Locuitorii din Sebeş-Alba nu vor să moară otrăviţi - "Sebeşeni, ieşiţi afară, poluarea ne omoară!"

- Protestele ecologice iau amploare în România, mai ales când e vorba de apărarea vieţii. Este şi cazul combinatului austriac Kronospan, din oraşul Sebeş, judeţul Alba -

"Vă îmbogăţiţi ca hoţii, noi pierim încet cu toţii!", scrie pe una dintre pancar­dele protestatarilor de la Sebeş. Mii de ce­tă­ţeni au ieşit pe străzile Sebeşului, protestând îm­potriva celor ce prelucrează pădurile măcelărite din zo­nă. Fa­brica Kronospan, care vrea să-şi dubleze ca­pacitatea de producţie de formaldehidă, o substanţă cu o to­xicitate mor­tală. Drept urmare, cetăţenii stră­­vechiului oraş transilvan au ieşit în stradă. Oamenii nu mai vor să respire cancer. Purtă­toa­rea lor de cuvânt este o femeie: Ana Haţegan.

Cancerul din coşul fabricii

- Nu aţi fost niciodată activist de mediu, nu aţi fost niciodată implicată în politică, nu aveţi profilul unui protestatar de meserie. Sunteţi un simplu cetăţean al oraşului Sebeş. Cu toate astea, aţi devenit unul dintre liderii celor peste 2000 de oameni care ies în stradă să protesteze, în fiecare duminică, împotriva poluării cumplite a oraşului şi a zonei. Ce vă mână într-o lup­tă aşa de grea?

- Informaţia dvs. este depăşită. Nu sun­tem doar 2000 de oameni, ci peste 6000 care au semnat petiţia împotriva poluării. Eu sunt doar unul dintre ei. Im­plicarea mea a început în urma unui articol din presa locală, intitulat "Câinii democraţiei latră, ca­ravana cancerigenă trece", scris de Bog­dan Presecan. Am aflat că fabrica Kro­nospan din oraş, al cărei profil este pre­lu­crarea lemnului, are o instalaţie de formal­de­hidă de 30 de mii de tone, dar voia să mai deschidă una, de 60 de mii de tone. Nu înţelegeam exact ce înseamnă aceste valori şi nu mă pricep la chimie, dar mi s-a părut revoltător, pentru că noi toţi sebe­şenii ştim deja pe pielea noastră că ins­talaţia existentă poluează foarte tare oraşul. Când am început să cercetez în­deaproape ce înseamnă aceste instalaţii, m-am îngrozit, pur şi simplu. M-am spe­riat. Nu doar că trăim deja o ca­tas­trofă la Sebeş, dar perspectiva e să ne adân­cim şi mai mult în ea, efectiv, să ajun­gem să respirăm cancer, fără ca nimeni să ne informeze sau să ne avertizeze. A fost un sentiment de revoltă şi de ne­pu­tinţă. Din fericire, cu strigătul meu de nemulţumire s-au solidarizat câ­teva mii de oameni.

- Ce aţi descoperit prin inves­tiga­ţiile făcute?

- La fabrica din Sebeş se produc peste un milion de metri cubi de PAL, sau cum îi mai spun românii PFL, adică lemnul acela tocat şi lipit, ce devine plăci lemnoase. Problema este acel lipici care face parte din fabricaţie, un fel de răşină, la producerea căreia este folosită formaldehida, şi care este un produs toxic, chiar şi după ce ajunge în casele oamenilor, sub formă de mobilă. Când se pro­duce acest lipici, pe coşurile fa­bri­cii iese o substanţă numită PM10, recunoscută de Orga­ni­zaţia Mondială a Sănătăţii ca substanţă cancerigenă. Este o pulbere în suspensie, o inhalezi şi nu ai cum să o mai scoţi din plămâni, iar efectele sunt devastatoare, de la cancer pulmonar la can­cer al sinusurilor, leu­ce­mie, astm, probleme cardiace, avort spon­tan, şi lista ar putea continua. Cei mai afectaţi sunt copiii, apoi per­soanele în vârstă şi cei care au deja pro­bleme de sănătate. Ceea ce doreşte fa­brica Krono­span să facă este să dubleze capa­ci­tatea de producţie a acestei substanţe cri­mi­nale, într-o platformă industrială, afla­tă la 150 de metri de cartierul Kogăl­ni­ceanu din Sebeş! Şi autorităţile nu doar că nu ne-au avertizat, dar au dat apro­bare pentru cons­truc­ţie. Pentru asta am ieşit în stra­dă, pentru dreptul nos­tru de a trăi într-un mediu curat sau, mai bine zis, în condiţiile ac­tua­le... pentru dreptul de a trăi, pur şi simplu.

- Există date concrete legate de po­lua­re?

- Date concrete? Priviţi norul de gaze care iese din furnale şi care plu­teşte pe dea­supra noastră a­cum, când vorbim. Când spăl hai­­nele şi le pun la uscat pe bal­con, trebuie să le spăl din nou, după câteva ore, pentru că imediat capătă un miros de chi­micale şi de fum. Dacă mergi să te plimbi în parc, simţi că aerul are un mi­ros ciudat, e apăsător şi respiri greu. Sunt zile în care nici nu ştim dacă să ne bucurăm că bate vântul spre sate şi aerul e mai bun, sau să ne pară rău de aşe­ză­rile asupra cărora se abate ne­norocirea, cum sunt Vinţul, Al­ba sau Pe­treştii. Avem un panou montat în centru, care măsoară şi ne arată calitatea aerului. Oa­menii trec neputincioşi pe lângă el, deşi afişează constant că trăim într-un aer otrăvit, la nivelul 5, din maximum 6. De altfel, judeţul Alba este campion naţio­nal la diag­nos­ticările de cancer.

Dreptul de a respira

- Protestele sebeşenilor durează deja de trei luni. Ieşirea în stradă a schim­bat ceva?

- Solidaritatea şi mobilizarea oame­nilor a fost extraordinară. De trei luni, în fiecare duminică, indi­fe­rent de vreme, s-a ieşit în stradă şi s-a protestat îm­po­triva poluării şi pentru dreptul la aer curat. Asta e... am ajuns să ne cerem dreptul de a respira... Prima noas­tră so­licitare a fost oprirea actualei staţii de formal­dehidă şi realizarea unui studiu de impact asupra sănătăţii populaţiei. Este incredibil, dar ade­vărat: fabrica s-a deschis de zece ani, dar un studiu care să arate cât va fi de afectată populaţia abia acum încearcă primarul să facă. Apoi, am cerut ca noua fabrică să se construiască în altă parte, cât mai de­par­te de locuinţele oamenilor, să fie anulată actuala autori­zaţie de construcţie. Pentru că există şi un risc foar­te mare, în caz de accident. În 2008, au fost două inci­dente amendate de Garda de Mediu, dintre care unul a însemnat scurgerea a "doar" 800 de kg de for­mal­dehidă, în urma căreia valorile poluării în în­treaga zonă s-au dublat! Vă daţi sea­ma ce risc ar exista la produ­cerea a 60.000 de tone! Şi nu în ultimul rând, am cerut să se cer­ce­teze şi să fie traşi la răspundere cei care au permis ca Sebeşul să tră­iască în otravă, pe baza unor studii dubioase, acordate de SRL-uri fără nicio atribuţie. Din fericire, la pre­siunea străzii, s-a stopat punerea în funcţiune a noii fabrici. Nu ne vom opri însă din proteste până nu vom obţine ceea ce dorim, şi sperăm să se solidarizeze cu noi cât mai mulţi oameni. Banii nu se fac cu preţul sănătăţii altora.

- Fabrica din Sebeş are o faimă proastă nu doar ca poluator al oraşului, ci şi pentru modul în care măcelăreşte pădurile din zonă, până în Retezat. Cum s-a reac­ţionat la protestele oamenilor?

- S-a reacţionat după o reţetă binecunoscută în judeţ, mai ales la Roşia Montană (aflată tot în judeţul Alba). Au simulat dia­lo­gul cu noi, după care angajaţii Kro­nos­pan au ieşit în stradă, bătând toba cu cele 500 de locuri de muncă ale fabricii. Dar Sebe­şul are 24 de mii de locuitori. Nu poţi cumpăra sănătate cu bani, şi lu­crul ăsta ar trebui să-l ştie în pri­mul rând ei, cei ce lu­crează în acel me­diu toxic. O fată de douăzeci şi ceva de ani a murit de cancer pulmonar, deşi nu fu­ma­se nicio­dată. Ce argumente econo­mi­ce pot aduce oamenii de afaceri ai fa­bricii, în faţa unui părinte nefericit? Mai nou, tot după un sistem cunoscut, cei câţi­va lideri ai protesta­ta­rilor împotriva po­luă­rii grave au fost daţi în judecată, ca să fie intimi­daţi. Mie, de exemplu, mi s-au ce­­rut da­u­ne de 2,5 mi­liar­de lei vechi, că le-am stricat ima­gi­nea. Eu sunt un om obişnuit, cu un sa­lariu obişnuit, aşa că nu au ce bani să îmi ia. Toţi cei care ieşim în stradă ştim că ceva mai de preţ decât sănătatea noas­tră şi a familiilor noastre, nu avem. Şi pentru asta ne vom lupta pâ­nă la capăt.