Nu se trag gloanţe, dar miroase înţepător a pulbere. Zeci de nume grele din afaceri şi politică iau drumul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), denunţurile sunt la ordinea zilei, fiecare nou intrat după gratii mai trage după el câte doi-trei foşti prieteni sau parteneri de afaceri, dacă nu chiar pe propriii copii. Manageri de top îşi toarnă foştii patroni, iar foşti miniştri aruncă pisicile în curţile unor amărâţi de directoraşi, numiţi prin ministere ca să acopere cu semnături deciziile "de sus".
Nu e ca şi cum am afla, neapărat, ceva nou. Unele dintre dosarele în care s-a trezit tulburelul în ultimele săptămâni sunt vechi de câţiva ani. Aveam o idee despre cum funcţionează sistemul, despre cum se direcţionează şpăgi şi influenţe la vârf, despre cum se evazionează, despre cum se finanţează partidele şi campaniile electorale, despre cum oamenii devin, de azi pe mâine, sclavii dorinţei de putere şi de parvenire. Ultimele săptămâni nu au făcut decât să mai echilibreze balanţa corupţiei între fostele guvernări de stânga şi mai noile guvernări de dreapta, au adus câteva nume noi, suprinzătoare, în dosarul privind licenţele Microsoft, care dosar - vizând miniştri din mai multe guverne şi guvernări - ne arată mai în clar, de data aceasta, cât de mare e puterea intereselor transpartinice.
Lucrurile se mişcă, personaje cândva intangibile sunt cercetate după gratii, iar DNA şi-a luat ţanţoş, la purtare, epoleţii cu stele primiţi recent din partea raportorilor Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) pe Justiţie al Uniunii Europene. Nu avem dubii că procurorii încearcă să îşi facă cât mai bine treaba, într-un mediu în continuare ostil, dar riscul de a exagera şi -implicit - de a greşi din prea mult elan, din dorinţa de a face totul dintr-o singură sorbitură, poate face la fel de mult rău justiţiei, pe cât au făcut-o ani de zile parlamentarii care s-au pus scut în faţa marilor corupţi din viaţa politică. De la avize negative pentru cercetare penală date de Parlament pe bandă rulantă, am ajuns la trei mandate de arestare avizate pozitiv într-o singură zi, în miez de noapte, pentru acelaşi deputat! Mari manageri şi foşti miniştri cu reputaţie sunt căraţi de ici colo, pe la audieri, în zăngănit de cătuşe, ca ultimii criminali, într-o ciudată concupiscenţă a procurorilor, cu presa avidă de senzaţionalism.
E prea mult show! Mai bine de zece manageri ai unui mare trust media sunt ţinuţi în arest preventiv, pentru mai bine de 30 de zile, până îşi denunţă şeful. Intră Adrian Sârbu, şi imediat, cei mai mulţi dintre denunţători sunt lăsaţi acasă. Ies doi foşti miniştri din arest, intră în vizor alţii doi, care tocmai au fost turnaţi. Fostul şef al Federaţiei Române de Box, Rudel Obreja, e trimis, din greşeală, pentru judecată, la o altă instanţă şi nu poate fi arestat decât după o zi!
Pentru a rămâne credibilă şi eficientă, justiţia din România trebuie să intre într-o nouă etapă stilistică. Au fost mulţi ani în care şi-a suflecat mânecile, pentru a se lua la trântă cu sistemul. Dar procurorii şi judecătorii nu pot rămâne la infinit prizonierii unor răfuieli de gaşcă. Poate că a venit vremea să-şi încheie mânecile cămăşilor, să-şi aranjeze cravata şi să îmbrace justiţia într-un sacou elegant. În lumea civilizată spre care tindem, dreptatea se poate face şi la patru ace.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
