Membru al Academiei Franceze, Alain Finkielkraut e un filosof atipic, pasionat de beletristică, de roman în special, în care vede un instrument de cunoaștere a lumii, un mod de a ne apropia de complexitatea vieții sociale și spirituale. Particularitatea, farmecul eseurilor sale e că se adresează "inteligenței inimii", cu o limpezime a demonstrației accesibile departe de abstracțiile generalizante cu care operează de obicei filosofii. În acest fel nesofisticat, academicianul devine un mesager al sensurilor extrase din mari romane clasice și contemporane în care cazuri individuale, întâmplări și destine ajung să vorbească cititorului despre el însuși și locul propriu în diversitatea lumii. Alain Finkielkraut poate fi citit și înțeles cu bucurie de oricine, cu condiția să nu considere literatura o petrecere recreativă de timp liber, un divertisment, ci un domeniu al vieții spiritului, în care pătrundem ca niște exploratori. Eseistul francez ne ghidează, dând la o parte cu maceta ascuțită a interpretării lui prejudecățile gândirii comune, pentru a ne face să descoperim lumea noastră prin lupa ficțiunii, "infinita pluralitate omenească", plină de incertitudini, imperfecțiuni, zone indefinite. Una din temele recurente ale eseurilor lui e dragostea, enigmatica și etern născătoarea de drame atracție-fixație, revelatoare de abisuri sufletești. E și subiectul cărții pe care vi-o recomand azi și în care autorul afirmă că tot ce știe despre dragoste a aflat din experiență, din filosofie, dar și din romane. Deși în principal filosof, el crede că filosofia nu deține monopolul gândirii, literatura gândește și ea lumea, cercetează fenomene nu cu ajutorul rațiunii practice ci narativ, prin indivizi și poveștile lor de viață.
În timpurile noastre, când în mare parte a lumii au dispărut convențiile și constrângerile ce apăsau asupra dragostei, mai putem crede în dragostea care dăinuie sau nu e decât o himeră? La această întrebare încearcă să răspundă eseistul prin intermediul a patru romancieri. Prima e Doamna de La Fayette și romanul ei din 1678, "Principesa de Clèves". Finkielkraut nu uită să spună cum a renăscut interesul francezilor pentru acest roman: în 2010, când președintele Sarkozy a declarat public că vechitura e inutilă în formarea tinerilor de azi și nu-și are locul în programă, romanul clasic a revenit brusc în atenția marelui public ("era îmbălsămat și a reînviat, era elitist și a devenit subversiv"). După o modă mai recentă, francezii și-au pus atunci în piept insigne cu "Citesc Principesa de Clèves", delimitându-se de președintele antipatizat (președintele următor, Hollande, a declarat însă că nu citește niciodată romane...). Revenirea în prim-plan a Doamnei de La Fayette a reînviat și o dispută etico-literară veche de trei secole cu privire la enigma comportării Principesei, care nici după moartea soțului nu dă curs pasiunii împărtășite pentru contele de Nemours. Eseistul găsește o explicație plauzibilă: neîncrederea văduvei în durata iubirii și teama de a fi părăsită. O idee modernă, prin care D-na de La Fayette își devansa epoca și care dă un caracter insolit vechiului roman. Pasiunea amoroasă e analizată și prin intermediul unor cărți ale lui Ingmar Bergman, Philip Roth și Milan Kundera, în trei eseuri sclipitoare prin asociații libere de idei, excursuri spre alte opere literare celebre și domenii conexe, inserturi autobiografice, ba chiar și critici dure la adresa unor instituții sau traducători incompetenți. Totul fără să dea nicio clipă impresia că bate câmpii, ci cu ușurința de a se mișca prin epoci, opere și idei a celui care a asimilat din pasiune tot ce știe și e dornic să împărtășească. Demonstrațiile lui, pe cât de subtile pe atât de spectaculoase, sunt entuziasmante, iar concluziile la care ajunge, prin marii creatori analizați, cu privire la discontinuitatea și lipsa de durabilitate a dragostei reconciliază literatura de ficțiune cu gândirea "filosofică". Marile romane ale lumii sunt pentru Finkielkraut o modalitate de cunoaștere, au o putere euristică, adică servesc la descoperirea unor adevăruri despre noi înșine. Despre fiecare din noi.