Certaţi-vă, dar cu artă
Se apropie clipa unui mic scandal în familie? Dacă începeţi disputa pe un ton ridicat, atacând frontal partenerul, o veţi încheia într-o atmosferă cel puţin tot atât de tensionată. Însă dacă începeţi pe un ton blând, exprimându-vă nemulţumirea argumentat, fără proliferări de jigniri şi insulte, e foarte probabil ca discuţia să aibă un final productiv.
Există o mare deosebire între: "Conduci mizerabil. Vrei să ajungem la cimitir?" şi: "Ştiu că-ţi place să conduci repede, dar mi se face rău când depăşeşti 100 km/h. N-ai vrea să încetineşti, te rog?".
Poate că cea de-a doua formulă vă cere mai mult efort, totuşi, ea e singura care funcţionează. Este un fapt constatat: oamenii nu se pot schimba decât atunci când simt că îi iubim şi îi acceptăm în totalitate, aşa cum sunt. Cine se simte criticat, nedorit şi neîntâmpinat cu dragoste acela nu se schimbă.
Deşi oricare dintre parteneri poate fi răspunzător pentru lipsa de delicateţe a unui început de dialog, din constatările psihologilor reiese că, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, răspunderea pentru tonul vehement o poartă femeia. Lucrurile se petrec astfel deoarece, în civilizaţia noastră, femeia este cea care, mult mai frecvent decât bărbatul, pune în discuţie temele vulnerabile ale cuplului şi insistă pentru găsirea unei soluţii.
Soţii preferă să se ţină la distanţă de confruntările dure. Această deosebire dintre sexe are motivaţiile sale psihologice. Bărbaţii se dau bătuţi mult mai repede, fiindcă organismul lor reacţionează mai intens decât cel feminin la stresul emoţional. De aceea, ei sunt în mai mare măsură interesaţi să evite o confruntare.
Reguli pentru discuţiile în contradictoriu:
* Afirmaţiile dvs. trebuie să înceapă cu "eu", iar nu cu "tu".
* Relataţi ce se întâmplă. Nu formulaţi aprecieri sau judecăţi.
* Expuneţi-vă punctul de vedere cu claritate, dar şi cu politeţe. Folosiţi expresii ca "te rog" şi "ar fi frumos dacă...".
* Exprimaţi pozitiv ceea ce aveţi de spus.
* Nu tergiversaţi. Nu aşteptaţi prea mult înainte de a aborda o temă, pentru că, altfel, ea va lua amploare în mintea dvs.
Tema fierbinte (sexul)
Încercaţi să vă deprindeţi cu gândul că în perimetrul căsniciei dvs. sunt admise toate dorinţele, viziunile, fanteziile şi nostalgiile legate de dragostea fizică. Ele sunt legitime şi, în principiu, pot să fie acceptate, dar nu prin forţă. Puteţi spune "nu" dorinţelor partenerului dvs., însă n-aveţi voie să le desconsideraţi. Dacă n-aveţi fantezia lui, dar ea nu vă indispune totuşi, ar trebui să consimţiţi la iniţiativele sale.
Ritualuri benefice
O căsnicie nu înseamnă doar să creşti copii, să împarţi cu cineva obligaţiile domestice şi să faci dragoste. Căsnicia poate avea şi o dimensiune spirituală, care pretinde o viaţă interioară comună, o cultivare generoasă a simbolurilor şi ritualurilor şi o capacitate de înţelegere a rosturilor şi scopurilor ce-i unesc pe cei doi parteneri. Dacă doriţi, puteţi introduce şi dvs. în viaţa de familie asemenea ritualuri. Iată câteva exemple:
* O întâlnire săptămânală numai pentru dvs. cu partenerul, fără copii.
* Ritualuri pentru păstrarea contactului cu rudele şi prietenii. Puteţi organiza întâlniri şi festivităţi de familie.
* Celebrarea triumfurilor - sărbătoriţi-vă orice realizare, mai mare sau mai mică, şi cultivaţi în căsnicia dvs. sentimentul de mândrie şi lauda reciprocă.
Creaţi un sens comun al căsniciei dvs. Cu cât sunteţi în stare să descoperiţi mai mult sens comun, cu atât relaţia cu partenerul va fi mai profundă şi mai productivă. Cu cât veţi putea vorbi mai deschis despre modul cum vă imaginaţi şi simţiţi rosturile dvs. în viaţă, cu atât este mai probabil că veţi ajunge la un consens.
Un bărbat - două femei
În centrul acestei tensiuni stă competiţia dintre cele două femei, care-şi dispută dragostea bărbatului. În ce-l priveşte, acesta din urmă nu vrea altceva decât să le vadă trăind în bună înţelegere, fiindcă le iubeşte pe amândouă şi n-ar dori să fie pus în situaţia de a alege între ele - o idee ce i se pare cu desăvârşire ridicolă. Din nefericire, poziţia lui îl obligă deseori să-şi asume rolul pacificatorului sau intermediarului, ceea ce agravează inevitabil starea de lucruri.
Soţul are o singură ieşire din această dilemă: să-şi susţină soţia împotriva mamei. Prin urmare, bărbatul trebuie să-şi facă mama să înţeleagă că soţia sa ocupă efectiv primul loc. Casa îi aparţine lui şi soţiei, iar nu mamei. El e în primul rând soţ şi numai după aceea fiu. Este de importanţă vitală pentru o căsnicie ca soţul să adopte o atitudine fără echivoc în această problemă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
