TIA ŞERBĂNESCU - "2015 va fi un an al surprizelor politice, dar nu al minunilor"

"Când aşteptările sunt prea mari, dezamăgirile se declanşează uşor"

- Tocmai am încheiat un an politic greu, cu răs­turnări de situaţie spectaculoase şi cu decizii ale căror reverberaţii vor influenţa şi anul acesta. Care sunt, în opinia dvs., evenimentele politice cele mai impor­tante ale lui 2014?

- Primul eveniment politic major de anul trecut, în ordine cronologică, şi cel mai important, prin prisma con­secinţelor, a fost ruperea USL şi, implicit, ieşirea PNL de la guvernare. Ceea ce a creat premisele celui de-al doilea eveniment: alianţa PNL-PDL, care a dus în final la unificarea celor două partide de dreapta, într-o redutabilă forţă de opoziţie, făcând posibilă câştigarea preşedinţiei României de către candidatul Dreptei. Meritul este al lui Crin Antonescu, care a avut iniţiativa şi curajul politic de a rupe alianţa cu PSD, indiferent de motivele care au stat la baza acestei decizii. Totodată, Crin Antonescu are şi meritul de a-l fi propulsat pe Klaus Iohannis la vârful PNL şi în cursa pentru preşe­dinţia României. O alegere care s-a dovedit foarte ins­pirată.

- Noul PNL nu este, în opinia analiştilor politici, foarte convingător...

- Poate că noul PNL, rezultat din PNL plus PDL, nu este prea convingător pentru electoratul de dreapta, având în vedere trecutul foarte recent al celor două formaţiuni, dar acest partid este singurul capabil să ţină piept PSD. N-am uitat, desigur, capacitatea infinită a vechiului PNL de a trăda, care nu a fost epuizată prin asimilarea PDL şi de care va trebui să ţinem cont în continuare. Totuşi, unificarea PNL-PDL a dus la vic­toria, pe cât de categorică, pe atât de neaşteptată, a lui Klaus Iohannis în alegerile prezidenţiale. Fără îndoială, această victorie nu se datorează numai partidelor de dreapta, cum nici lui Klaus Iohannis, care a avut o prestaţie atipică, ci şi electoratului şi, mai ales, acelei părţi din electorat care s-a mobilizat, după multă vreme de absenteism, din speranţă şi din revoltă.

- Cele trei evenimente au reaşezat scena politică românească...

- Da, într-un mod miraculos, aş spune. Fapt este că noul preşedinte îşi începe mandatul cu o cotă de în­cre­dere foarte mare, iar noul PNL a crescut în sondaje până la un nivel record, de 47%. Acest entuziasm popular este însă cu două tăişuri, căci pe cât de ridicată este susţinerea PNL şi a lui Iohannis, pe atât de mare va fi căderea, în cazul că preşedintele şi partidul său vor dezamăgi. Iar dezamăgirile sunt uşor de declanşat când aşteptările sunt prea mari. Deja au început să se audă critici la adresa preşedintelui, cei mai vocali fiind cei care l-au susţinut din afara partidelor. Şi e normal, pentru că ei au investit cea mai multă încredere şi se consideră cei mai îndreptăţiţi să formuleze reproşuri. În mod curios, cei care l-au atacat cel mai mult în campania electorală, de la politicieni la jurnalişti, sunt mai moderaţi, ba chiar îngăduitori.

"Lipsa de comunicare a preşedintelui lasă cale liberă zvonurilor şi fabulaţiilor"

- Care sunt perspectivele pe care le deschide anul 2015, prin prisma primelor decizii şi declaraţii ofi­ciale ale preşedintelui Iohannis?

- Începutul de mandat pare să fie în stilul domniei sale: pas cu pas. Perspectivele se pot citi printre reproşuri şi aplauze. Primul reproş şi cel mai îndreptăţit dintre cele care i se aduc este că nu comunică trans­pa­rent ce face. Aflăm, de pildă, despre întâlnirile sale cu prim-ministrul, de pe reţelele de socializare. E bună şi comunicarea de acest tip, dar nu o poate înlocui pe cea oficială, mai credibilă şi care conferă respectul cuvenit electoratului care trebuie să ştie ce face cel mai înalt reprezentant al său în funcţiile de putere ale statului. Din punct de vedere oficial, întâlnirile dintre preşedinte şi premier nu au avut loc, ceea ce e inadmisibil. Aşa se dă cale liberă zvonurilor şi fabulaţiilor. Este de neîn­ţeles această lipsă de comunicare, cu atât mai mult cu cât Klaus Iohannis şi-a ales un purtător de cuvânt care a fost foarte salutat şi care promitea foarte mult prin cariera sa, dna Tatiana Niculescu Bran, fostă ziaristă la BBC şi scriitoare de talent. Ne aşteptam de la domnia sa la comunicate clare, sobre, prompte, în stil occiden­tal, prin care să fim ţinuţi la curent cu activitatea preşedintelui. Din păcate, debutul dnei Niculescu Bran în această funcţie este dezamăgitor, dânsa fiind preo­cupată mai mult de decoraţiunile interioare ale Pala­tului Cotroceni şi de faptul că Preşedinţia nu are can­tină sau măcar vreun chioşc cu napolitane expirate, decât de informarea publică. Aşa ajungem să aflăm câte ceva din ce ne interesează numai "pe surse". De pildă, că ar fi fost schimbat şeful Statului Major Gene­ral al Armatei sau că au fost menţinuţi pe funcţii şefii serviciilor secrete.
Un alt reproş care i se face lui Klaus Iohannis se refe­ră la alegerea unor consilieri, ca de pildă cea a lui Dan Mihalache, fost "sfătuitor" şi al lui Adrian Năstase şi al lui Tăriceanu, un om pesemne inevitabil, de vre­me ce îi consiliază pe toţi, de la stânga la dreapta. Nici numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu în calitatea de consilier onorific nu a fost primită bine, anumite or­ga­nizaţii din Diaspora protestând vehement. Vedem, însă, că noul preşedinte ţine la părerile şi la opţiunile sale şi nu dă înapoi, odată ce a apucat să facă un pas. Nu însă în toate cazurile! De exemplu, nu în cazul Justiţiei. Este un semnal de alarmă schimbarea atitudinii preşedin­telui Iohannis faţă de Justiţie, aşa cum s-a văzut în dis­cursul ţinut la Consiliul Superior al Magistraturii, când în chip neaşteptat, a preluat aproape toate "corecţiile" pe care PSD a vrut să le aplice mereu Justiţiei. Sunt acolo mai multe puncte care indică un pas înapoi al preşedintelui Iohannis faţă de sine, faţă de electoratul care l-a votat şi, mai ales, în raportarea la grava pro­blemă a corupţiei. Indicând ca "obiectiv principal al Justiţiei ridicarea MCV" şi nu eradicarea corupţiei, Iohannis face un deserviciu Justiţiei, pe care MCV a apărat-o în mod constant de abuzurile politice. Să sperăm că sunt doar stângăciile începătorului.

- Aţi menţionat criticile, e cazul şi de laude?

- Să notăm şi un fapt pozitiv al începutului de man­dat, care întăreşte ideea de altfel de preşedinte. Şi anume, participarea lui Klaus Iohannis la Liturghia din prima duminică a anului, de la Catedrala Ortodoxă din Sibiu. După ce la slujba de Crăciun a participat la biserica romano-catolică din acelaşi oraş, unde mergea frecvent şi când era primar, gestul din prima duminică a lui 2015 denotă respect pentru Biserica majorităţii ro­mâ­nilor. Românii l-au ales, indiferent de originea sa etnică şi de apartenenţa sa confesională, iar preşe­din­tele a simţit nevoia să facă acest gest de curtoazie, prin care dovedeşte deschidere. A şi declarat că va participa şi la slujbele altor culte religioase recunoscute la noi. Mi se pare de bun augur. Spre deosebire de ceilalţi pre­şedinţi pe care i-am avut, care formal erau ortodocşi, dar nu prea duşi la biserică, şi participau la slujbe nu­mai în campania electorală, dl Iohannis semnalizează că este un om religios şi că preşedinţia sa are în vedere şi această dimensiune. Eu cred că e mai bine ca un preşedinte să meargă la biserică duminica, decât într-un club de noapte în Dubai sau la o berărie în centrul vechi al Bucureştiului. În concluzie, semnele sunt ames­te­cate: unele îngrijorătoare, altele dătătoare de speranţă.

"Să nu ne amăgim. Guvernul PSD nu va face nimic din ce promite"

- Unii comentatori politici vorbesc deja despre o coabitare între preşedintele Iohannis şi premierul Ponta, având în vedere întâlnirile săptămânale ale acestora, dar şi faptul că o lege, cea a bugetului pe 2015, care a fost prilej de discordie, a trecut rapid şi prin Parlament, şi pe la Preşedinţie.

- Bugetul statului a fost făcut cam pe picior, votat în grabă, dar cu o majoritate confortabilă, chiar mai mare decât cea asigurată de PSD şi sateliţii lui, semn că şi Opoziţia a vrut ca el să treacă fără emoţii. A fost con­testat de PNL la Curtea Constituţională, dar mai mult ca declaraţie politică, pentru că nu erau temeiuri de neconstituţionalitate. Prin urmare, legea bugetului a fost promulgată şi de preşedinte. Era firesc. Nu e nea­pă­rat o dovadă de coabitare. S-ar putea însă ca să nu ajun­gem în martie şi bugetul să fie rectificat, pentru că nu corespunde realităţii. Bugetul arată bine pe hârtie, ca toate celelalte, dar ştim că niciodată realitatea nu-l con­firmă.

- E posibil, totuşi, ca după înfrângerea ustu­rătoare din alegerile prezidenţiale, cu spectrul debar­cării din fruntea PSD şi a guvernului, Victor Ponta să facă în aşa fel încât să respecte acest buget, dând astfel o lovitură de imagine care să-l propulseze din nou în preferinţele românilor, salvându-şi poziţia?

- Dacă Victor Ponta şi ai lui erau atât de deştepţi şi pricepuţi, făceau să meargă economia brici încă din 2012, de când au preluat puterea, asigurându-şi astfel victoria şi în alegerile prezidenţiale şi obţinând o bună imagine şi în ţară, şi afară. Dar n-au fost în stare. Şi nici nu vor fi pe mai departe. Chiar m-am gândit, când a venit la guvernare PSD, că are acum la vârf oameni mai tineri, unii şcoliţi în Occident, mai deştepţi, mai des­chişi la minte, şi că vor face o impresie atât de bună, încât nu vom mai scăpa de Stânga, cel puţin zece ani. Ei, aş! Ţi-ai găsit! Dovadă că Ponta nu poate gândi decât în beneficiul său personal este şi faptul că, nici bine n-a încasat-o în alegerile prezidenţiale, că a scos o ordonanţă de urgenţă care să-i permită să renunţe la doctorat, fără ca acesta să-i fie retras de vreo comisie specială, dimpreună cu toate drepturile şi câştigurile obţinute pe baza unei teze plagiate. Asta după ce, în urmă cu doi ani, a pus pe jar tot Ministerul Educaţiei ca să-i apere plagiatul. Desigur, ordonanţa este necons­ti­tuţională, iar gestul lui Ponta dovedeşte încă o dată că nu bunăstarea generală, nu instaurarea corectitudinii în administraţie şi nu vreo rigoare legislativă urmăreşte PSD, în frunte cu al şău şef. Prin urmare, să nu ne amăgim, guvernul PSD nu va face nimic din ce promite şi va căuta mereu scuze şi subterfugii.

"Va mai dura până la schimbarea guvernării"

- În aceste condiţii, ne putem aştepta la o schim­bare rapidă de guvern? Este pregătit PNL să preia frâiele?

- Va mai dura până la modificarea componenţei coaliţiei de guvernare. E greu să schimbi un guvern care are o majoritate confortabilă, fără să aplici meto­dele prin care această majoritate a fost alcătuită: cum­păratul parlamentarilor la bucată sau la legătură, şan­tajul şi alte jocuri murdare de culise. Iar Klaus Iohannis cred că nu va îngădui una ca asta. Ca să nu mai spunem că nici PNL nu pare a se grăbi să intre la guvernare, pentru a deconta trei ani de proastă administraţie Ponta. Nici nu e pregătit. Noul PNL încă nu e omogen, cele două partide componente nu s-au sudat perfect, încă mai sunt orgolii, răfuieli, răni vechi de oblojit etc. Iar pentru a guverna, trebuie ca PNL să nu aibă probleme interne prea mari. Vom privi circumspecţi spre PNL, căci partidul n-a devenit "altfel", după alegerea unui alt fel de preşedinte al ţării, are aceiaşi oameni, cu hibele şi metehnele lor. Unii vorbesc despre alegeri anticipate, absolut aiurea. Alegerile anticipate sunt imposibile, în contextul constituţional de la noi.

- Cu toate acestea, PNL va urma la guvernare, mai devreme sau mai târziu. Această perspectivă va ajuta la mult clamata unificare a Dreptei, în con­di­ţiile în care partide ca Mişcarea Populară, PNŢCD şi Noua Republică sunt sub pragul electoral, iar for­maţiunea pe care vrea să o înfiinţeze Monica Maco­vei nu promite să adune, nici ea, prea multe adeziuni? Vor fi silite aceste grupări să se alipească la PNL, care a înghiţit deja şi Forţa Civică?

- Greu de spus, pentru că sunt două tendinţe opuse: una de coagulare, cel puţin la nivel declarativ, şi alta centrifugală. Cert este că PNR şi PNŢCD nu vor reuşi să intre singuri în parlament şi atunci nu au decât două opţiuni: se îndreaptă spre PNL sau spre PMP care, cu ajutorul lui Traian Băsescu, ar putea sta, totuşi, pe pi­cioa­rele lui. PMP va avea congresul în februarie, unde n-o văd prea bine pe dna Elena Udrea - de altfel, nici DNA nu o vede prea bine şi de aceea o va chema s-o vadă mai de aproape. După acel congres, scena politică românească va căpăta un plus de limpezime. Se va şti şi ce va face Traian Băsescu, pentru că deocamdată domnia sa nu s-a dus la PMP, aşa cum promitea că va face imediat ce-şi va termina mandatul de preşedinte al României. Dacă, totuşi, va prelua conducerea PMP, atunci va fi un lider al Opoziţiei foarte vocal, aşa cum ne-a obişnuit, care îi va critica şi pe Ponta, şi pe Iohannis, adică şi guvernul de stânga, şi preşedinţia de dreap­ta, croindu-şi un drum propriu, poate cu un oare­care succes. Pe de altă parte, eu nu exclud posibilitatea unei colaborări a PMP, cu sau fără Traian Băsescu, cu PNL. Una peste alta, 2015 se anunţă un an cu surprize, cum a fost şi precedentul. Dar, vorba poetului, "minuni în vremea noastră nu cred a se mai face...".