolii. La diabetul de tip 1, cura cu spanac, asociată cu consumul unor alimente cu indice glicemic scă­­zut, ajută la reducerea do­zelor de insulină, previne apari­ţia complicaţiilor bolii şi creşte speranţa de viaţă. Cercetătorii au mai descoperit faptul că acidul alfa-lipoic din spanac previne şi ajută la ameliorarea neuropatiilor diabe­tice.

Spanacul şi forma fizică

Medicii de la Institutul Karolinska, din Suedia, au descoperit că un consum de 300 de grame de spanac pe zi îmbunătăţeşte oxigenarea celulară cu aproxi­mativ 5%, crescând forţa musculară şi rezistenţa la efort. Efectul a fost constatat atât în cazul atleţilor, cât şi în cazul persoanelor care depun un efort fizic nor­mal. Interesant este că oxigenarea celulară se îmbu­nătăţeşte nu după 3 secunde, cât îi lua lui Popeye pentru a deveni un super-erou, ci după 3 zile, ceea ce este - totuşi - un efect foarte rapid pentru un remediu 100% natural.

Spanacul şi întinerirea

Frunzele verzi ale spanacului conţin o sumedenie de substanţe extrem de folositoare pentru menţinerea tinereţii şi, nu în ultimul rând, a frumuseţii. De pildă, câteva dintre vitaminele şi oligoelementele pe care le conţine sunt un puternic stimulent al producţiei de co­lagen, acesta fiind cel care dă elasticitate şi fermi­tate pielii, unghiilor şi ţesuturilor elastice, în general. Apoi, spanacul ajută la menţinerea coloraţiei nor­male şi a rezistenţei firelor de păr, prevenind încărunţirea, pierderea rezistenţei şi a stră­lucirii lor.
Asupra oaselor, un efect extrem de benefic îl au vitamina K şi siliciul natural conţinute de spanac, care ajută la menţinerea şi la redobândirea densităţii lor normale, prevenind şi ameliorând, astfel, osteo­poroza.

Spanacul şi cancerul

Există nu mai puţin de şase substanţe cu efect antioxidant şi antitumoral în frunzele spanacului. Cel mai bine beneficiem de acestea atunci când consu­măm frunzele sale crude, care sunt foarte bogate în minerale şi oligoelemente, dar şi în vitamine şi enzi­me, care s-ar degrada foarte uşor în procesul gătirii. Medicii de la institutul american Queensland au observat că persoanele predispuse la diferite tipuri de cancer de piele s-au bucurat de o adevărată imunitate la această boală, în condiţiile în care au ţinut o cură cu spanac. De asemenea, la bolnavii cu cancer la intestin, gastric sau mamar, care au consumat spanac, s-a observat încetinirea ritmului de creştere şi chiar stoparea evoluţiei tumorilor. Aceasta se datorează în principal vitaminei B9, care are un efect antitumoral atât de puternic, încât este necesar să o cunoaştem în amănunt.