Deşi prezintă simptome asemănătoare cu cele ale unei infecţii vezicale (cistita), incluzând senzaţia imperioasă de a urina, arsuri sau crampe în timpul micţiunii, cistita interstiţială nu este rezultatul unui proces infecţios, ci al unei inflamaţii a peretelui vezical (mucoasa internă), aparent fără o cauză precisă. Din acest motiv, diagnosticul cistitei interstiţiale este greu de pus, numai după excluderea altor posibile cauze, cum ar fi vezica iritabilă, infecţia sau chiar cancerul de vezică urinară. Pe lângă faptul că este greu de diagnosticat, trebuie înţeles că lipsa unui tratament specific poate transforma cistita interstiţială într-o boală mutilantă, tocmai prin severitatea semnelor şi simptomelor ei, care includ, aşa cum menţionam, micţiuni imperioase, arsuri la urinat şi dureri pelvine care, uneori, îmbracă forme paroxistice. Tratamentul este îndreptat în mod special împotriva durerii şi a simptomelor urinare.
Multe persoane afectate de sindromul vezicii dureroase remarcă o îmbunătăţire a sănătăţii după o distensie a vezicii, care poate ajuta prin creşterea capacităţii vezicale şi prin interferenţa cu căile nervoase de conducere a durerii. Totodată, stabilirea unui program al micţiunilor poate fi de ajutor, prin reducerea frecvenţei acestora.
În privinţa tratamentului medicamentos, trebuie spus că nu există în prezent o terapie standard pentru cistita interstiţială, iar studiile, care au analizat medicaţia indicată pentru afecţiunea în speţă au avut rezultate contradictorii. De exemplu, analiza efectelor unui agent protector al mucoasei vezicale, pentosan polisulfat sodic, cu administrare orală (Elmiron), a concluzionat că, după 24 de săptămâni de tratament, nivelul global al ameliorării simptomelor a fost similar cu cel obţinut în cazul administrării de "medicamente" placebo. În acelaşi timp, administrarea ciclosporinei A orală (imunosupresor) a avut, din perspectiva răspunsului global la tratament, un efect mai bun decât cel exercitat de pentosan polisulfat sodic oral. La fel, amitriptilina, un medicament folosit curent şi ca antidepresiv triciclic, a ameliorat substanţial simptomele. Existenţa atâtor incertitudini determină variaţii mari ale tipurilor de terapii posibile, astfel că pacienţii cu cistită interstiţială trebuie să fie conştienţi de faptul că tratamentele actuale nu sunt suficient de riguros validate clinic. Chiar şi aşa, tratamentul de elecţie rămâne, deocamdată, administrarea intravezicală a 6 doze de dimetil-sulfoxid, timp de trei luni. Cu excepţia câtorva situaţii în care s-a semnalat apariţia pasageră a unui miros de usturoi al urinii şi a cazurilor sporadice de cistită eozinofilică, tratamentul cu dimetil-sulfoxid este sigur şi are efecte benefice când este administrat precoce suferinzilor de cistită interstiţială.
Un tratament revoluţionar al cistitei interstiţiale se poate face, în prezent, şi prin instilarea de Cystistat, soluţie care conţine sarea de sodiu a acidului hialuronic, de înaltă puritate, şi acţionează prin înlocuirea stratului deteriorat de glucosaminoglicani al epiteliului vezical.
Complementar tratamentului alopat se poate administra produsul MSM, care reduce inflamaţia şi durerea în diverse patologii (inclusiv cistita interstiţială). Totodată, el contribuie la sinteza glucosaminoglicanilor şi a acidului hialuronic, menţinând integritatea şi stabilitatea epiteliilor şi a ţesutului conjunctiv.
Să auzim numai de bine!
Centrul de Medicină Integrativă "SECOM(R)" Bucureşti, str. Ştirbei Vodă nr. 150, bl. 26C, tel. 021/316.43.92, 0733/35.40.00, e-mail: consultanta@secom.ro, www.secom.ro
(Răspuns pentru AMALIA, F. AS nr. 1145)
Lupusul eritematos este o boală cronică autoimună în care sistemul imunitar produce substanţe numite "autoanticorpi" care generează inflamaţii, durere şi distrugerea diverselor organe. Lupusul eritematos poate afecta doar pielea (lupus eritematos discoid) sau atât pielea, cât şi alte organe (lupus eritematos sistemic), prin distrugerea fibrelor de elastină şi colagen. Factorii care intervin în apariţia sau agravarea bolii sunt bolile autoimune în familie, nivelul ridicat al unor hormoni (estrogen, progesteron, testosteron), infecţiile, radiaţiile ultraviolete tip B, unele medicamente, stresul, traumele fizice frecvente (lovituri, căzături, operaţii, răni). Boala apare mai ales la femeile tinere, dar poate să apară şi la bărbaţi, copii şi persoane mai în vârstă, şi se poate moşteni de la părinţi într-un procent de aproximativ 5%.
Lupusul se manifestă prin febră, oboseală, pierdere în greutate, şi poate afecta pielea, mucoasele, muşchii, oasele, articulaţiile, sistemul gastro-intestinal, cardiac, renal, pulmonar, cerebral. Simptomele pot fi: erupţii cutanate în formă de fluture, pe obraji şi nas, fotosensibilitate, eritem, urticarie, purpură, căderea părului, ulceraţii nazale şi ale gurii, dureri articulare (în special ale articulaţiilor mici), pancreatită, hepatomegalie, tromboză, inflamaţia muşchiului cardiac, circulaţie sanguină periferică redusă, albirea şi/sau albăstrirea degetelor la temperaturi scăzute, vasculită, hipertensiune arterială, insuficienţă renală, pulmonară, tulburări emoţionale, convulsii, reducerea nivelului eritrocitelor, limfocitelor şi trombocitelor. Peste 90% dintre manifestări sunt la nivelul articulaţiilor.
Lupusul cutanat evoluează la lupus sistemic în aproximativ 10% dintre cazuri. Din cauza diversităţii manifestărilor, boala poate fi confundată cu artrita reumatoidă, fibromialgie, diabet, boala Lyme, boli tiroidiene, de sânge, inimă, plămâni, musculare şi osoase. Sarcina, administrarea de anticoncepţionale orale, tratamentele de substituţie cu estrogeni pot creşte riscul de apariţie sau agravare a bolii.
Evoluţia bolii este imprevizibilă, cu perioade de boală alternând cu perioade inactive. Din această cauză, remisiile nu trebuie interpretate ca vindecare, iar analizele specifice trebuie efectuate periodic, pentru evaluarea evoluţiei bolii.
Tratamentul alopat se face cu corticosteroizi, antiinflamatoare, antimalarie, imunosupresoare, anticoagulante. Din păcate, aceste medicamente au efecte negative semnificative pe termen lung (ex.: osteoporoză, diabet, infecţii, dislipidemie, hipertensiune, glaucom, cataractă, ulceraţii gastro-intestinale, neuropatii periferice, toxicitate renală, hepatită, greaţă, cistită etc.). Pentru stabilirea unui tratament natural eficient este necesară cunoaşterea situaţiei concrete a fiecărui pacient. Având la dispoziţie peste 200 de tipuri de produse naturale premium, originale, importate de firma noastră de la producători internaţionali de prestigiu, în Centrul de Medicină Integrativă SECOM(R) vă putem întocmi programe de tratament personalizate, respectând totodată indicaţiile literaturii de specialitate. În cadrul Centrului funcţionează un magazin de unde vă puteţi procura produsele recomandate sau vi le putem trimite prin curierat rapid în termen de 24 de ore (oriunde în ţară). Avantajele achiziţionării produselor din magazinul Centrului sunt reducerile oferite prin Cardul de fidelitate SECOM(R) şi promoţiile oferite lunar.
Prof. ADRIANA VLAD - nutriţionist, specialist în terapii naturiste - Deva, tel. 0254/23.10.61, 0726/76.15.57, e-mail: elite.nutritia@yahoo.com
(Răspuns pentru BEATRIS STAN - Craiova, F. AS nr. 1153)
Dacă este vorba despre un chist funcţional, tratamentul durează 3 luni, dar dacă aveţi un chist endometrial, atunci perioada de vindecare este mai lungă, iar tratamentul mult mai complex.
Ca tratament intern, vă recomand: Tonicul Ginecologic E-lite, Thuya, Elixir din fructe de soc.
* Local: Superforte Ovulin - ovule ginecologice naturiste fitoapicole, E-lite Apicoplant - ovule ginecologice naturiste cu probiotice.
Atât tonicul, cât şi ovulele, se prepară în laboratoarele E-lite.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
