Un mandat început precaut, sub semnul tatonării, cu o agendă plină de discuții de acomodare, se confruntă, brusc, cu o demisie de top, depusă la cancelaria prezidențială. O mapă nouă s-a deschis și, înăuntrul ei, prin semnătura de fost diriginte școlar a lui Klaus Iohannis, a încăput primul nume greu care cade sub noul regim de la Cotroceni: George Maior.
Cu 8 ani de mandat în spate, fostul șef al Serviciului Român de Informații (SRI) avea de partea sa nu doar un CV impecabil și o presă bună, ci și o reputație profesională de invidiat, în mediile influente din țară și străinătate. Venit din PSD (afin faimosului "Grup de la Cluj"), George Maior a fost numirea curajoasă a lui Traian Băsescu, într-un moment în care războiul său total cu adversarii statului de drept era de-abia la început. Au fost 8 ani lungi, în care, în plin "război civil" politic, când președintele ales își mutase biroul într-un garaj, când Avocatul Poporului și șefii camerelor se schimbau peste noapte, când iresponsabilitatea devenise noua doctrină a guvernării, una dintre puținele instituții cu care Occidentul mai putea avea un dialog era SRI-ul lui George Maior. Într-un regim Băsescu în care serviciile au jucat un rol major în jocul de putere, președintele a avut în George Maior un bun camarad. De altfel, sărac în laude, cum îl știm, fostul președinte nu s-a sfiit să aprecieze, public, prestația lui Maior, vorbind despre el ca despre unul dintre puținii oameni care "cunosc statul și instituțiile sale", SRI-ul având un rol major în susținerea și gardarea procurorilor în marile dosare de corupție din România. Cu atât mai surprinzătoare a fost atitudinea recentă a lui Maior, care a surprins opinia publică și media românească, prin radicalismul ei.
Aflat în momentul de apogeu al carierei și al vizibilității sale publice, George Maior virează de la discreția care i-a caracterizat mandatul, prin câteva ieșiri în public stupefiante. Intră în conflict deschis cu Curtea Constituțională, pe tema legilor securității cibernetice, alimentează, fără pic de diplomație, spaimele siguranței naționale, în contextul "Charlie Hebdo", și irită opinia publică, vorbind deschis despre ofițerii sub acoperire din presă. Nici nu s-a pornit bine rumoarea, că s-a lăsat tăcerea: un comunicat anunța, scurt, că directorul SRI, George Maior, și-a înaintat demisia, pe care președintele Klaus Iohannis a acceptat-o.
"Nu am dat niciodată pe cineva afară. Doar i-am rugat să rămână sau să plece", mărturisește președintele Klaus Iohannis în autobiografia sa, "Pas cu pas". Totuși, graba cu care a semnat demisia lui Maior ridică o sumedenie de semne de întrebare. Care e sensul înverșunării lui Maior în legătură cu legile "Big Brother"? Dar avertismentele legate de siguranța națională? Oricare ar fi răspunsul, România pierde un om puternic și influent, în ce a însemnat destinul ei recent, iar președintele Iohannis se vede pus în fața unei alegeri foarte riscante. Trebuie să numească un succesor pentru Maior, în condițiile în care nu are majoritate în Parlament. Dacă se grăbește - iar situația internațională îl presează teribil - trebuie să negocieze cu Ponta. Dacă negociază, mai poate să-l dea jos în primăvară? Noi întrebări și noi secrete...