Până să povestim, pe scurt, despre splendoarea muzicii, aş vrea să amintesc câte ceva despre splendoarea clădirii-gazdă: Teatrul Odeon. Concepută de legendarul arhitect Grigore Cerchez (1850-1927), autor al mai multor bijuterii arhitectonice din Capitală şi din provincie, clădirea a fost ridicată pe un teren oferit în dar de familia prinţilor Lahovary... Iniţial, teatrul s-a numit "Comoedia" ("Comedia") şi a fost inaugurat în seara de Ajun, 24 Decembrie 1911. În program s-a cântat uvertura la opera "Freischütz" de Weber, precum şi o piesă scrisă anume de Victor Eftimiu - "Alecsandri şi Frumoasa Jună Rodica". Totul s-a desfăşurat în prezenţa principesei Maria şi a principelui Ferdinand... "Sala a fost renovată conform planurilor şi documentelor păstrate la Academia Română... Cortina cea nouă a fost şi ea comandată şi executată în ateliere de specialitate de la Viena - conform fotografiilor păstrate la Academie", îmi spune marea actriţă Dorina Lazăr, directoarea teatrului. "Şi astfel, am putut serba, în 2011, fix pe data de 24 decembrie, cei 100 de ani de la inaugurarea acestei instituţii de cultură. Inaugurarea a fost făcută cu un spectacol "Chorus Line" - conceput de Alexandru Dabija".
În seara concertului din 8 ianuarie (concert oferit de Fundaţia "Calea Victoriei" împreună cu Teatrul Odeon), pe scenă au evoluat tinerii, frumoşii şi extrem de talentaţii membri ai orchestrei Symphactory (îmbrăcaţi de parcă printre invitaţi s-ar fi aflat şi membri ai casei regale, adică în ţinute de seară) precum şi cei doi mari artişti ai muzicii clasice, la fel de tineri şi ei: Alexandru Tomescu şi Tiberiu Soare. Despre Alexandru Tomescu voi scrie citând din programul de sală: "A sedus publicul peste tot în lume, prin sunetul viorii Stradivarius, inclusiv la Théâtre des Champs Elysées - Paris, Carnegie Hall - New York, şi Metropolitan Arts Center - Tokio". Tânărul şi parcă sfiosul violonist român a fost răsplătit cu peste 100 de premii naţionale şi, la concursuri de prestigiu, cu 26 de distincţii internaţionale. La rândul său, Tiberiu Soare, un artist tânăr, hrănit, pesemne, cu jăratec, este dirijor principal al Orchestrei Naţionale Radio. Oferă concerte de excepţie cu Angela Gheorghiu şi a făcut turnee zăpăcitoare în nenumărate ţări europene, precum şi hăt, departe, în China şi în Israel.
În program, două capodopere închinate Anotimpurilor prin care respiră Pământul: Varianta lui Vivaldi (Antonio Lucio, născut la Veneţia la 1678 şi mort la Viena în 1771) şi capodopera argentinianului Astor Pantaleon Piazzola, "Las Cuatros Estaciones", născut în 1921 şi dispărut în 1992. Cântă de tânăr la acel ciudat instrument muzical, numit bandoneon (un fel de acordeon cu sunete pătimaşe, pline de erotism) în trupa de tango a legendarului Anibal Troilo (1917-1975). A studiat şi muzică clasică, la Paris, cu faimoasa profesoară Nadia Boulanger, în perioada 1954-1955. "Anotimpurile" lui, executate cu măiestria orchestrei dirijate de Tiberiu Soare şi evocate cu strălucire de inegalabilul talent al lui Alexandru Tomescu, l-ar fi încântat chiar şi pe genialul Stradivarius, veneţianul care, mai ales în cea mai prolifică perioadă a vieţii sale (1700-1720), a creat acele viori prin care, uneori, pare că se aude chiar glasul lui Dumnezeu...