Un mandat început precaut, sub semnul tatonării, cu o agendă plină de discuţii de acomodare, se confruntă, brusc, cu o demisie de top, depusă la cancelaria prezidenţială. O mapă nouă s-a deschis şi, înăuntrul ei, prin semnătura de fost diriginte şcolar a lui Klaus Iohannis, a încăput primul nume greu care cade sub noul regim de la Cotroceni: George Maior.
Cu 8 ani de mandat în spate, fostul şef al Serviciului Român de Informaţii (SRI) avea de partea sa nu doar un CV impecabil şi o presă bună, ci şi o reputaţie profesională de invidiat, în mediile influente din ţară şi străinătate. Venit din PSD (afin faimosului "Grup de la Cluj"), George Maior a fost numirea curajoasă a lui Traian Băsescu, într-un moment în care războiul său total cu adversarii statului de drept era de-abia la început. Au fost 8 ani lungi, în care, în plin "război civil" politic, când preşedintele ales îşi mutase biroul într-un garaj, când Avocatul Poporului şi şefii camerelor se schimbau peste noapte, când iresponsabilitatea devenise noua doctrină a guvernării, una dintre puţinele instituţii cu care Occidentul mai putea avea un dialog era SRI-ul lui George Maior. Într-un regim Băsescu în care serviciile au jucat un rol major în jocul de putere, preşedintele a avut în George Maior un bun camarad. De altfel, sărac în laude, cum îl ştim, fostul preşedinte nu s-a sfiit să aprecieze, public, prestaţia lui Maior, vorbind despre el ca despre unul dintre puţinii oameni care "cunosc statul şi instituţiile sale", SRI-ul având un rol major în susţinerea şi gardarea procurorilor în marile dosare de corupţie din România. Cu atât mai surprinzătoare a fost atitudinea recentă a lui Maior, care a surprins opinia publică şi media românească, prin radicalismul ei.
Aflat în momentul de apogeu al carierei şi al vizibilităţii sale publice, George Maior virează de la discreţia care i-a caracterizat mandatul, prin câteva ieşiri în public stupefiante. Intră în conflict deschis cu Curtea Constituţională, pe tema legilor securităţii cibernetice, alimentează, fără pic de diplomaţie, spaimele siguranţei naţionale, în contextul "Charlie Hebdo", şi irită opinia publică, vorbind deschis despre ofiţerii sub acoperire din presă. Nici nu s-a pornit bine rumoarea, că s-a lăsat tăcerea: un comunicat anunţa, scurt, că directorul SRI, George Maior, şi-a înaintat demisia, pe care preşedintele Klaus Iohannis a acceptat-o.
"Nu am dat niciodată pe cineva afară. Doar i-am rugat să rămână sau să plece", mărturiseşte preşedintele Klaus Iohannis în autobiografia sa, "Pas cu pas". Totuşi, graba cu care a semnat demisia lui Maior ridică o sumedenie de semne de întrebare. Care e sensul înverşunării lui Maior în legătură cu legile "Big Brother"? Dar avertismentele legate de siguranţa naţională? Oricare ar fi răspunsul, România pierde un om puternic şi influent, în ce a însemnat destinul ei recent, iar preşedintele Iohannis se vede pus în faţa unei alegeri foarte riscante. Trebuie să numească un succesor pentru Maior, în condiţiile în care nu are majoritate în Parlament. Dacă se grăbeşte - iar situaţia internaţională îl presează teribil - trebuie să negocieze cu Ponta. Dacă negociază, mai poate să-l dea jos în primăvară? Noi întrebări şi noi secrete...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
