Într-o seară de la începutul acestui martie cu zăpezi înşelătoare, la mansarda unei superbe case-monument din Piaţa Romană, mi-a fost dat să particip la o "reuniune" de poezie... "Seară de poezie"? vă veţi întreba. "Da", vă răspund. Adevărat mărţişor de argint, pe vremurile astea cazone, când sufletul oraşului pulsează în ritmul aspru al afacerilor şi al egoismelor cotidiene. Oraşul furnicar îşi mişcă braţele mecanic, îşi întinde tentaculele ameninţător şi aproape că te striveşte sub tălpile lui noroioase.
În Piaţa Romană, la kilometrul zero al urbanisticii interbelice, dai de această splendidă casă construită în 1913, după planurile arhitectului Spiridon Cegăneanu, discipol al lui Ion Mincu, în care funcţionează şi librăria-concept "Bastilia" (parte a Grupului Librarium): 90% carte, 10% cafenea. Odată ce ai pus piciorul pe primele trepte ale scării interioare, uiţi de griul trotuarelor sparte şi te laşi absorbit de suflul regăsit al eleganţei burgheze (ultimul proprietar a fost doctorul Vasile Petraşcu, fratele pictorului Gheorghe Petraşcu). La mansardă, în "al nouălea cer", plasticianul Ion Barbu a transformat spaţiul într-o cafenea cu "Afumerie" (loc pentru fumat), demnă de noua boemă bucureşteană. Aici s-a consumat seara de poezie de care vorbeam, în care poetul Dinu Flămând, proaspăt întors în ţară de la Ambasada română de la Paris, şi-a prezentat traducerea antologiei de versuri "Nu există lumină pură" (Editura ART), din vasta operă poetică a lui Pablo Neruda, laureat al Premiului Nobel în anii '70. După prezentarea sobră, academică, a profesorului Coman Lupu, de la Universitatea din Bucureşti, Dinu Flămând s-a lansat cu patimă în universul marelui său "frate" de peste Ocean, citind, cu intonaţia celui care cunoaşte şi limba, şi versurile originale, unele dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din secolul al XX-lea. În prezenţa a 30 de tineri şi a ministrului Culturii, Ionuţ Vulpescu, la ora la care televiziunile tabloide îşi prezintă producţiile imunde, iar ştiriştii se întrec în "breaking-news"-uri despre noile isprăvi ale DNA, în acest loc tainic, dar la îndemâna oricui, răsunau versuri ca acesta: "Aş da toată umbra pe care o mai am în suflet, numai să te regăsesc"... Dinu Flămând, poet mare, el însuşi, deopotrivă valoros traducător din spaniolă, portugheză, franceză şi italiană, are ştiinţa captării audienţei; izbucnesc aplauze, publicul participă vrăjit la lectură, intră în jocul lectorului care, spre deosebire de actori, are în ochi lacrimi adevărate. Nu-mi vine să cred că poezia mai poate trezi atâta patimă, atâta frumuseţe în sufletele iubitorilor ei. "Un poet unitar, plin de ironie, plin de dramatism", îl prezintă Flămând pe Neruda, iar peste noi, toţi, cei prezenţi, cum ar spune acelaşi mare chilian, "ziua de luni (întâmplător, ziua acestui eveniment magic) arde ca petrolul".
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
