O schimbare mai subtilă decât poate părea, la prima vedere, simpla alegere a unui înlocuitor pentru scaunul de Mitropolit al Banatului, rămas vacant după trecerea la Domnul a ÎPS Nicolae Corneanu.
Deși nu se număra printre favoriții la această poziție, Arhiepiscopul Covasnei și Harghitei, ÎPS Ioan Selejan, a fost cel ales de Sfântul Sinod, cu 26 din cele 45 de voturi valabil exprimate. Având în spate experiența celor 20 de ani de păstorire a românilor din greu încercatul "Ținut Secuiesc", în care a reușit să îmbine grija duhovnicească cu abilitățile manageriale și cu o foarte vocală atitudine în apărarea cauzei românești, ÎPS Ioan Selejan este, fără doar și poate, o soluție salutară pentru Mitropolia Banatului. De altfel, faptul că a fost impus drept candidat la alegerile metropolitane de către mirenii din Adunarea Eparhială spune mai mult decât voturile din Sinod despre buna reputație a fostului Arhiepiscop al Covasnei și Harghitei în rândul oamenilor simpli. Cu doar trei zile înaintea noului an, ÎPS Ioan Selejean a fost primit cu brațele deschise de sutele de bănățeni care au asistat la ceremonia de întronizare de la Timișoara. Numai că bucuria bănățenilor se traduce, în Covasna și Harghita, prin motive de îngrijorare pentru viitor. Abandonați de statul român vreme de peste două decenii, românii din "secuime" și-au găsit, vreme de ani de zile, singura alinare și singurul sprijin în persoana lui Ioan Selejan și în episcopia pe care el a condus-o, ca pe o instituție aflată mereu în prima linie, pe frontul apărării valorilor românești. Într-o zonă în care, la mijlocul anilor '90, pe vremea când de-abia fusese numit de Sfântul Sinod în fruntea nou-înființatei Episcopii a Covasnei și Harghitei, prefecții - reprezentanții guvernului român în teritoriu - erau așteptați la muncă cu sicrie sprijinite de ușa biroului, ÎPS Ioan a reușit să se impună, nu doar ca o voce dezinhibată, curajoasă, dar și ca un personaj cu veritabilă forță de negociere în raport cu autoritățile locale maghiare. A construit și reconstruit biserici, a ridicat mânăstiri, iar în jurul lor a ridicat ziduri, dacă a fost cazul, făcând planton, zi și noapte, pe meterezele lor, pentru drepturile românilor.
În 20 de ani, s-au perindat prin Harghita și Covasna zeci de personaje politice și zeci de șefi de instituții de forță ale statului român. Istoria i-a uitat pe toți, cu o singură excepție: Ioan Selejan. Tocmai de aceea, marea temă și marea temere e cine îi va urma pe scaunul arhiepiscopal. Pentru că reprezintă, fără discuție, cea mai importantă forță românească din regiune, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe se află în fața unei alegeri cruciale, aceea de a-i găsi un urmaș vrednic ÎPS Ioan. De-abia ieșită dintr-o campanie electorală care nu i-a făcut deloc cinste, BOR are șansa de a se reabilita, impunând un cleric de forță, capabil să strângă în jurul său energiile românești dintr-o regiune aflată într-o postură mai delicată ca oricând. Orice pas înapoi față de linia impusă de Ioan Selejan în "secuime" va trece drept un act de capitulare a BOR în fața unor interese străine de interesele românilor de acolo și străine, în definitiv, de misiunea bisericii ortodoxe.