Până să povestim, pe scurt, despre splendoarea muzicii, aș vrea să amintesc câte ceva despre splendoarea clădirii-gazdă: Teatrul Odeon. Concepută de legendarul arhitect Grigore Cerchez (1850-1927), autor al mai multor bijuterii arhitectonice din Capitală și din provincie, clădirea a fost ridicată pe un teren oferit în dar de familia prinților Lahovary... Inițial, teatrul s-a numit "Comoedia" ("Comedia") și a fost inaugurat în seara de Ajun, 24 Decembrie 1911. În program s-a cântat uvertura la opera "Freischütz" de Weber, precum și o piesă scrisă anume de Victor Eftimiu - "Alecsandri și Frumoasa Jună Rodica". Totul s-a desfășurat în prezența principesei Maria și a principelui Ferdinand... "Sala a fost renovată conform planurilor și documentelor păstrate la Academia Română... Cortina cea nouă a fost și ea comandată și executată în ateliere de specialitate de la Viena - conform fotografiilor păstrate la Academie", îmi spune marea actriță Dorina Lazăr, directoarea teatrului. "Și astfel, am putut serba, în 2011, fix pe data de 24 decembrie, cei 100 de ani de la inaugurarea acestei instituții de cultură. Inaugurarea a fost făcută cu un spectacol "Chorus Line" - conceput de Alexandru Dabija".
În seara concertului din 8 ianuarie (concert oferit de Fundația "Calea Victoriei" împreună cu Teatrul Odeon), pe scenă au evoluat tinerii, frumoșii și extrem de talentații membri ai orchestrei Symphactory (îmbrăcați de parcă printre invitați s-ar fi aflat și membri ai casei regale, adică în ținute de seară) precum și cei doi mari artiști ai muzicii clasice, la fel de tineri și ei: Alexandru Tomescu și Tiberiu Soare. Despre Alexandru Tomescu voi scrie citând din programul de sală: "A sedus publicul peste tot în lume, prin sunetul viorii Stradivarius, inclusiv la Théâtre des Champs Elysées - Paris, Carnegie Hall - New York, și Metropolitan Arts Center - Tokio". Tânărul și parcă sfiosul violonist român a fost răsplătit cu peste 100 de premii naționale și, la concursuri de prestigiu, cu 26 de distincții internaționale. La rândul său, Tiberiu Soare, un artist tânăr, hrănit, pesemne, cu jăratec, este dirijor principal al Orchestrei Naționale Radio. Oferă concerte de excepție cu Angela Gheorghiu și a făcut turnee zăpăcitoare în nenumărate țări europene, precum și hăt, departe, în China și în Israel.
În program, două capodopere închinate Anotimpurilor prin care respiră Pământul: Varianta lui Vivaldi (Antonio Lucio, născut la Veneția la 1678 și mort la Viena în 1771) și capodopera argentinianului Astor Pantaleon Piazzola, "Las Cuatros Estaciones", născut în 1921 și dispărut în 1992. Cântă de tânăr la acel ciudat instrument muzical, numit bandoneon (un fel de acordeon cu sunete pătimașe, pline de erotism) în trupa de tango a legendarului Anibal Troilo (1917-1975). A studiat și muzică clasică, la Paris, cu faimoasa profesoară Nadia Boulanger, în perioada 1954-1955. "Anotimpurile" lui, executate cu măiestria orchestrei dirijate de Tiberiu Soare și evocate cu strălucire de inegalabilul talent al lui Alexandru Tomescu, l-ar fi încântat chiar și pe genialul Stradivarius, venețianul care, mai ales în cea mai prolifică perioadă a vieții sale (1700-1720), a creat acele viori prin care, uneori, pare că se aude chiar glasul lui Dumnezeu...