Despre gripa de primăvară se spune că este cel mai greu de tratat, pentru că vine însoţită de tot felul de complicaţii, pe fondul unor "restanţe" la imunitate acumulate în timpul iernii. Complicaţia vine şi din faptul că nu există tratamente-minune, care să dea rezultate egale la toţi bolnavii infectaţi cu virusul gripal. Atât remediile naturale, cât şi medicamentele (chiar cele cu spectru larg de acţiune), nu "prind" la toţi pacienţii, ci de obicei la un procentaj de sub 50%. Fiecare dintre noi are nişte scheme de tratament proprii la care răspunde, iar secretul este să avem răbdarea şi tenacitatea necesare pentru a le descoperi. De aceea, atunci când urmărim să prevenim şi, mai ales, să tratăm gripa, este foarte important să încercăm mai multe remedii. Cele pe care le prezentăm sunt cele mai active leacuri ale momentului. Încercaţi-le, pentru a le găsi pe cele care vi se potrivesc:
Ceaiurile fierbinţi - primul ajutor
Sună a leac băbesc, dar infuzia fierbinte, mai ales cea preparată din plante aromatice, rămâne în topul remediilor de prim ajutor, atunci când simţim primele simptome ale răcelii. Băută cât de caldă putem, ne creşte temperatura corpului, activând imunitatea, ne face să transpirăm, eliminând astfel într-un ritm mai alert toxinele şi, nu în ultimul rând, ne reconfortează psihic - ceea ce ne creşte capacitatea de apărare în faţa infecţiei.
Recomandări: de la primele simptome ale gripei, fie ele frisoane, dureri de gât sau curgerea nasului, vom recurge la ceaiurile fierbinţi, care printr-o activare rapidă a mecanismelor de apărare pot opri răcelile în fază incipientă. Odată ce a apărut febra, ceaiurile vor fi băute călduţe, pentru hidratarea organismului.
Cum se administrează: de regulă, se bea un litru - un litru şi jumătate de ceai pe zi, fără zahăr sau doar puţin îndulcit cu miere, pe stomacul gol, în mai multe reprize. Este foarte important să bem ceaiul cât de cald putem, aşa încât să ne crească rapid temperatura corpului şi, dacă se poate, să ne provoace sudoraţie (în acest scop, ne putem şi îmbrăca mai gros ca de obicei). Vreme de două ore după consumarea infuziei fierbinţi, nu vom ieşi în frig, nu ne vom expune la curenţi de aer.
Cele mai bune ceaiuri sunt cele care combină efectul sudorific cu cel antiviral, fiind recomandate în special măghiranul (Majorana hortensis), care creşte puternic temperatura corpului şi relaxează; florile de soc (Sambucus nigra), cunoscute ca un puternic antiviral, diuretic şi depurativ; tulpinile înflorite de busuioc (Ocimum basilicum), care au un efect antiseptic puternic, cu un spectru larg.
Frunzele de măslin - efect antiviral rapid
Alături de ceaiul fierbinte, dozele mari de extract de frunze de măslin (Olea europaea) sunt o armă rapidă şi eficientă în lupta cu virozele. Cunoscută mai mult ca remediu de scădere a colesterolului şi hipotensor, frunza măslinului conţine nişte principii active care activează atât de rapid şi de puternic sistemul de apărare al organismului, încât este printre foarte puţinele remedii care mai au efect în cazul SIDA, inclusiv în fazele terminale. În cazul infecţiilor gripale, extractul din frunzele de măslin poate stopa în mod aproape miraculos boala sau o poate face să se manifeste într-o formă uşoară.
Recomandări: extractul se ia încă de la primele simptome ale bolii, la fel ca şi ceaiurile fierbinţi. De asemenea, se poate administra şi odată ce boala se manifestă, pentru a reduce timpul de vindecare şi a preîntâmpina complicaţiile, fiind un remediu care se poate asocia cu orice medicament de sinteză.
Cum se administrează: de regulă, se începe cu o doză de şoc, de 1-1,4 g de extract de frunze de măslin, care se iau dintr-odată, după care se continuă cu 0,4 g luate o dată la opt ore, până la deplina vindecare.
Precauţii la administrare: frunzele de măslin se iau întotdeauna după ce am mâncat, mai ales dacă luăm doze mari. Administrat pe stomacul gol, extractul obţinut din aceste frunze ne poate scădea foarte puternic glicemia, dându-ne ameţeli, dureri de cap, stări de greaţă.
Aspirinele naturale - controlul febrei şi al durerii
Recomandări: se administrează atunci când răcelile sunt deja instalate, fiind remedii care nu influenţează foarte mult capacitatea de apărare a organismului, în schimb, fac boala mai suportabilă, întrucât elimină durerile de cap şi stările de ameţeală, calmează durerile musculare şi articulare, reduc senzaţia de congestie şi usturime la nivelul căilor respiratorii.
Cum se administrează: scoarţa de salcie se administrează sub formă de extract, din care se iau câte 1-1,5 g pe zi. Gheara-diavolului se poate lua atât ca pulbere (2-3 g pe zi), cât şi ca extract (0,5-1 g pe zi). De regulă, administrarea celor două împreună are efecte mai puternice, ele acţionând sinergic pentru reducerea suferinţei, în timpul guturaiului sau al gripei.
Astragalus - scurtează perioada de vindecare
Este o plantă asiatică, a cărei rădăcină este considerată în momentul de faţă drept unul din cele mai bune stimulente imunitare cunoscute. Astragalus (Astragalus mebranaceus) face organismul să producă mai multe celule cu rol în imunitate, face să crească producţia de anticorpi (inclusiv de interferon), cu care sistemul nostru natural de apărare luptă împotriva virozelor. Este o plantă excelentă pentru scurtarea perioadei de vindecare şi pentru atenuarea simptomelor, dar şi pentru înlăturarea complicaţiilor sau sechelelor gripei. Se administrează sub formă de extract, eventual în asociere cu pulberea plantei, condiţionat sub formă de comprimate sau capsule.
Recomandări: astragalusul poate fi administrat în orice fază a gripei, fiind eficient inclusiv pentru eliminarea complicaţiilor (pneumonii, bronşite, sinuzite etc.). De asemenea, această plantă este excelentă şi pentru persoanele sănătoase, pentru prevenirea gripei.
Cum se administrează: se iau pe stomacul gol câte 0,2-0,4 g, de trei ori pe zi, în cure de 2-4 săptămâni. Poate fi administrat deopotrivă copiilor şi adulţilor, fiind foarte bine tolerat de digestie, iar potenţialul alergen al acestei rădăcini este extrem de redus.
Corelaţia cu tratamentul alopat: rădăcina de astragalus este un ajutor de nădejde la tratamentul cu antivirale şi antibiotice, potenţându-le acestora acţiunea terapeutică şi diminuându-le efectele adverse.
Inamicii tusei - mierea şi iarba-mare
Mierea de albine nu mai are nevoie de niciun fel recomandare, efectele sale calmante şi antiseptice fiind bine cunoscute. Iarba-mare (Inula helenium) este o plantă de munte, cu flori mari şi galbene, a cărei rădăcină face minuni în cazul tusei, al secreţiilor bronşice în exces şi al acumulării de lichid intrapleural.
Recomandări: mierea de albine polifloră se recomandă în primele faze ale răcelii, când apare tusea iritativă, uscată; iarba-mare se ia în faza a doua, atunci când tusea devine umedă, profundă, cu multe secreţii.
Cum se administrează: în faza iritativă a tusei, se iau câte 1-2 linguriţe de miere lichidă, eventual amestecate cu puţin praf de scorţişoară, la câte 30 de minute. În faza productivă a tusei, se adaugă pulberea de rădăcină de iarbă-mare (obţinută prin măcinarea cu râşniţa electrică de cafea), din care se ia câte o jumătate de linguriţă la 4-6 ore, cu puţină apă.
Durata tratamentului: administrarea mierii şi a rădăcinii de iarbă-mare se face atâta timp cât tuşim, dozele reducându-se pe măsură ce intensitatea tusei scade. În cazul în care, după boală, rămânem cu o tuse uscată, este bine să facem un consult de specialitate la medicul pneumolog, care este în măsură să depisteze eventuale complicaţii nedorite.
Uleiurile volatile - antibiotice naturale
În cazul răcelilor, se recomandă în mod special:
* Uleiul de mentă (Mentha piperita) - desfundă rapid căile respiratorii superioare, are un efect răcoritor în cazul febrei şi uşurează respiraţia (dilată bronhiile, stimulează centrul respiraţiei din creier).
* Uleiul de arbore de ceai (Melaleuca alternifolia) - are o acţiune directă de distrugere a viruşilor, bacteriilor şi a altor microorganisme, prevenind apariţia complicaţiilor gripei.
* Uleiul de pin siberian (Pinus sibirica) - are o acţiune aproape magică asupra plămânilor şi arborelui bronşic, stopând accesele de tuse, prevenind complicaţiile pulmonare, decongestionând de secreţii căile respiratorii inferioare. Are şi o acţiune excelentă asupra psihicului, conferind tonusul necesar pentru a ne vindeca rapid.
* Uleiul de cimbru (Thymus vulgaris) - este un antibiotic imbatabil, recomandat în toate complicaţiile bacteriene ale răcelilor.
Mod de administrare:
1. Inhalaţia cu uleiuri volatile - într-un vas cu apă fierbinte se pun 1-2 picături de ulei volatil de cimbru şi 1-2 picături de ulei de mentă. Se acoperă capul şi vasul cu un prosop, se apropie nările de vas şi se inspiră vaporii degajaţi, vreme de câteva minute. Apoi, pacientul se va relaxa la orizontală, bine învelit şi ferit de contactul cu curenţii de aer sau cu frigul. Această procedură desfundă căile respiratorii, decongestionează sinusurile, reduce durerile de cap şi accelerează procesele de vindecare. Este contraindicată în cazul pneumoniilor, unde, în schimb, are un efect foarte bun următoarea aplicaţie externă cu uleiuri volatile:
2. Masajul cu uleiuri volatile - într-o lingură de unguent obişnuit (de gălbenele, de exemplu) se pun câte 1-2 picături de ulei volatil de mentă, de pin siberian şi de arbore de ceai, şi se amestecă bine. Acest preparat se întinde pe torace, atât pe zona anterioară, cât şi pe cea posterioară, cu mişcări line, până când tot unguentul intră în piele. Uleiurile volatile au capacitatea de a penetra toate ţesuturile epiteliale, fiind preluate de circulaţia sanguină şi acţionând direct la nivelul plămânilor şi al căilor respiratorii inferioare.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
