TIA ŞERBĂNESCU - "Deocamdată, schimbarea se-amână şi rămânem în România lucrului prost făcut"

Analiza politică a lunii FEBRUARIE

"Decât o republică a corupţiei, mai bine una a procurorilor"

- Începutul acestui an politic a fost marcat de aşteptarea unei schimbări semnificative, promise de alegerea noului preşedinte al statului. O schimbare la nivelul persoanelor aflate în funcţii înalte, a ati­tu­dinii generale a structurilor de putere şi a majo­ri­tăţii parlamentare. Deocamdată, această schimbare este suspendată, căci întreaga viaţă politică pare că s-a mutat pe trotuarul din faţa sediului DNA, de un­de televiziunile transmit non-stop reportaje des­pre politicieni acuzaţi de corupţie. Reprezintă un pro­gres pentru România această situaţie, sau, prin in­ten­sificarea activităţii DNA, se întăreşte mai de­gra­bă impresia că o "elită" veche este înlocuită cu una nouă, preferată de forţe oculte, interne şi ex­ter­ne?

- Dincolo de orice speculaţie, DNA este instituţia care lucrează la foc continuu şi, poate, singura care îşi merită banii. Era important ca ea să rămână la fel de activă şi după alegerile prezidenţiale, pentru a ne încredinţa că lupta anticorupţie nu încetează odată cu mandatul preşedintelui Traian Băsescu. Ne-am temut mulţi că Justiţia va fi copleşită de schimbările politice şi va reintra în stilul consacrat pe vremea domniei lui Adrian Năstase, când dosarele se făceau numai cu undă verde de la partid şi, de regulă, fără a atinge vâr­fu­rile politice. Dar DNA lucrează, ca şi până acum, fără deosebire faţă de culorile politice ale celor ur­mă­riţi. Pe de altă parte, preşedintele Klaus Iohannis s-a declarat deranjat de zarva din jurul anchetării unor figuri de notorietate publică. În opinia sa, e prea mult zornăit de cătuşe şi sunt prea multe dezvăluiri în pre­să din dosarele aflate în cercetare. Cred că se înşeală. La amploarea corupţiei de la noi, dezvăluirile din do­sare, imaginile cu suspecţi încătuşaţi, dezba­te­rile din presă pe marginea acestor cazuri sunt absolut nece­sare. De ce? Ca să descurajeze corupţia. Şi pen­tru că avem dreptul să ştim cât s-a furat în ţara asta, cu ce me­tode şi cum au fost puse acestea în operă de oa­meni care jucau cartea onorabilităţii, ei fiind, de fapt, nişte mafioţi. De altfel, vedem bine că nici această avalanşă de dosare de la DNA nu reuşeşte să schimbe atitudini şi mentalităţi ci, eventual, numai oameni. Bunăoară, în Parlament, am avut un snop de cereri pentru cercetarea şi arestarea Elenei Udrea, apro­bate pe bandă rulantă, în timp ce alţii au fost apăraţi prin vot de ancheta penală. Aşa s-a întâmplat cu senatorul Varujan Vosganian, care şi-a înduioşat co­legii prin­tr-un spectacol jalnic, în timpul căruia a plâns, s-a rugat, s-a dat cu mir şi a implorat să nu fie lăsat pe mâna DNA. De asemenea, deputatul Laszlo Borbely este protejat, deocamdată, prin amânarea unei decizii pri­vind ridicarea imunităţii parlamentare, cerute de DNA, de vreo două săptămâni. Şi asta, pen­tru că PNL negociază cu UDMR, o nouă majoritate în Parlament, cu preţul salvării lui Borbely. Pe aceeaşi miză ne­go­ciază şi PSD cu UDMR. În condiţiile aces­tea, Călin Po­pescu-Tăriceanu, încă preşedinte al Sena­tului, susţine că se teme de instaurarea unui "republici a procu­rorilor". Chiar aşa să fie, decât o republică a co­rupţiei, a mafiei, a infractorilor, mai bine una a procurorilor. Măcar până se mai curăţă atmosfera. Prin urmare, ca să vă răspund la întrebare, semnalul schim­bării, dat în 16 noiembrie, odată cu alegerea pre­­şe­dintelui Iohannis, începe să se resoarbă în sis­tem, iar schimbările să fie superficiale. Era şi greu să se producă atât de repede o schimbare majoră, mai ales că nici nu prea sunt oamenii care să o facă. Ge­ne­raţia tânără, în care mulţi dintre noi am crezut, a de­zamăgit. Exponenţii ei, ca Victor Ponta, Elena Udrea, Dan Şova, Sebastian Ghiţă şi aşa mai departe, s-au dovedit încă mai imuni la democraţie decât mentorii lor mai în vârstă, care, de gura lumii, măcar se căzneau să o mimeze. Simptomatic este că tocmai astfel de figuri reclamă acum că sunt victimele unui "sistem fascist". De pildă, Elena Udrea spunea până mai ieri, când erau anchetaţi adversari politici ai ei, că statul de drept funcţionează perfect, iar acum, când este ea însăşi cercetată, se plânge că i se încalcă drep­turile şi libertăţile. Ideea Elenei Udrea, rostită în ple­nul Parlamentului, potrivit căreia "oricui i se poate întâmpla să păţească la fel" e şi falsă, şi necinstită, întrucât, pe de o parte, încearcă să extindă propria vină asupra tuturor, iar pe de alta, sugerează că DNA anchetează şi arestează oameni complet nevinovaţi. Sigur că oricui i se poate întâmpla la fel, dacă a luat mită sau a comis fraude.

"Clasa politică românească - punct şi de la capăt"

- Recent, DNA a deschis dosare şi pe numele unor lideri liberali, şi al unor persoane din antu­ra­jul premierului Victor Ponta. Cumnatul prim-minis­trului, Iulian Herţanu, a fost arestat, iar unul din pri­etenii şi susţinătorii cei mai puternici ai lui Pon­ta, Sebastian Ghiţă, este cercetat, şi el, într-un caz de fraudă de fonduri europene. În ritmul ăsta, ce mai rămâne din clasa politică?

- Cazul cumnatului premierului, care capătă o amploare tot mai mare, seamănă întrucâtva cu cel al fratelui preşedintelui Băsescu. O dovadă că DNA nu cruţă nici rudele politicienilor din cele mai înalte funcţii în stat. Şi e foarte bine că se întâmplă aşa, pentru că, de exemplu, firma lui Iulian Herţanu pare a fi o piesă grea într-un angrenaj mai mare, având în vedere faptul că asociatul cumnatului lui Ponta, Liviu Munteanu, s-a dovedit a fi naş şi colaborator al unor interlopi foarte periculoşi din mafia moldo-rusă, care au băgat groaza în Europa de Est. Una peste alta, la bilanţul DNA pe anul trecut, procurorul şef Codruţa Kovesi a declarat că a fost un an-record la dosare şi con­­damnări la nivel înalt şi a solicitat mărirea sche­mei de funcţionare cu 50 de procurori, pentru a face faţă corupţiei multilateral dezvoltate de la noi. Prezent la bilanţ, preşedintele Iohannis a criticat ANAF, pen­tru că nu a recuperat decât 10% din prejudicii şi a în­cu­rajat lupta DNA împotriva marii corupţii, anti­ci­pând că, după ce trece această fază urâtă, mulţi dintre liderii politici actuali "vor fi în altă parte, sau acasă" şi vor veni politicieni noi. Adică, punct şi de la capăt. O luăm de la început cu alţii.

"Noul şef al SRI este un personaj destul de şters"

- Primele schimbări se şi produc. Cum apreciaţi nominalizarea lui Eduard Hellvig pentru funcţia de director al SRI?

- Eduard Hellvig este un personaj destul de şters. A ocupat multe funcţii înalte, fără a se face remarcat în vreuna. E important să reţinem că, prin această nominalizare, Klaus Iohannis a renunţat la sistemul propus de Traian Băsescu, de a numi persoane din opo­ziţie la conducerea serviciilor secrete. Nu e nea­pă­rat condamnabil, mai ales având în vedere ce s-a întâmplat în ultimul an, ce jocuri au făcut serviciile secrete în alegeri. E normal ca orice preşedinte să vrea să aibă oameni fideli la conducerea unor astfel de structuri, iar Eduard Hellvig a jucat un rol important în campania electorală a lui Klaus Iohannis şi este un vechi membru al conducerii PNL, partidul preşe­din­telui. De altfel, propunerea lui Hellvig a fost bine pri­mită în mai toate cercurile politice. Doar Victor Pon­ta a avut ceva nemulţumiri, pe care le-a tradus public în mod ironic, spunând că a lucrat bine cu Eduard Hellvig când a fost membru în guvernul lui, şi că acesta este "coautor al loviturii de stat din vara lui 2012" - citând, după cum s-a exprimat, "propaganda vremii". Prin urmare, Ponta nu a ratat ocazia de a reaminti această complicitate vinovată într-o ches­tiune condamnată pe plan internaţional. Că Ponta glu­meşte pe seama unui eveniment care a pus România în mare dificultate dovedeşte încă o dată superficia­litatea lui. Fapt este că toate partidele din fosta USL au anunţat că-l votează: şi PNL, şi PSD, şi UDMR, şi PC (în care a fost şi membru), şi UNPR. Singurele obiecţii dure au venit din partea lui Traian Băsescu, căruia i s-a părut şocant că "premierul de la Grivco a numit un om al lui Voiculescu la conducerea SRI". Iar Elena Udrea a ţinut să-şi spună şi ea părerea, imediat după fostul preşedinte, susţinând că Hellvig este numit, de fapt, de generalul Florian Coldea, di­rec­torul adjunct şi operativ al SRI. Aşa încât nu mai în­ţelegi al cui om e Hellvig sau dacă nu cumva exis­tă o interdependenţă între acesta, generalul Coldea, Voiculescu şi Iohannis. Deocamdată, cum PNL-UDMR-PC-UNPR anunţaseră că votează numirea lui Hellvig la SRI şi exista riscul ca PSD să rămână în opoziţie, PSD s-a repliat, acceptând şi el numirea lui Hellvig. Asta înseamnă că PSD ori nutreşte iluzia că va obţine la schimb şefia SIE, ori că Ponta a acceptat inevitabilul, spre a evita inacceptabilul: singurătatea într-o opoziţie care s-ar fi putut croniciza. La mo­men­tul la care vorbim, Hellvig a obţinut deja avizul co­misiilor parlamentare de control al SRI şi nu încape în­doială că el va fi noul director al serviciului. In­tere­sant şi alarmant este că, ieşind de la audieri, Hellvig a recunoscut în faţa presei că a fost la SRI în timpul campaniei prezidenţiale, aşa după cum îl acuză Elena Udrea, dar a pretins că nu a vorbit cu gen. Coldea, ci cu George Maior, directorul de atunci al SRI, şi anu­me: "strict despre valorile în care credem, despre cărţi şi despre alte lucruri fără legătură cu campania". O ase­menea naivitate la un director SRI e cam pericu­loa­să. Chiar crede cineva că Hellvig, reprezentând un candidat la prezidenţiale, şi George Maior, şeful Ser­vi­ciului Român de Informaţii, discutau în toiul cam­paniei despre viaţă, cărţi, filme, vreme şi pescuit? Una peste alta, deocamdată, schimbarea adevărată se mai amână şi rămânem în România lucrului prost făcut. Cum vom ajunge în România lucrului bine făcut ră­mâne de văzut.

"Poate că era bine ca preşedintele Klaus Iohannis să fi mers la Chişinău mai din timp"

- Să trecem Prutul în Basarabia. La Chişinău, după negocieri anevoioase şi îndelungate, s-a ajuns la o nouă formulă guvernamentală, rezultată din­tr-un compromis în care Partidul Liberal Democrat şi Par­tidul Democrat au pactizat cu Partidul Comu­niştilor. Ce perspective ne oferă noul Executiv din Republica Moldova, condus de Chiril Gaburici?

- Din păcate, cele trei partide din fosta coaliţie pro-europeană, PLD, PD şi PL, au ratat ocazia de a rămâne împreună la guvernare, pentru că nu au reuşit să se înţeleagă între ele, după "bunul" obicei româ­nesc. Ceea ce face infinit mai grea misiunea guver­nu­lui de a conduce Republica Moldova spre UE, aşa cum îşi doresc majoritatea basarabenilor, acest Cabi­net fiind unul foarte vulnerabil, dependent de Partidul Comuniştilor. Poate că era bine ca preşedintele Klaus Iohannis să fi mers la Chişinău mai din timp, ca să în­cerce să-i convingă pe liderii PL, PDL şi PD să ajungă la o înţelegere, aşa cum a sugerat Traian Băsescu. Iohannis a replicat că nu le putem spune basarabenilor ce să facă. Ba putem! Şi nouă ne spun cei din UE, când ne văd în dificultate. Sigur, este alegerea noastră dacă ascultăm sau nu, dar un sfat, o sugestie venită la timp, ne poate scuti de mari probleme ulterioare. De altfel, alţi lideri ai UE au fost la Chişinău şi au insistat pentru o alianţă între partidele pro-europene. N-au re­uşit nimic. Poate n-ar fi reuşit nici Iohannis, dar nu-l costa nimic să încerce. Stabilitatea Republicii Mol­dova ne interesează în cel mai înalt grad, mai ales în contextul unor ameninţări regionale tot mai mari. Situaţia din Ucraina se poate extinde.