Filmele câştigătoare şi minunaţii lor interpreţi
Anul acesta, Academia Americană de Film a acordat premiile Oscar într-un mod care a surprins. Câştigătorii n-au mai fost selectaţi din zona filmelor de public, comerciale, ci au fost preferate filmele cu mesaj politic sau social. A fost, cumva, un test de maturitate, pe care Academia l-a trecut cu brio, la cea de-a 87-a ediţie. Marele câştigător a fost filmul "Birdman", care a obţinut patru trofee: Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun scenariu şi Cea mai bună imagine. Probabil că nici măcar Gonzales Inarritu, regizorul mexican al peliculei, nu se aştepta la atâtea premii, pentru un film atât de anti-hollywood-ian, în care personajul principal, un actor de teatru aflat la final de carieră, luptă cu tentaţia succesului comercial. Premiile au fost însă binemeritate pentru un film cu nuanţe, cu multe idei esenţiale, puse fin în discuţie (artistul şi viaţa de familie, epoca nebună a internetului, bătrâneţea şi fericirea interioară).
O surpriză la fel de mare aş spune că a fost filmul "Grand Budapest Hotel", care din nouă nominalizări, a luat de fapt cele mai multe premii - patru, e adevărat, mai tehnice. Dar şi acesta este un film atipic pentru Oscar, la limita suprarealismului. Lumea inventată de regizorul Wes Anderson pentru povestea sa plină de umor este de neuitat, de la costume şi coafuri, la culori şi decoruri. Este un univers în sine, inspirat de lumea personajelor lui Stefan Zweig, pe ale cărui cărţi se şi bazează aventurile personajului principal din film.
Următorul multi-premiat al galei este "Whiplash", un film independent, despre un toboşar ambiţios, îndrăgostit de jazz (trei premii - Cel mai bun rol masculin secundar, Cel mai bun scenariu adaptat şi Cel mai bun montaj). Şi pentru ca lista să fie completă, pentru cel mai bun film străin a câştigat "Ida", un film polonez alb-negru, cu multe tăceri, căutări şi emoţii. Cine ar mai putea spune acum că filmele de Oscar sunt nişte siropuri comerciale? Mai ales dacă ne uităm pe banca tristă a perdanţilor. Dintre ei, Clint Eastwood şi al său "Lunetist American" aveau profilul perfect pentru statuetele de aur: un film cu buget uriaş, despre un soldat american ce îşi riscă viaţa pe frontul din Irak, pentru liniştea omenirii, în timp ce familia îl aştepta îngrijorată acasă. Un film nu lipsit de calităţi (Bradley Cooper face un rol bunicel), dar patriotic şi propagandistic la limita penibilului.
Poate "Boyhood - 12 ani de copilărie" merita o soartă mai bună, fiind o poveste emoţionantă, filmată în reprize, timp de 12 ani, pentru a urmări personajul principal din copilărie până la maturitate. Deşi ideea nu e nouă (a mai experimentat-o şi Truffaut), filmul a primit premiul pentru Cea mai bună actriţă în rol secundar, interpretat de Patricia Arquette. În ce priveşte Oscarul pentru rolul principal feminin, el a fost câştigat, în sfârşit, de rolul principal feminin, Julianne Moore, după mai multe nominalizări ratate în trecut (actriţa interpretează o profesoară bolnavă de Alzheimer).
Ar mai fi de menţionat premiul pentru Cel mai bun rol masculin. Deşi toate pronosticurile îl dădeau câştigător, pe bună dreptate, pe Michael Keaton, în "Omul Pasăre", premiul a mers la Eddie Redmayne, pentru felul în care l-a interpretat pe celebrul fizician Stephen Hawking (în "Teoria întregului"). Singurul premiu luat de acest film.
Scena Galei - tribuna militanţilor
Mai mult ca în anii precedenţi, laureaţii Oscarului care au urcat pe scenă, la microfon, şi-au transformat mulţumirile în pledoarii militante. Cel mai vizibil (pentru că a luat şi cel mai important premiu) a fost regizorul "Omului Pasăre", Inarritu, care a subliniat că el este mexican şi că atitudinea faţă de conaţionalii săi ar trebui schimbată. "Mai ales într-o naţiune compusă din imigranţi, cum este America", a încheiat el, acid. Un discurs şi mai dur au avut John Legend şi Lonnie Lynn, când au urcat să îşi ia premiul pentru cel mai bun cântec (din filmul "Selma", despre Martin Luther King). "În America sunt acum în închisoare mai mulţi oameni de culoare decât erau sclavi pe vremea lui Martin Luther King şi asta trebuie schimbat. Pentru libertate oamenii să iasă în stradă, aşa cum au făcut-o în Paris sau în Hong-Kong", au strigat ei. Tot la libertate şi democraţie a făcut apel, cu vocea sugrumată de emoţie, şi câştigătoarea pentru cel mai bun film documentar, "Citizen 4", un film dedicat lui Edward Snowden, americanul acuzat de trădare, pentru că a vorbit despre interceptările ilegale ale guvernului SUA. Şi dacă Patricia Arquette a cerut, şi ea, cu Oscarul în braţe, drepturi egale pentru femei, iar Julianne Moore să nu îi uităm pe cei care uită, adică pe bolnavii de Alzheimer, J.K. Simmons, premiat pentru cel mai bun rol secundar masculin (în "Whiplash"), a pronunţat cel mai emoţionant apel: "Dacă părinţii voştri, sau măcar unul dintre ei, trăieşc, sunaţi-i! Nu le trimiteţi sms-uri sau e-mail-uri, sunaţi-i, lăsaţi-i să vă povestească tot ce vor şi spuneţi-le că îi iubiţi".
Surprize, momente vesele şi triste
La capitolul surprize, gala din acest an a început în forţă, cu un spectacol de dans şi muzică dedicat filmului, în decoruri gigantice, cum numai la Hollywood găseşti. Apoi a continuat cu ingenioasele statui Oscar făcute din piese Lego, cu apariţia, în chiloţi (à la Birdman), a prezentatorului Neil Patrick Harris şi, în cele din urmă, cu interpretarea fabuloasă a cântecelor din străvechiul film "Sunetul muzicii", realizată de o Lady Gaga de nerecunoscut, alături de care a urcat pe scenă chiar Julie Andrews, cea care a deţinut rolul principal al filmului în urmă cu 50 de ani. S-a râs cu poftă când unul dintre premianţi a mulţumit pentru susţinere soţiei, copiilor şi... câinelui, dar au fost şi momente în care ditamai starurile au avut ochii înlăcrimaţi în amintirea actorilor care nu mai sunt printre noi.
Şi pentru că nu se poate să vorbeşti despre Oscaruri fără să ţii seama de ţinuta divelor, măcar pe trei dintre ele ar trebui să le admiraţi. Ca de obicei, regina frumuseţii şi a eleganţei, Nicole Kidman, a defilat pe covorul roşu într-o rochie Louis Vuitton; Julianne Moore, pe lângă faptul că ţinea o statuetă de aur în braţe, a atras privirile cu rochia Karl Lagerfeld, făcută din 80.000 de paiete. Şi, nu în ultimul rând, Emma Stone a purtat o superbă rochie Elie Saab, fiind aranjată perfect de la coafură, la culoarea rujului.
Aşadar, a fost o gală cu filme puţine, premii bune şi eleganţă discretă. În rest, să lăsăm ultimul cuvânt marelui câştigător, Gonzales Inarritu: "Important, de fapt, este că toate filmele, premiate sau nu, există. Doar timpul va hotărî adevărata valoare a unei creaţii".
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
