- Cred că, fie şi împotriva voinţei politicienilor, întreaga cultură politică se va schimba după ultimul tsunami declanşat de anchetele DNA şi de condamnările pronunţate de instanţe în cazurile miniştrilor corupţi. Guvernul Tăriceanu a fost decimat, opt din cei 21 de miniştri fiind condamnaţi, doi din stâlpii guvernului Boc, Elena Udrea şi Adriean Videanu, sunt urmăriţi penal, patriarhul opoziţiei faţă de reformele preşedintelui Băsescu, Dan Voiculescu, se află şi el în penintenciar, un judecător al Curţii Constituţionale este pe punctul de a fi arestat şi trimis în judecată de DNA, reţeaua de baroni locali ai PSD este în curs de dezmembrare. Tabloul care rezultă din dosarele DNA atestă fundamentele penale ale politicii româneşti post-decembriste: guvernarea a fost doar un mijloc pentru exploatarea resurselor statului în favoarea guvernanţilor şi a clientelei lor, adesea recrutată din sfera interlopă, iar instituţiile statului au servit preponderent pentru direcţionarea resurselor bugetare către grupurile de interese aflate la putere. Fie că vorbim de caracatiţa corupţiei din dosarul Microsoft, de privatizările strategice în interesul unor personaje dubioase, de despăgubirile astronomice, de zeci de milioane de euro, pentru drepturi litigioase, acordate cu generozitate, în timp ce salariile bugetarilor erau tăiate cu 25% şi TVA era ridicat la 24%; de restituirile frauduloase de păduri; de finanţarea de la buget a unei gale sportive, organizate de o firmă privată în condiţii obscure; sau de furnizarea de gaze naturale la preţ subvenţionat, către un om de afaceri care apoi le-a vândut la preţul pieţii, realizând profituri considerabile, fondul este acelaşi: sistemul "ticăloşit" a cuprins toate partidele, cetăţenii plătitori de taxe au fost nu numai păgubiţi, ci şi minţiţi, iar procesele democratice, mai ales alegerile, au fost viciate. De câţiva ani, manipulaţi de Antene, mulţi au crezut că problema naţiei era Traian Băsescu. După încheierea mandatului său, vedem că ţara avea de fapt o problemă de sistem, iar reformele iniţiate şi susţinute de Traian Băsescu stau la baza operaţiunii de curăţire a vieţii publice la care asistăm şi care îi vizează şi pe apropiaţii fostului preşedinte.
Dezvăluiri de asemenea amploare nu pot rămâne fără consecinţe şi nu mai pot fi muşamalizate sau minimalizate. Deja, electoratul a ales un preşedinte care a promis transformarea României într-o ţară normală. Iar parlamentarii au înţeles că Parlamentul nu mai poate fi un scut pentru miniştrii cu dosare penale, şi acceptă să nu mai obstrucţioneze anchetele penale la adresa lor. Morala acestei istorii este că nu poţi fi în NATO şi în UE şi să ignori regulile clubului euroatlantic, devenind o sursă de insecuritate pentru că eşti profund corupt. Să nu ne temem, aşadar, de mişcările tectonice declanşate de DNA şi de instanţe, căci nu avem de pierdut decât lanţurile sărăciei şi înapoierii pe care o clasă politică aflată în agonie ni le-a impus timp de 25 de ani.
- Mai puţin mediatizată decât anchetele DNA, decizia PNL de a înlătura guvernul Ponta pare să producă deja consecinţe în parlament, prin recrutarea de transfugi politici. Se pune însă problema dacă un guvern susţinut de o majoritate de strânsură poate fi credibil şi eficient?
- Preşedintele Johannis este pe punctul de a realiza un pas important din programul său, în ciuda ezitărilor iniţiale ale unor personalităţi ale PNL, care se tem să-şi asume guvernarea în actualele condiţii, adică sub ameninţarea unei justiţii care a prins gustul independenţei. Pe de altă parte, este adevărat că o majoritate parlamentară care să susţină un nou guvern nu poate fi decât o nouă "soluţie imorală", pentru că PNL nu se poate alia decât cu UDMR, formaţiune reticentă faţă de reforme şi obsedată de menţinerea unui electorat captiv, cu aşchiile care au sărit din explozia PPDD şi din pulverizarea PLR şi cu gruparea excluşilor din PSD, condusă de Mircea Geoană şi de extrem de controversatul Marian Vanghelie. Cu alte cuvinte, noua majoritate nu poate fi decât o glorificare a traseismului politic şi ne putem întreba, ce speranţe ne-am putea pune în discernământul şi principialitatea membrilor săi, care - ca şi PNL, de altfel - sunt cu toţii exponenţii tradiţiei toxice din politica românească, definită de corupţie, lipsă de integritate şi dispreţ faţă de interesul public. Aşa este, dar speranţele nu ni le punem în politicieni, ci în mersul istoriei, care astăzi pare să fi pornit împotriva corupţiei în întreaga Europă, ameninţată de fragilizarea economică şi de pericolele terorismului islamic şi agresivităţii Rusiei. Presiunea externă, din partea UE şi NATO, este mai puternică decât până acum, în direcţia transformării României într-o ţară cu o democraţie şi o economie solide. După cum a mărturisit şi Victor Ponta, cruciada anti-corupţie pornită de DNA este un răspuns (impus) la această presiune. În consecinţă, politicienii români nu mai sunt liberi să continue practicile din trecut, care au transformat România într-un copil-problemă al Europei. Doi oameni politici par să fi înţeles acest imperativ istoric definit de aliaţii României: Klaus Johannis şi Cătălin Predoiu, candidatul preşedintelui la funcţia de premier. La prima vedere, un guvern Predoiu are toate şansele să fie mai util României decât un guvern condus de Victor Ponta şi de asociaţii lui apropiaţi, cum ar fi Sebastian Ghiţă, care-l vizitează pe Dorin Cocoş în penitenciar, sau Dan Şova. Nu dăm nimănui cecuri în alb, dar constatăm că guvernul Ponta a cauzat serioase prejudicii economiei, după cum a rezultat din cazul Oltchim şi, mai recent, al Complexului energetic Oltenia, care, deşi furnizează aproape jumătate din energia consumată în ţară, înregistrează pierderi, prin deturnarea resurselor sale prin metode dubioase. Este greu să ne imaginăm că tandemul Johannis-Predoiu va gira un guvern la fel de toxic, deşi nici noua echipă nu va fi perfectă. De fapt nu vom ieşi la liman decât eventual după alegerile din 2016, cu condiţia ca legislaţia electorală să fie reformată. Şeful statului a promis o astfel de reformă; să vedem care va fi rezultatul acestui pas.