FLORICA MUNTEANU - "Biorezonanţa a fost dragoste la prima vedere"

Doamna Florica Munteanu a plecat din Ro­mânia cu 32 de ani în urmă, stabilindu-se în Germania, împreună cu soţul ei, medic dermatolog. Acolo a absolvit Institutul de terapii alternative "Erhardt", din Bavaria, pentru ca ulterior să se specializeze în nutriţie, homeopatie şi biore­zonanţă. Pe aceasta din urmă, care i-a trezit interesul în mod deosebit, a aprofundat-o şi a practicat-o vreme de 17 ani în Germania. În 2007, a revenit în România, ca să înfiinţeze Centrul de biorezonanţă şi dermato-cosmetică Dermavital, cu intenţia declarată de a sta aici doar şase luni, timp suficient pentru a organiza cabinetul şi a-l pune pe picioare. Acum, şapte ani mai târziu, călătoreşte des în Germania, însă continuă să lucreze la Bucureşti. Şi aici va rămâne.

- De ce?

- Cum să vă explic, se creează trep­tat nişte legă­turi. Şi cu colaboratorii, desigur, dar mai ales cu pa­cien­ţii. Când vezi ce probleme au şi eşti conştient de faptul că poţi să-i ajuţi, cum să-i pără­seşti?

- Pentru multă lume, biorezonanţa este ceva oarecum de domeniul SF. Presupune ea şi o anu­mită rigoare, mai mult sau mai puţin ştiinţifică?

- Ideea a apărut în Germania prin 1977 şi a apar­ţinut unui medic vizionar, dr. Franz Morell, care a şi construit pri­mul echipament de acest tip - nu sin­gur, bineînţeles, ci în colaborare cu un inginer la fel de entuziast. Cel pe care lucrăm noi astăzi se numeşte "Bi­­com Optima" şi reprezintă varianta de ultimă gene­raţie a unui aparat realizat în 1987. Producătorul, firma "Regumed" din München, nu acceptă să-l vân­dă decât după ce a făcut clientului o instruire temei­nică, teoretică şi practică, astfel încât să existe garan­ţia unei utilizări în condiţii de siguranţă deplină. Şi chiar după aceea, noi rămânem în contact perma­nent cu producătorul. "Regumed" ne pune la dispo­ziţie literatură de specialitate şi filme, ne invită la schim­buri de experienţă, specializări, congrese cu partici­pare internaţională (fiindcă, în afară de cele câteva mii de utilizatori din Germania, mai există mulţi în alte ţări şi pe alte continente). Pregătirea noastră pro­fesională este o necesitate, aşa încât sun­tem mereu in­formaţi în legătură cu tot ce se întâmplă în acest do­meniu în lume.

- În ce constă, practic, o şedinţă de terapie, ce anu­me face aparatul dvs.?

- Să începem cu începutul. Nu te poţi apuca de un tratament până când nu ştii ce ai de tratat. Când se prezintă la noi un pacient, i se face mai întâi un set de investigaţii energetice, care ne arată o multitudine de coeficienţi, până la nivel de celulă. Ca să dau câte­va exemple: statutul mineralelor, încărcarea cu metale grele, oxigenarea creierului, vâscozitatea sângelui, depunerile de colesterol, valorile colesterolului, den­sitatea osoasă etc. După aceea, medicul procedează la diagnosticarea energetică efectivă, care ne dă posi­bilitatea să cunoaştem starea de sănătate a pacien­tului. Descoperim uneori probleme pe care persoana în cauză ştie că le are, însă le trece sub tăcere - ceea ce eu consider greşit - dar şi unele care îi sunt necu­noscute. Mi s-a întâmplat ca un pacient să nege, de-a dreptul supărat, că ar avea hepatită, iar după trei-patru săptămâni, să revină şi să spună: "Da, aţi avut drep­tate, mi-am făcut nişte analize şi am aflat că su­făr de hepatită." De asemenea, foarte des depis­tăm boli care se anunţă deocamdată numai în planul energetic, prin dereglări, fără a se manifes­ta încă organic. În această fază, putem să le stopăm şi să inver­săm cursul.

- De unde provin dereglările de care vorbiţi, ce factori le provoacă?

- Omul din ziua de azi e supus la tot felul de agre­siuni din exterior. Aerul poluat pe care îl respirăm, calitatea precară a apei, smogul electromagnetic, ra­dia­ţiile, alimentaţia prelucrată, manipulată şi falsi­ficată. Există statistici serioase, care ne spun că pla­neta noastră ar trebui să fie de trei ori mai mare ca să încapă pe ea atâtea livezi de măslini, de câte ar fi ne­voie pentru a produce cantităţile uriaşe de "aşa-zis" ulei de măsline care se găseşte peste tot, în rafturile magazinelor. Sau, cum am văzut nu de mult la tele­vizor, bucăţi de carne vândute la casolete, într-un su­per­market: păreau frumoase, dar, de fapt, erau "con­fecţionate" din bucăţele mai mici, lipite între ele cu un adeziv. Şi chiar când nu se recurge la asemenea falsuri groso­lane, noi consumăm curent carnea unor animale şi păsări crescute brutal, îndopate cu hor­moni, ţinute în condiţii stresante şi, în final, sacri­ficate - iată ce preluăm în organismul nostru. Aş adău­ga şi abuzul de me­dicamente: se iau cu mult prea mare uşurinţă hapuri pentru orice, mai ales antibio­tice, destulă lume se auto­tratează după ureche, chiar şi pentru o durere de cap sau o diaree de o zi când, poa­te, corpul nostru expul­zează nişte reziduuri toxice şi cel mai înţe­lept ar fi să-l lăsăm în pace. De ase­me­nea, şi vaccinurile care, în opi­nia mea, mai mult dăunează decât ajută. Apoi, viaţa pe care o ducem, fluxul infor­maţional pe care creierul nostru este inca­pabil să-l mai prelu­creze, stresul cronic, frustrările, de­zor­dinea, chiar dezastrele din existenţa perso­nală a unor oa­meni. Şi lista poate rămâne deschisă. Aşadar, să ne mirăm dacă din toate a­ces­tea şi din multe altele rezultă diverse debusolări energetice?

- E un tablou îngrijorător şi, fără îndoială, real. Biore­zonanţa ne poate fi de ajutor? Cum anume?

- În esenţă, noi nu facem altceva decât să readu­cem orga­nismul la bioritmul din care el a ieşit, astfel ajutându-l să func­ţioneze normal în continuare. Sim­plificând, desigur, ne putem imagina că o terapie decurge cam aşa: eu am numărul dvs. de telefon şi amândouă stăm de vorbă. Deşi nu se poate vedea ce vorbim, între noi circulă o informaţie. Ceva similar se întâmplă între aparatul de biorezonanţă şi corpul pacientului. Omul transmite o informaţie care este strict personalizată, este numai a lui, se referă la starea în care se află corpul său, iar aparatul o preia şi o analizează, fiindcă el este un computer de analiză, apoi răspunde: "Bine, asta îţi trebuie, asta îţi dau" - şi o dă înapoi exact aşa cum o poate prelucra corpul, nu cum ar vrea terapeutul sau cum ar vrea pacientul. Pentru că acolo unde dai prea mult şi organismul nu e pregătit, nu va primi. Într-o primă fază, este necesar să pregătim şi să deschidem organele de eliminare - rinichii, plămânii, ficatul, colonul - pentru ca ele să poată debarasa rapid corpul de o eventuală încărcă­tură toxică, de pildă, de metalele grele. Şi foarte im­portant este să pătrundem în spaţiul intercelular, unde celulele îşi deversează toxinele şi de unde se alimen­tează, fiindcă vasele de sânge acolo duc hrana. Iar dacă în acel loc există în permanenţă o apă tul­bure, murdară, se întreţine boala, afecţiunile urmează una după alta, ca să nu mai vorbim de tulburările de somn, de dificultatea de concentrare şi aşa mai de­parte. De aceea, noi curăţăm mereu spaţiul inter­stiţial, pentru a da celulelor posibilitatea să se elibereze de reziduuri, aruncându-le în afara lor.

- În cât timp se instalează efectul?

- Prima şedinţă de terapie este ca pietricica pe care o arunci în apa unui lac: se formează cercuri din ce în ce mai largi, în organism începe să se producă o autoreglare. Am pacienţi care îmi spun că, după prima terapie, au simţit o ameliorare spectaculoasă. La du­rerile de cap, de obicei. "Dar nu m-a ţinut prea mult, numai câteva zile." Şi atunci, unii ajung la convin­gerea că biorezo­nanţa are efect doar pe timp limitat. Nu-i aşa. Bateria corpului este deja pornită, iar după câteva şedinţe, ea începe să funcţioneze conform bioritmului ei. Toţi pacienţii care au reuşit să facă măcar patru şe­dinţe de terapie n-au cum să nu ob­serve nişte modificări. Dacă orga­nul pe care îl tratăm încă mai are celule sănătoase, noi pe acelea le susţinem şi ajutăm la îndepărtarea celulelor bolnave, a celor uza­te, care şi-au făcut treaba şi se cuvine să plece. E greu de crezut, dar în corpul nostru, în fiecare secundă, se nasc zece milioane de celule şi mor zece milioane de celule. În unsprezece luni, organismul se reînnoieşte complet.

- Dacă avem un corp nou, de ce nu dispare boa­la? De ce o tumoră continuă să crească?

- Pentru că ea urmează mo­delul pe care celula şi l-a însuşit la un moment dat. Or, noi asta facem: învăţăm organismul să revină la direcţia normală. Aparatul Bicom Optima cu care lucrăm se cuplează la infor­ma­ţia corpului, pe organul care are probleme, şi încearcă să-l reori­enteze. Ordonează acel haos energetic despre care am mai vorbit, îl aduce într-o altă ordine, cea pe care am avut-o cu toţii cândva. Imaginaţi-vă o locomotivă care a deraiat - eu folosesc mereu comparaţia asta. O punem înapoi pe şine şi ea reîncepe să meargă aşa cum trebuie.

- Pare foarte simplu.

- Chiar este, fiindcă natura e frumoasă, generoasă şi simplă. Numai nouă ne place să complicăm inutil lucrurile. Biorezonanţa înseamnă viaţă. Atunci când am întâlnit-o, pentru mine a fost o dragoste la prima vedere. Mi-a deschis în faţă un univers fascinant şi am ştiut că îmi voi dedica viaţa acestei activităţi. Un pacient al meu, fizician, e de părere că oamenii ar mai avea nevoie de încă cincizeci de ani ca s-o înţeleagă. Se prea poate, însă într-o bună zi, ei tot vor reuşi să conştientizeze că vindecarea este în ei, trebuie doar să ştie cum s-o găsească.

- Ce boli pot beneficia de terapia dvs.?

- Afecţiunile care pot fi ameliorate sau unde obţi­nem rezultate bune ori chiar excelente (depinde de cât de înaintată este debusolarea energetică) sunt foarte numeroase şi extrem de diverse. Ţinând seama de faptul că noi ne conectăm la informaţia energetică transmisă de corpul pacientului, practic aş putea să încep enumerarea de la A - alergii, şi să ajung la Z - zona zoster. În ce priveşte alergiile, nu ezit să spun că ele sunt punctul forte al biorezonanţei. În Germania am lucrat cu o doamnă care suferea de febra fânului - o formă de rinită alergică sezonieră - şi nici nu putea ieşi în curte, necum să stea pe verandă, când soţul ei tundea iarba. Iar după primele două şedinţe, nu numai că se plimba prin grădină, dar manevra ea, în locul soţului, maşina de tuns iarba. Un alt caz interesant l-am avut aici. Medicul stomatolog care îşi are cabinetul în aceeaşi clădire cu noi, două etaje mai sus, m-a întrebat dacă pot să-l ajut cu un pacient, un bărbat în jur de 70 de ani, căruia ar fi trebuit să-i facă o intervenţie mare, cu durata de minimum o oră şi jumă­tate. Dificultatea consta în aceea că omul avea reacţii alergice foarte puternice la orice anestezic, fiind în acelaşi timp şi cardiac - motiv pentru care fusese refuzat de mai mulţi dentişti. A venit la mine cu anestezicul care urma să-i fie injectat şi i-am făcut câteva desensibilizări. Operaţia a durat nu o oră şi jumătate, ci trei, iar pacientul n-a avut niciun fel de probleme. O altă categorie care necesită desensibi­lizări sunt intoleranţele alimentare la gluten şi lactoză (cel mai frecvent întâlnite), dar şi la alte alimente. Ajung la noi pacienţi care se plâng: "Nu mai am voie să mănânc asta şi asta toată viaţa." Eu, când îi aud aşa resemnaţi, devin un arici, pentru că ştiu că există soluţii, numai că trebuie să faci ceva, nu? Aceşti oameni se află în impas, fiindcă la un moment dat, în viaţa lor, alimentul respectiv le-a făcut într-adevăr rău şi organismul a rămas setat astfel. Acum trebuie să-l resetăm, să anulăm informaţia greşită existentă acolo şi să învăţăm corpul să accepte din nou acel aliment. De exemplu, am o pacientă care nu poate renunţa la ciocolată. Nu e fumătoare, nu bea alcool, nu consumă cafea, însă ciocolata e slăbiciunea ei şi îi dădea tul­burări digestive. Mi-a adus un baton de ciocolată şi o amandină, i-am făcut terapia cu ele şi acum îşi poate oferi din când în când, fără probleme, această mică plăcere.

- Care sunt afecţiunile cu care aveţi de-a face mai des?

- Să vedem. Am să vi le spun nu sistematic, ci aşa cum îmi vin acum în minte. Durerile reumatice, gonartroza, coxartroza, lombosciatica, spondiloza cervicală, durerile de umeri, clasicele dureri de coate (care au de multe ori legătură cu un stomac hiper­acid), colonul iritabil, migrenele, insomnia, nodulii tiroi­dieni şi alte tipuri de noduli, adenomul de pros­tată, uterul fibromatos, chisturile ovariene, forma­ţiunile pe rinichi sau pe plămâni, apoi bolile auto­imune, cum ar fi boala Crohn, tiroidita Hashimoto, poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos, scleroza multiplă. Dacă ai scleroză multiplă, medicina alopată te consideră un bolnav nevindecabil. Eu am o pa­cientă din Buzău, care vine la noi de doi ani. Doamna asta, de când intra pe uşă şi până pleca, era un pachet de dureri, o durea tot trupul. Soţul o aducea cu ma­şina. Acum vine singură, cu autobuzul, la patru săptă­mâni, la şase, cum poate şi ea. Nici nu mai vorbeşte de du­reri şi se mişcă cu totul altfel. Trebuie să recu­nosc că doamna mi-a acordat o mare încredere. Ştiţi, pacienţii îşi doresc de obicei rezultate foarte rapide, iar în cazurile astea grave nu e posibil. Am fi nerea­lişti dacă ne-am aştepta ca biorezonanţa să facă mi­nuni. Şi sunt destui care nu au răbdare şi te abando­nează, dacă nu le dai rezultate vizibile în două-trei şedinţe.

- Îmi puteţi relata un caz care v-a adus o satis­facţie deosebită?

- Mi-e greu să aleg unul. De fiecare dată mă bucur când văd că unui pacient îi merge bine. Îmi amintesc de o doamnă care a venit la noi cu metastaze pe 70% din suprafaţa plămânilor şi am adus-o la 30%. Am ajutat un tânăr de 22 de ani, adus aici de mama lui, pentru că el nu mai vedea ab­so­lut nimic. Se pră­bu­şise într-o staţie de me­trou şi orbise in­stantaneu. Reuşise, cumva, să-şi buto­ne­ze telefonul pe pipăi­te, ca să ceară ajutor. Părinţii îl duseseră peste tot, i se făcu­seră toate investi­gaţiile po­sibile, dar nu se gă­sise nicio ex­plica­ţie pentru starea lui. Avea o cădere ener­getică severă, pe care noi am tratat-o şi, du­pă a treia şedin­ţă, a înce­put să ză­rească, se putea în­călţa sin­gur. Acum e în Ame­rica, şi-a terminat studiile, e sănătos.
V-aş spune şi povestea unui medic (în de­cursul anilor, au trecut pe la noi mulţi pacienţi medici, unii dintre ei abia la sfârşit mi-au zis ce profesie au). S-a întâmplat cu trei ani în urmă. Totul a pornit de la o viroză urâtă, probabil tratată superficial şi combi­nată cu o extenuare fizică extremă. Într-o bună zi, a căzut din pi­cioare, la el acasă, şi din acel moment n-a mai putut umbla. A fost internat pentru şase săp­­tămâni, a ieşit din spital într-un scaun cu rotile şi i s-a spus: "Vei rămâne aşa pentru tot restul vieţii, trebuie să te obişnuieşti cu asta." Avea picioarele paralizate. Creierul nu mai dădea co­menzile ne­cesare şi, la vârsta bolnavului (67 de ani), nu se mai putea spera la o refa­cere. Eu am fost contactată încă din timpul spi­talizării lui şi am lucrat cu el în fiecare săptă­mână. Vă imaginaţi cum eram privită acolo, fiindcă îndrăz­neam să mă bag într-o treabă atât de com­pli­cată. Asta era situaţia la sfârşitul lu­nii ia­nuarie. În acelaşi an, în septembrie, mer­gea sprijinit într-un bas­ton, pe care deja nu-l mai folosea când a dat prima ninsoare. În pre­zent conduce ma­şi­na, călătoreşte cu avionul, îşi vede de meserie, e activ, e un om normal. Când se întâlneşte cu colegii care l-au îngrijit în spital, aceia se uită la el şi nu le vine să creadă.

- Vă simţiţi în competiţie cu medicii alopaţi?

- Câtuşi de puţin. Nici nu poate fi vorba de com­petiţie aici, ci doar de colaborare: ne completăm reci­proc, contribuim fiecare cu modalităţile şi metodele lui specifice la însănătoşirea bolnavilor - este cauza căreia ne-am dedicat. De altfel, în Vest, medicii alo­paţi îşi îndrumă deseori pacienţii spre noi. Dar şi în România lucrurile încep să se pună în mişcare. În ultimele săptămâni, ne-au sosit o doamnă din Huşi, trimisă de medicul de familie, şi cineva de la Piteşti, venit din partea unui oncolog.

- Există limite de vârstă la terapiile pe care le practicaţi?

- Nu. Am avut şi bebeluşi de două săptămâni, cu dermatite sau chiar cu psoriazis, luate de la mamă, în momentul naşterii. Iar cea mai vârstnică pacientă de la centrul nostru din Bucureşti este o doamnă de 97 de ani, care vine însoţită de fiica ei. E o persoană foarte hotărâtă şi raţională. Spune: "Eu ştiu că am un orga­nism uzat, nu mai poate nimeni să-mi facă oasele bu­ne şi aşa mai departe, dar mental vreau să mă men­ţin."

- Biorezonanţa produce vreodată efecte nega­tive?

- Exclus. Dacă, să presupunem, terapeutul pune un program care nu-şi are rostul, corpul, pur şi sim­plu, nu-l primeşte, fiindcă n-are nevoie de el. De aceea, eu aş recomanda tuturor persoanelor tinere, care au o muncă stresantă sau care ştiu că în familia lor există boli grave, să-şi facă preventiv echilibrări energetice şi, pe cât posibil, să-şi schimbe stilul de viaţă, câtă vreme dereglările încă nu sunt foarte pro­funde. Să nu uităm că sănătatea ne aparţine, şi fiecare dintre noi decide cum vrea să şi-o ad­ministreze.

- Intrând pe site-ul dvs., am remarcat că oferiţi şi câteva suplimente nutriţio­nale, doar patru la număr. De ce atât de puţine, de ce tocmai acestea şi nu altele?

- Fiindcă, deşi au la bază reţete ayurvedice vechi de mii de ani, totuşi, prin teh­nologia lor ultramodernă de fabricaţie (a punctelor cuan­tice), patentată de firma ger­mană Jabosan, ele au legă­tură cu tipul de medicină al­ternativă practicat de noi. Me­sundra se adresează, prac­tic, oricărei boli cronice şi tulburări metabolice, nodulilor şi tumorilor, Bicor­san combate infla­ma­ţiile şi durerile, Me­sucur hrăneşte ţe­sutul osos, discurile intervertebrale, părul şi unghiile, reface car­tilajul articular dis­trus şi lichidul si­novial, Neurosklerol merge pe dereglări neurodegenerative, ca scleroza multiplă, Alzheimer şi Parkinson, dar şi pe insomnie, coşmaruri, stres.

- Dvs. personal faceţi uz de aceste suplimente şi terapii?

- Sigur că da. Altfel, n-aş avea energia necesară să stau douăsprezece ore pe zi la dispoziţia pacienţilor. Iar pe băiatul meu, care s-a născut în Germania, l-am crescut de la câţiva anişori cu biorezonanţă. Acum va împlini 25 de ani, măsoară un metru nouăzeci şi trei şi e un tânăr perfect sănătos, la trup şi la minte. Un lucru aş vrea să fie foarte clar: niciunui om care-mi trece pragul nu i-aş face vreodată ceva ce nu mi-aş face oricând mie însămi sau familiei mele. La fel cum razele pornesc din soa­re, tot aşa şi noi suntem conec­taţi cu toţii la o minte universală. Tre­buie să fim atenţi cum gândim şi cum acţionăm, pentru că ar putea să ni se întoarcă şi să suportăm consecinţele.


Informaţii despre Centrul de biorezonanţă şi dermato-cosmetică Dermavital din Bucureşti (Calea Vitan nr. 28) se pot obţine la
tel. 021.322.40.04, 0371.14.77.02, 0731.87.19.68 sau de pe site-ul www.dermavital-med.ro