Nu se trag gloanțe, dar miroase înțepător a pulbere. Zeci de nume grele din afaceri și politică iau drumul Direcției Naționale Anticorupție (DNA), denunțurile sunt la ordinea zilei, fiecare nou intrat după gratii mai trage după el câte doi-trei foști prieteni sau parteneri de afaceri, dacă nu chiar pe propriii copii. Manageri de top își toarnă foștii patroni, iar foști miniștri aruncă pisicile în curțile unor amărâți de directorași, numiți prin ministere ca să acopere cu semnături deciziile "de sus".
Nu e ca și cum am afla, neapărat, ceva nou. Unele dintre dosarele în care s-a trezit tulburelul în ultimele săptămâni sunt vechi de câțiva ani. Aveam o idee despre cum funcționează sistemul, despre cum se direcționează șpăgi și influențe la vârf, despre cum se evazionează, despre cum se finanțează partidele și campaniile electorale, despre cum oamenii devin, de azi pe mâine, sclavii dorinței de putere și de parvenire. Ultimele săptămâni nu au făcut decât să mai echilibreze balanța corupției între fostele guvernări de stânga și mai noile guvernări de dreapta, au adus câteva nume noi, suprinzătoare, în dosarul privind licențele Microsoft, care dosar - vizând miniștri din mai multe guverne și guvernări - ne arată mai în clar, de data aceasta, cât de mare e puterea intereselor transpartinice.
Lucrurile se mișcă, personaje cândva intangibile sunt cercetate după gratii, iar DNA și-a luat țanțoș, la purtare, epoleții cu stele primiți recent din partea raportorilor Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) pe Justiție al Uniunii Europene. Nu avem dubii că procurorii încearcă să își facă cât mai bine treaba, într-un mediu în continuare ostil, dar riscul de a exagera și -implicit - de a greși din prea mult elan, din dorința de a face totul dintr-o singură sorbitură, poate face la fel de mult rău justiției, pe cât au făcut-o ani de zile parlamentarii care s-au pus scut în fața marilor corupți din viața politică. De la avize negative pentru cercetare penală date de Parlament pe bandă rulantă, am ajuns la trei mandate de arestare avizate pozitiv într-o singură zi, în miez de noapte, pentru același deputat! Mari manageri și foști miniștri cu reputație sunt cărați de ici colo, pe la audieri, în zăngănit de cătușe, ca ultimii criminali, într-o ciudată concupiscență a procurorilor, cu presa avidă de senzaționalism.
E prea mult show! Mai bine de zece manageri ai unui mare trust media sunt ținuți în arest preventiv, pentru mai bine de 30 de zile, până își denunță șeful. Intră Adrian Sârbu, și imediat, cei mai mulți dintre denunțători sunt lăsați acasă. Ies doi foști miniștri din arest, intră în vizor alții doi, care tocmai au fost turnați. Fostul șef al Federației Române de Box, Rudel Obreja, e trimis, din greșeală, pentru judecată, la o altă instanță și nu poate fi arestat decât după o zi!
Pentru a rămâne credibilă și eficientă, justiția din România trebuie să intre într-o nouă etapă stilistică. Au fost mulți ani în care și-a suflecat mânecile, pentru a se lua la trântă cu sistemul. Dar procurorii și judecătorii nu pot rămâne la infinit prizonierii unor răfuieli de gașcă. Poate că a venit vremea să-și încheie mânecile cămășilor, să-și aranjeze cravata și să îmbrace justiția într-un sacou elegant. În lumea civilizată spre care tindem, dreptatea se poate face și la patru ace.