Membru al Academiei Franceze, Alain Finkielkraut e un filosof atipic, pasionat de beletristică, de roman în special, în care vede un instrument de cunoaştere a lumii, un mod de a ne apropia de complexitatea vieţii sociale şi spirituale. Particularitatea, farmecul eseurilor sale e că se adresează "inteligenţei inimii", cu o limpezime a demonstraţiei accesibile departe de abstracţiile generalizante cu care operează de obicei filosofii. În acest fel nesofisticat, academicianul devine un mesager al sensurilor extrase din mari romane clasice şi contemporane în care cazuri individuale, întâmplări şi destine ajung să vorbească cititorului despre el însuşi şi locul propriu în diversitatea lumii. Alain Finkielkraut poate fi citit şi înţeles cu bucurie de oricine, cu condiţia să nu considere literatura o petrecere recreativă de timp liber, un divertisment, ci un domeniu al vieţii spiritului, în care pătrundem ca nişte exploratori. Eseistul francez ne ghidează, dând la o parte cu maceta ascuţită a interpretării lui prejudecăţile gândirii comune, pentru a ne face să descoperim lumea noastră prin lupa ficţiunii, "infinita pluralitate omenească", plină de incertitudini, imperfecţiuni, zone indefinite. Una din temele recurente ale eseurilor lui e dragostea, enigmatica şi etern născătoarea de drame atracţie-fixaţie, revelatoare de abisuri sufleteşti. E şi subiectul cărţii pe care vi-o recomand azi şi în care autorul afirmă că tot ce ştie despre dragoste a aflat din experienţă, din filosofie, dar şi din romane. Deşi în principal filosof, el crede că filosofia nu deţine monopolul gândirii, literatura gândeşte şi ea lumea, cercetează fenomene nu cu ajutorul raţiunii practice ci narativ, prin indivizi şi poveştile lor de viaţă.
În timpurile noastre, când în mare parte a lumii au dispărut convenţiile şi constrângerile ce apăsau asupra dragostei, mai putem crede în dragostea care dăinuie sau nu e decât o himeră? La această întrebare încearcă să răspundă eseistul prin intermediul a patru romancieri. Prima e Doamna de La Fayette şi romanul ei din 1678, "Principesa de Clèves". Finkielkraut nu uită să spună cum a renăscut interesul francezilor pentru acest roman: în 2010, când preşedintele Sarkozy a declarat public că vechitura e inutilă în formarea tinerilor de azi şi nu-şi are locul în programă, romanul clasic a revenit brusc în atenţia marelui public ("era îmbălsămat şi a reînviat, era elitist şi a devenit subversiv"). După o modă mai recentă, francezii şi-au pus atunci în piept insigne cu "Citesc Principesa de Clèves", delimitându-se de preşedintele antipatizat (preşedintele următor, Hollande, a declarat însă că nu citeşte niciodată romane...). Revenirea în prim-plan a Doamnei de La Fayette a reînviat şi o dispută etico-literară veche de trei secole cu privire la enigma comportării Principesei, care nici după moartea soţului nu dă curs pasiunii împărtăşite pentru contele de Nemours. Eseistul găseşte o explicaţie plauzibilă: neîncrederea văduvei în durata iubirii şi teama de a fi părăsită. O idee modernă, prin care D-na de La Fayette îşi devansa epoca şi care dă un caracter insolit vechiului roman. Pasiunea amoroasă e analizată şi prin intermediul unor cărţi ale lui Ingmar Bergman, Philip Roth şi Milan Kundera, în trei eseuri sclipitoare prin asociaţii libere de idei, excursuri spre alte opere literare celebre şi domenii conexe, inserturi autobiografice, ba chiar şi critici dure la adresa unor instituţii sau traducători incompetenţi. Totul fără să dea nicio clipă impresia că bate câmpii, ci cu uşurinţa de a se mişca prin epoci, opere şi idei a celui care a asimilat din pasiune tot ce ştie şi e dornic să împărtăşească. Demonstraţiile lui, pe cât de subtile pe atât de spectaculoase, sunt entuziasmante, iar concluziile la care ajunge, prin marii creatori analizaţi, cu privire la discontinuitatea şi lipsa de durabilitate a dragostei reconciliază literatura de ficţiune cu gândirea "filosofică". Marile romane ale lumii sunt pentru Finkielkraut o modalitate de cunoaştere, au o putere euristică, adică servesc la descoperirea unor adevăruri despre noi înşine. Despre fiecare din noi.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
