Spanacul salvator

Ilie Tudor
- Trei sute de grame de spanac vă pot salva viața. Acesta este pragul de la care frunzele gustoase și verzi se transformă din aliment în medicament, declanșând în organism procese intense de vindecare. Hrana preferată a lui Popeye Marinarul face, și astăzi, furori -

Istoria spanacului ca hrană și remediu începe în urmă cu 3000 de ani, în străvechea Persie, unde a fost cultivat pentru prima oară. De la perși, spanacul a fost preluat de chinezi și indieni, care l-au transformat în feluri de mâncare extrem de rafinate, "exportându-le" mai apoi în lumea arabă, de unde au ajuns în bucătăria occidentală, odată cu invazia mau­rilor în Spania.
Statutul de medicament, spanacul îl capătă în Eu­ropa doar la începutul secolului XX, când cercetătorii au descoperit bogăția de magneziu, potasiu și vita­mine din frunzele sale. Adevărata celebritate, spanacul o capătă însă începând cu anii 20, când apare seria de desene animate americane cu Popeye, sim­paticul ma­ri­nar, nedespărțit de conservele cu spanac care îi dau putere. Studii recente, fă­cute la o universitate suedeză, au confirmat efectele pozitive ale spanacului asupra rezis­tenței fizice și a forței musculare, mitul lui Popeye având, deci, un sâmbure de adevăr.

Preparate din spanac

Salata de spanac: două mâini de frun­ze și tulpini foarte fragede se curăță bine de impurități, apoi se clătesc în mai multe ape. După spălare, frunzele și tulpinile se toacă fin, pe o planșetă de lemn, iar apoi se adaugă puțină sare, puțin suc de lămâie și ulei de măs­­line. Se mai pot adăuga și câteva frunze de pătrunjel și leuștean, pentru aromă, și sa­lata-i gata, putând fi consumată în cantități mari, pentru că este foarte bine tolerată de stomac.
Sucul de spanac: în vasul mixerului electric se pune o mână de frunze de spanac, de un verde cât mai viu, bine spălate și cură­țate și fără porțiuni uscate, și un pahar (200 de mili­litri) de apă plată sau apă de izvor. Se mărunțește plan­ta foarte bine (vreme de aproximativ două minute), după care se adaugă imediat 1-2 lingurițe de suc de lămâie, pen­tru gust și pentru prevenirea oxidării prin­cipiilor ac­ti­ve. Se consumă sucul astfel obținut, nefil­trat, cât mai repede, așa încât să aibă maximum de proprietăți curative.
Spanacul fiert: se recomandă atunci când, din cauza sensibilității gastro-intestinale, nu putem consu­ma frunzele sale proaspete. Se obține astfel: trei-patru mâini de spanac se curăță și apoi se spală în mai multe ape, după care se pun la fiert la foc iute, în apă cât să le cuprindă. Când frunzele au devenit moi și ușor co­mestibile, zeama rezultată în urma fierberii se scurge într-o cană, iar la frunzele de spanac rămase se adaugă sare după gust, puțin ulei de măsline și suc de lămâie. Se consumă cald, iar pentru un gust mai bun se poate pune puțin unt, piper și chiar smântână, căpătând astfel o forță calorică mai mare și devenind un fel de mâncare principal.

Tratamente cu spanac

Spanacul și detoxifierea

Frunzele sale proaspete, de o culoare verde foarte închisă, sunt foarte bogate în clorofilă, cel mai blând și mai puternic agent de detoxifiere cunoscut. Ingerate zilnic, cantitățile mari de clorofilă atrag, ase­menea unui magnet, metalele grele și radioactive din organism, ajutând la eliminarea lor în mod natural. Clorofila este supranumită și sângele ver­de, deoarece are o structură foarte asemă­nă­toare cu cea a hemoglobinei, dar și pentru că aju­tă la eliminarea din sânge a radicalilor liberi, a unor otrăvuri periculoase, cum ar fi pesticidele, con­servanții și coloranții din alimente. De ase­menea, ajută la eliminarea din organism a unor substanțe care intră în compoziția detergenților și a maselor plastice și care au un efect hormonal nefast.
Pentru a beneficia la maximum de efectele clo­rofilei, se consumă salată de spanac în cantități cât mai mari, cu ulei de măsline, care-i potențează acțiu­nea. Două porții de salată de spanac, fiecare având aproximativ 150 de grame, consumate zilnic, vreme de 14 zile, ajută la o detoxifiere amplă a organismului, protejându-l de bolile cu substrat hormonal ori nervos, dar și de bolile autoimune.

Spanacul și bolile cardiovasculare

Frunzele de spanac, atât cele consumate sub formă de salată, cât și cele fierte, sunt foarte bogate în potasiu și magneziu, minerale care reglează în mod natural tensiunea arte­rială. Apoi, vitaminele pe care le con­ți­ne spanacul crud întăresc pe­reții vaselor de sânge și pre­­­vin apa­ri­ția accidentelor vascu­la­re cerebrale. Nu în ulti­mul rând, spanacul ajută la ținerea sub control a colesterolului, prevenind astfel apariția arteritei obliterante, a arteriopatiilor în general și a infarctului miocardic.
Este important și efectul spanacului de reducere a greutății corporale, element de primă importanță în prevenirea și combaterea bolilor de inimă. Având foar­te puține calorii, fiind bogat în fibre alimentare și substanțe cu efect diuretic, spanacul - consumat mai ales în cure - este un excelent ajutor pentru slăbit.

Spanacul și diabetul

Cura cu salată de spanac, din care se con­sumă câte 300 de grame pe zi, este un adevărat medicament antidiabetic, netoxic și cu o acțiune extrem de complexă. Cercetătorii au descoperit în frunzele sale o substanță (acidul alfa-lipoic) care are două efecte de primă importanță în lupta împotriva diabetului: 1. Reduce nivelul zahărului din sânge, încetinind procesele de absorbție ale acestuia din alimente. 2. Scade re­zistența organismului la insulină, ceea ce în­seam­nă că pancreasul nu va mai fi supraso­li­citat.
Efectul curei cu spanac în tratamentul dia­betului de toate tipurile este impresionant. La diabetul de tip 2, ajută la reducerea medicației specifice, stopând evoluția bolii. La diabetul de tip 1, cura cu spanac, asociată cu consumul unor alimente cu indice glicemic scă­­zut, ajută la reducerea do­zelor de insulină, previne apari­ția complicațiilor bolii și crește speranța de viață. Cercetătorii au mai descoperit faptul că acidul alfa-lipoic din spanac previne și ajută la ameliorarea neuropatiilor diabe­tice.

Spanacul și forma fizică

Medicii de la Institutul Karolinska, din Suedia, au descoperit că un consum de 300 de grame de spanac pe zi îmbunătățește oxigenarea celulară cu aproxi­mativ 5%, crescând forța musculară și rezistența la efort. Efectul a fost constatat atât în cazul atleților, cât și în cazul persoanelor care depun un efort fizic nor­mal. Interesant este că oxigenarea celulară se îmbu­nătățește nu după 3 secunde, cât îi lua lui Popeye pentru a deveni un super-erou, ci după 3 zile, ceea ce este - totuși - un efect foarte rapid pentru un remediu 100% natural.

Spanacul și întinerirea

Frunzele verzi ale spanacului conțin o sumedenie de substanțe extrem de folositoare pentru menținerea tinereții și, nu în ultimul rând, a frumuseții. De pildă, câteva dintre vitaminele și oligoelementele pe care le conține sunt un puternic stimulent al producției de co­lagen, acesta fiind cel care dă elasticitate și fermi­tate pielii, unghiilor și țesuturilor elastice, în general. Apoi, spanacul ajută la menținerea colorației nor­male și a rezistenței firelor de păr, prevenind încărunțirea, pierderea rezistenței și a stră­lucirii lor.
Asupra oaselor, un efect extrem de benefic îl au vitamina K și siliciul natural conținute de spanac, care ajută la menținerea și la redobândirea densității lor normale, prevenind și ameliorând, astfel, osteo­poroza.

Spanacul și cancerul

Există nu mai puțin de șase substanțe cu efect antioxidant și antitumoral în frunzele spanacului. Cel mai bine beneficiem de acestea atunci când consu­măm frunzele sale crude, care sunt foarte bogate în minerale și oligoelemente, dar și în vitamine și enzi­me, care s-ar degrada foarte ușor în procesul gătirii. Medicii de la institutul american Queensland au observat că persoanele predispuse la diferite tipuri de cancer de piele s-au bucurat de o adevărată imunitate la această boală, în condițiile în care au ținut o cură cu spanac. De asemenea, la bolnavii cu cancer la intestin, gastric sau mamar, care au consumat spanac, s-a observat încetinirea ritmului de creștere și chiar stoparea evoluției tumorilor. Aceasta se datorează în principal vitaminei B9, care are un efect antitumoral atât de puternic, încât este necesar să o cunoaștem în amănunt.