O schimbare mai subtilă decât poate părea, la prima vedere, simpla alegere a unui înlocuitor pentru scaunul de Mitropolit al Banatului, rămas vacant după trecerea la Domnul a ÎPS Nicolae Corneanu.
Deşi nu se număra printre favoriţii la această poziţie, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, ÎPS Ioan Selejan, a fost cel ales de Sfântul Sinod, cu 26 din cele 45 de voturi valabil exprimate. Având în spate experienţa celor 20 de ani de păstorire a românilor din greu încercatul "Ţinut Secuiesc", în care a reuşit să îmbine grija duhovnicească cu abilităţile manageriale şi cu o foarte vocală atitudine în apărarea cauzei româneşti, ÎPS Ioan Selejan este, fără doar şi poate, o soluţie salutară pentru Mitropolia Banatului. De altfel, faptul că a fost impus drept candidat la alegerile metropolitane de către mirenii din Adunarea Eparhială spune mai mult decât voturile din Sinod despre buna reputaţie a fostului Arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei în rândul oamenilor simpli. Cu doar trei zile înaintea noului an, ÎPS Ioan Selejean a fost primit cu braţele deschise de sutele de bănăţeni care au asistat la ceremonia de întronizare de la Timişoara. Numai că bucuria bănăţenilor se traduce, în Covasna şi Harghita, prin motive de îngrijorare pentru viitor. Abandonaţi de statul român vreme de peste două decenii, românii din "secuime" şi-au găsit, vreme de ani de zile, singura alinare şi singurul sprijin în persoana lui Ioan Selejan şi în episcopia pe care el a condus-o, ca pe o instituţie aflată mereu în prima linie, pe frontul apărării valorilor româneşti. Într-o zonă în care, la mijlocul anilor '90, pe vremea când de-abia fusese numit de Sfântul Sinod în fruntea nou-înfiinţatei Episcopii a Covasnei şi Harghitei, prefecţii - reprezentanţii guvernului român în teritoriu - erau aşteptaţi la muncă cu sicrie sprijinite de uşa biroului, ÎPS Ioan a reuşit să se impună, nu doar ca o voce dezinhibată, curajoasă, dar şi ca un personaj cu veritabilă forţă de negociere în raport cu autorităţile locale maghiare. A construit şi reconstruit biserici, a ridicat mânăstiri, iar în jurul lor a ridicat ziduri, dacă a fost cazul, făcând planton, zi şi noapte, pe meterezele lor, pentru drepturile românilor.
În 20 de ani, s-au perindat prin Harghita şi Covasna zeci de personaje politice şi zeci de şefi de instituţii de forţă ale statului român. Istoria i-a uitat pe toţi, cu o singură excepţie: Ioan Selejan. Tocmai de aceea, marea temă şi marea temere e cine îi va urma pe scaunul arhiepiscopal. Pentru că reprezintă, fără discuţie, cea mai importantă forţă românească din regiune, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe se află în faţa unei alegeri cruciale, aceea de a-i găsi un urmaş vrednic ÎPS Ioan. De-abia ieşită dintr-o campanie electorală care nu i-a făcut deloc cinste, BOR are şansa de a se reabilita, impunând un cleric de forţă, capabil să strângă în jurul său energiile româneşti dintr-o regiune aflată într-o postură mai delicată ca oricând. Orice pas înapoi faţă de linia impusă de Ioan Selejan în "secuime" va trece drept un act de capitulare a BOR în faţa unor interese străine de interesele românilor de acolo şi străine, în definitiv, de misiunea bisericii ortodoxe.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
