Aşa cum proiectul Roşia Montană a fost pe punctul de a fi oprit de miniştrii Korodi Attila (Mediu) şi Mona Muscă (Cultură), dar schimbarea "geometriei politice" i-a scos din funcţii exact atunci când ar fi fost mai multă nevoie de ei (ignorăm cazul particular al doamnei Muscă, nevoită să demisioneze din motivele cunoscute), tot astfel soarta pădurilor şi a apelor de munte a fost aproape de a-şi găsi salvarea prin acţiunea fermă a ministrului liberal Lucia Varga din guvernul Ponta 2. Dar, din nefericire, USL a căzut, iar proiectele de lege trimise în parlament de doamna ministru au avut aceeaşi soartă. Sclavi ai politichiei de tip dâmboviţean, pesediştii au votat contra doar pentru că părintele acestor legi era un "trădător" liberal. Cu alte cuvinte, majoritarii PSD au preferat să lase pădurile să fie tocate pe mai departe, numai ca să nu-i dea unui liberal satisfacţia de a-şi vedea legea trecută, lege (noul Cod Silvic) care prevedea sancţiuni drastice pentru infractorii la regimul pădurilor. Iată ce spunea ministrul Varga în 2013, atunci când guvernul USL îşi propusese rezolvarea gravei probleme a tăierilor ilegale: "Am găsit situaţii, şi le ştiţi şi dvs., în care lemn de calitate, din care s-ar putea face mobilă de calitate, este tăiat şi dus la export ca lemn de foc, nemaivorbind de situaţiile în care avem păduri unde sunt tăieri la ras ilegale şi, vă spun deschis, puţine sunt judeţele în care volume de minimum 10.000 de metri cubi de lemn să nu fie tăiate ilegal". După ce, în numărul trecut al revistei noastre, am văzut, descris de militantul ecologist Iulius Făgărăşan, dezastrul creat de companiile austriece în Carpaţi, avem, acum, ocazia să aflăm care au fost planurile legate de salvarea pădurii ale unui ministru liberal responsabil, planuri abandonate după destrămarea USL.
"În ultimii 8 ani, s-a tăiat ilegal de două ori mai multă pădure decât s-a putut regenera sau împăduri"
- Vă rog să faceţi o descriere generală a situaţiei pădurilor din România. Cine se face vinovat de dezastrul actual, doamnă ministru?
- Din păcate, domeniul silvic este unul în care ilegalităţile şi abuzurile s-au acumulat an după an. Tăierile ilegale şi defrişările masive sunt principalele probleme care s-au perpetuat în absenţa unor reglementări legale clare şi actualizate, precum şi prin complicitatea şi iresponsabilitatea celor care ar fi trebuit să protejeze pădurea şi să aplice legea. Potrivit Curţii de Conturi, valoarea tăierilor ilegale raportate în urma controalelor se ridică la 5 miliarde de euro - cifră care în realitate este şi mai mare, capacitatea de control în acest sector fiind ea însăşi limitată. În ultimii 8 ani, s-a tăiat ilegal de două ori mai mult decât s-a putut regenera sau împăduri, şi este numai partea de tăiere ilegală care a putut fi cuantificată. Din păcate, furtul de masă lemnoasă s-a facut în multe cazuri cu complicitatea personalului silvic. Cadrul legislativ existent, incomplet şi ambiguu, instituţii de administrare şi control ale statului cu autoritate slăbită au făcut ca pădurile din România să nu fie gestionate corespunzător. Consecinţele acestui fenomen sunt extrem de îngrijorătoare: afectarea stării de sănătate a populaţiei, boli respiratorii, în special în rândul copiilor şi adulţilor, inundaţii, alunecări de teren, risc crescut de calamităţi naturale, care au însemnat pierderi de bunuri materiale şi chiar vieţi omeneşti; pierderea de bani publici - pe de-o parte, direct, prin păgubirea statului în urma tăierilor ilegale, iar pe de altă parte, indirect, prin cheltuielile aferente limitării efectelor inundaţiilor. Potrivit estimărilor, costurile pentru diminuarea riscului de inundaţii pentru anii următori se ridică la circa 17 miliarde de euro! Aşadar, în timp ce unii au făcut profit de pe urma tăierilor ilegale, alţii s-au îmbolnăvit ori şi-au pierdut bunurile şi casele în inundaţii, iar bugetul public rezultat din taxele şi impozitele plătite de fiecare cetăţean a fost păgubit. Până în acest moment, toată lumea a tratat efectele (lucrări de apărare împotriva inundaţiilor, decolmatări, îndiguiri, în general lucrări cu costuri foarte mari), dar a ignorat cauza: defrişările catastrofale.
- Ştim că se tăiau intensiv pădurile şi pe timpul lui Ceauşescu. Ce deosebeşte situaţia de azi de cea de atunci?
- În prezent, aproximativ jumătate din pădurile din România sunt aflate în proprietate publică a statului, iar cealaltă jumătate constituie proprietăţi private. Atunci, totul era al statului, eventual al comunelor, care însemna tot al statului. La momentul actual, sunt peste 500.000 de hectare de pădure nepăzite, lăsate la îndemâna hoţilor, pe când atunci nu exista niciun hectar nepăzit. Furtul de masă lemnoasă se face cu complicitatea personalului silvic, pe când atunci era greu de conceput aşa ceva. Astăzi sunt dificultăţi în administrarea micilor proprietăţi forestiere, pentru care, în prezent, nu sunt asigurate servicii silvice, pe când atunci nu era cazul; cadrul legislativ actual este permisiv şi ambiguu, atunci era clar şi cu puţine articole. Pe timpul lui Ceauşescu, intrai la puşcărie chiar şi numai pentru un salcâm furat. Astăzi, lipseşte sprijinul financiar acordat de stat pentru proprietarii de păduri cu funcţii speciale de protecţie, ceea ce nu se întâmpla în vremurile acelea.
"Tăierile ilegale au devenit fenomen generalizat, în multe situaţii existând o complicitate a personalului silvic"
- Din punct de vedere al stăpânirii asupra pădurilor, România parcă ar face parte din nou din... Imperiul Austriac. Se spune că firmele austriece ar avea drept de preemţiune pe 80% din pădurile României. Cum vă explicaţi toate acestea?
- Referitor la firmele austriece, care ar avea dreptul de preemţiune asupra pădurilor din România, vă pot spune că, în prezent, nu există niciun fel de contract preferenţial încheiat între stat şi firmele la care vă referiţi. A existat, în perioada 2002-2012, un contract pe 10 ani între statul român şi aceste firme, dar contractul nu s-a reînnoit. Prin urmare, în România nu se aplică metoda concesiunii pădurii, administrarea pădurilor proprietate publică a statului se realizează de către Regia Romsilva. Din păcate, nu a existat o politică publică prin care să se stimuleze utilizarea lemnului cât mai aproape de locul de recoltare, generându-se dezvoltare locală. Tăierile ilegale, furtul şi distrugerea de arbori au devenit un fenomen generalizat la nivelul întregii ţări, în multe situaţii existând o complicitate a personalului silvic. În consecinţă, obiectivul nostru, al PNL, este să facem ordine în sistem. Acest lucru înseamnă respect pentru lege, respect pentru pădure, respect pentru banii publici, toate având efecte asupra calităţii vieţii fiecărui individ. Susţinem un cod silvic care asigură echilibru între interesele generale ale societăţii şi interesele particulare, corecte şi justificate, ale proprietarilor. Acest cod silvic trebuie să protejeze pădurea, indiferent de forma de proprietate. Trebuie să avem grijă de sănătatea generaţiilor viitoare şi de calitatea vieţii în România.
- Noul Cod Silvic, votat de parlament fără amendamentele dvs., a fost respins la promulgare de preşedintele Klaus Iohannis, şi s-a întors la Cameră, pentru noi dezbateri. Care a fost cauza?
- Preşedinţia a trimis proiectul de lege spre reanalizare în parlament, invocând motive ce ţin de tratament discriminatoriu între categorii de proprietari şi riscurile ca statul român să fie acuzat de încălcarea obligaţiilor asumate în calitate de stat membru al Uniunii Europene. De asemenea, preşedintele Iohannis a atras atenţia asupra faptului ca actualul cod conţine prevederi care ar putea antrena accelerarea tăierii pădurilor din fondul forestier. Eu, personal, şi Partidul Naţional Liberal, suntem de acord cu punctul de vedere al preşedintelui Iohannis. De altfel, noi am depus amendamente în comisii, care au fost respinse de majoritatea PSD. Cu amendamentele depuse de mine şi de colegii mei ne-am fi aliniat la practicile europene privind vânzarea şi valorificarea masei lemnoase.
- Care sunt aceste amendamente respinse de majoritatea PSD-PUNR-PC?
- Am propus schimbarea modalităţii de vânzare şi valorificare a lemnului - gestionare eficientă şi durabilă a pădurilor, prin trecerea de la vânzarea lemnului estimat (pe picior, direct din pădure), la vânzarea lemnului măsurat (din rampe şi depozite) - acţiune obligatorie pentru proprietatea publică a statului. Prin această schimbare s-ar realiza următoarele: o valorificare economică net superioară, lemnul fiind măsurat şi fasonat; un control mult mai riguros privind introducerea lemnului pe piaţă (lemnul s-ar comercializa numai de către administrator, din rampe sau depozite, comerciantul n-ar mai avea ce căuta în pădure). Un alt amendament propunea sprijin pentru proprietarii de păduri: asigurarea în mod gratuit a pazei micilor proprietăţi de către Romsilva - proprietăţi de până la 30 ha, micii proprietari intrând astfel în legalitate, iar statul plătind întocmirea amenajamentelor. Un amendament care ar fi dus la responsabilizarea personalului silvic viza introducerea autorizaţiei de practică (în cazul în care s-ar constata tăieri ilegale şi abuzuri, personalului silvic i s-ar retrage autorizaţia şi nu ar mai avea acces în pădure). Un alt amendament esenţial, dar respins, privea sprijinirea agenţilor economici prin acordarea dreptului de preemţiune al operatorilor din industria mobilei, la cumpărarea de masă lemnoasă! S-ar fi încurajat introducerea pe piaţă a lemnului fasonat şi prelucrat, astfel încât, la nivel local, s-ar putea încheia forme de asociere între agenţii economici şi administratorii de păduri, descurajând astfel exportul de buştean. S-ar fi creat în acest fel cadrul necesar înfiinţării de clustere (grupuri) funcţionale în domeniul prelucrării şi valorificării lemnului, generând dezvoltare locală şi locuri de muncă. De asemenea, am propus un amendament privind necesitatea asigurării unei suprafeţe minime obligatorii de 3 milioane de hectare, proprietate a statului, pentru realizarea echilibrului ecologic şi asigurarea durabilităţii sectorului producător de mobilă şi produse finite din lemn.
"Majoritatea PSD a respins amendamentele, deşi au fost inspirate după legislaţia din Germania"
- Practic, aţi oferit soluţiile pentru salvarea pădurii în ceasul al 12-lea! Ce s-a întâmplat cu aceste valoroase propuneri?
- Aceste amendamente, inspirate după legislaţia din Germania, au fost respinse de majoritatea PSD şi, mai mult decât atât, pesediştii au introdus prevederi care fac mai mult rău pădurii decât bine. Iată două dintre ele: exploatarea pădurilor de până la 10 ha, fără amenajament silvic, ci doar pe baza aprecierilor făcute de personalul silvic privind creşterea anuală; posibilitatea tăierilor la ras în parcurile naţionale. Acestea sunt două articole pe care PNL nu le susţine, deoarece aplicarea acestora ar duce la tăieri ilegale şi la creşterea corupţiei în silvicultură. Prin urmare, PNL nu susţine acest cod silvic, dacă nu se elimină aceste prevederi şi dacă nu sunt acceptate amendamentele care să ducă la diminuarea tăierilor ilegale, la eliminarea corupţiei din sistem, la sprijinirea proprietarilor de păduri şi a agenţilor economici din industria mobilei. Totodată, trebuie să aplicăm bunele practici din ţările dezvoltate şi să nu facem din România un loc al experimentelor.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
