Nucile
Miezul de nucă este unul din cele mai consistente şi sănătoase alimente. Este un înlocuitor perfect al cărnii, mai bun şi decât soia, deoarece are un conţinut de grăsimi şi proteine superior, iar probabilitatea ca acest aliment să fie poluat cu pesticide şi alte substanţe chimice este foarte mică.
Valoare nutritivă - nuca întrece carnea ca număr de calorii, având în plus o toxicitate de câteva ori mai mică şi fiind foarte digerabilă. Nu mai puţin din 20% din conţinutul nucii sunt aminoacizi esenţiali (inclusiv arginina), iar 50% sunt aşa-numitele grăsimi sănătoase. În plus, nuca este fructul cel mai bogat în cupru şi zinc, motiv pentru care este folosită în tratarea bolilor vasculare, a tulburărilor de creştere şi maturizare, a deficienţelor imunitare.
Cum se consumă - cei mai mulţi dintre noi folosim miezul nucilor ca adaos în dulciuri. Însă maximum de efecte curative se obţin mâncând miezul crud. Dat prin maşina de tocat, acesta înlocuieşte perfect carnea tocată, în aproape orice preparat culinar, de la chiftele, la sarmale sau rulade. Nici măcar un carnivor "înrăit" nu va realiza că, de fapt, mănâncă miez de nucă în locul cărnii.
Efecte terapeutice la copii - curele cu miez de nucă ajută la reglarea hormonală a copiilor, ajutându-i să recupereze întârzierile de creştere şi dezvoltare, dar şi să stopeze pubertatea prematură.
Efecte terapeutice la adulţi - consumat crud, miezul de nucă este un bun agent de curăţare pentru vasele de sânge, ai căror pereţi îi face mai rezistenţi şi mai elastici. Cura cu nuci este şi un excelent mijloc de prevenţie şi tratament pentru accidentul vascular, bolile de piele, complicaţiile diabetului, ischemia cardiacă, bolile de plămâni cronice. Este un remediu infailibil pentru persoanele care vor să-şi mărească greutatea corporală şi nu reuşesc, dar şi pentru bărbaţii sau femeile care suferă de sterilitate.
Precauţii - fiind mai consistent decât carnea, miezul de nucă trebuie consumat împreună cu salate din legume crude sau murături. Această asociere a unui aliment hipercaloric cu vegetale sărace în calorii previne luarea nedorită în greutate şi favorizează reglarea masei corporale.
Hrişca
Face parte dintr-o familie de alimente extrem de specială: pseudocerealele. Are boabele mici, învelite cu o coajă brună, aducând cumva aminte de seminţele de grâu. Este un aliment tradiţional în Rusia şi în Ucraina, în Polonia şi în Franţa, dar şi în zona nordică a României, mai ales în Bucovina, unde este un ingredient nelipsit din sarmale şi alte specialităţi locale.
Valoare nutritivă - hrişca are în compoziţie nu mai puţin de opt aminoacizi esenţiali, uşor asimilabili, surclasând din acest punct de vedere multe mezeluri sau preparate din carne. Este, de asemenea, o sursă foarte bogată de mangan (necesar pentru echilibrul hormonal), magneziu, fosfor şi fibre vegetale.
Cum se consumă - înmuiată în lapte ori suc de fructe, se mănâncă în locul fulgilor de cereale, dimineaţa. Făcută făină, se combină cu mălaiul de porumb, în proporţie 1:2, amestecul obţinut dând o mămăligă extrem de gustoasă. Mămăliga cu hrişcă este ceva mai închisă la culoare, mai consistentă, dar şi de câteva ori mai săţioasă, fiind indicată în timpul regimurilor vegetariene sau lactovegetariene.
Efecte terapeutice la copii - hrişca anulează în bună măsură efectele nefaste ale dulciurilor, protejându-i pe cei mici de obezitate, oscilaţii ale glicemiei, apetit capricios, tulburări de mineralizare. De asemenea, este un aliment anti-alergic, fiind recomandat copiilor cu bronşite astmatiforme, astm bronşic, alergii cutanate sau digestive.
Precauţii - este un aliment lipsit de gluten, cu un potenţial toxic sau alergic infim, dar care - pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu gustul său - poate da indigestii. Se foloseşte la început în cantităţi mici, în combinaţii cu alte alimente, aşa încât să ne acomodăm cu hrişca gradat.
Quinoa
Este înrudită cu hrişca, provenind din regiunile submontane ale Americii de Sud. Acum 1000 de ani, era hrana de bază a incaşilor, pentru ca în prezent să fie unul din cele mai la modă alimente, fiind recomandată în special copiilor. Quinoa este un concurent foarte serios pentru carne, deoarece are un gust şi o aromă plăcute şi o consistenţă demnă de luat în seamă.
Valoare nutritivă - aproape 15% din masa sa este alcătuită din proteine sănătoase, extrem de hrănitoare, completate de minerale şi vitamine esenţiale. Boabele de quinoa conţin fier, magneziu, calciu, vitamine din complexul B, dar şi fibre alimentare, care reglează nivelul glicemiei, colesterolului şi trigliceridelor. Contrar unor afirmaţii apărute în presă, conţinutul de calciu al quinoa nu este foarte spectaculos, dar acest calciu este de bună calitate, fiind asimilat uşor de către organism.
Cum se consumă - în alimentaţia copiilor, se foloseşte în locul cerealelor, deoarece nu conţine deloc gluten şi poate fi suportată şi de către cei mici care au alergie la această substanţă. Fiartă şi pasată, se administrează ca un piure, fiind printre primele alimente care se introduc în dieta bebeluşilor. În hrana adulţilor, se foloseşte în loc de orez, în orice fel de mâncare, de la pilafuri şi până la supe, fiind mult mai gustoasă şi infinit mai sănătoasă. Quinoa suplineşte în foarte mare măsură carnea, dându-le mâncărurilor consistenţă şi un potenţial nutritiv aparte.
Efecte terapeutice la copii - alimentaţia pe bază de quinoa dă rezultate deosebite în stimularea dezvoltării intelectuale şi emoţionale a copiilor. De asemenea, este un soi de remediu de urgenţă atunci când apar simptomele alimentaţiei nesănătoase: obezitate sau tendinţă de îngrăşare accelerată, pubertate prematură sau tulburări de concentrare şi comportament. La copiii convalescenţi se recomandă în mod special quinoa, pentru că le stimulează imunitatea, ajută la repararea rapidă a carenţelor de minerale şi proteine, fără a îngreuna organismul.
Efecte terapeutice la adulţi - la fel ca şi hrişca, este un aliment anti-obezitate, care reglează nivelul grăsimilor din sânge şi protejează inima. Este, de asemenea, recomandată în curele pentru stimulare imunitară, dar şi pentru prevenirea şi combaterea diferitelor forme de cancer, precum şi a tumorilor benigne.
Precauţii - înainte de a fi preparată, quinoa trebuie spălată bine cu apă călduţă, pentru a înlătura substanţele amare pe care le conţine în mod natural şi care dau hranei un gust neplăcut. Există trei feluri de quinoa: albă, roşie şi neagră. Varietăţile neagră şi roşie sunt mai sănătoase, dar mult mai greu digerabile, din cauza conţinutului ridicat de fibre dure. Quinoa albă este cea mai uşor digerabilă, fiind recomandată, în egală măsură, copiilor şi adulţilor.
Soia
Nu există pe Pământ o plantă mai studiată, mai controversată şi mai... pusă în valoare decât soia. Mulţi specialişti spun despre această leguminoasă că ar fi un adevărat miracol care, pe lângă faptul că a reuşit să salveze planeta de la înfometare, previne şi vindecă zeci de boli, inclusiv pe cele de inimă, cancerul şi dezechilibrele hormonale. La polul opus sunt cei care afirmă că soia ar fi cancerigenă, că deprimă imunitatea şi dăunează sănătăţii. Adevărul aparţine... ambelor tabere: soia obţinută şi preparată corect este excelentă pentru sănătate, după cum cea din culturi de tip industrial şi procesată cu tot felul de substanţe toxice este periculoasă pentru sănătate. Noi ne vom raporta la varianta sănătoasă a soiei:
Valoare nutritivă - boabele de soia sunt mai slabe caloric şi cu un conţinut mai mic de grăsimi sănătoase decât nucile, dar au avantajul că pot fi preparate în zeci de forme, care să le potenţeze calităţile. Soia conţine proteine în proporţie de 40%, vitaminele D, E şi B, precum şi calciu, magneziu, fosfor.
Cum se găteşte - în comerţul nostru găsim zeci de preparate finite cu soia, 100% vegetale, cum ar fi: salamurile, laptele, compoziţiile pentru chiftele sau sarmale, brânza (tofu), cremele etc. Singura grijă este să citim cu atenţie etichetele, pentru că - din păcate - foarte mulţi producători asociază soia (din comoditate şi pentru avantaje comerciale efemere) cu aditivi (E-uri) sintetici periculoşi.
Câteva efecte terapeutice - preparatele naturale cu soia sunt un excelent protector al ficatului şi al tubului digestiv, un reglator al nivelului colesterolului din sânge. Datorită conţinutului de substanţe cu efect hormonal şi citostatic natural, este un excelent mijloc de prevenirea a unei multitudini de forme ale bolii canceroase.
Precauţii la consumul de soia - singura precauţie se referă la necesitatea citirii cu foarte mare atenţie a etichetei, pentru depistarea eventualelor adaosuri sintetice periculoase şi garanţia purităţii produsului (soia nemodificată genetic). Dacă nu există această menţiune, cel mai probabil este vorba de soia manipulată genetic, tratată cu pesticide extrem de puternice şi cu un potenţial toxic foarte mare, contraindicată consumului uman.