TIA ȘERBĂNESCU - "2015 va fi un an al surprizelor politice, dar nu al minunilor"

"Când așteptările sunt prea mari, dezamăgirile se declanșează ușor"

- Tocmai am încheiat un an politic greu, cu răs­turnări de situație spectaculoase și cu decizii ale căror reverberații vor influența și anul acesta. Care sunt, în opinia dvs., evenimentele politice cele mai impor­tante ale lui 2014?

- Primul eveniment politic major de anul trecut, în ordine cronologică, și cel mai important, prin prisma con­secințelor, a fost ruperea USL și, implicit, ieșirea PNL de la guvernare. Ceea ce a creat premisele celui de-al doilea eveniment: alianța PNL-PDL, care a dus în final la unificarea celor două partide de dreapta, într-o redutabilă forță de opoziție, făcând posibilă câștigarea președinției României de către candidatul Dreptei. Meritul este al lui Crin Antonescu, care a avut inițiativa și curajul politic de a rupe alianța cu PSD, indiferent de motivele care au stat la baza acestei decizii. Totodată, Crin Antonescu are și meritul de a-l fi propulsat pe Klaus Iohannis la vârful PNL și în cursa pentru preșe­dinția României. O alegere care s-a dovedit foarte ins­pirată.

- Noul PNL nu este, în opinia analiștilor politici, foarte convingător...

- Poate că noul PNL, rezultat din PNL plus PDL, nu este prea convingător pentru electoratul de dreapta, având în vedere trecutul foarte recent al celor două formațiuni, dar acest partid este singurul capabil să țină piept PSD. N-am uitat, desigur, capacitatea infinită a vechiului PNL de a trăda, care nu a fost epuizată prin asimilarea PDL și de care va trebui să ținem cont în continuare. Totuși, unificarea PNL-PDL a dus la vic­toria, pe cât de categorică, pe atât de neașteptată, a lui Klaus Iohannis în alegerile prezidențiale. Fără îndoială, această victorie nu se datorează numai partidelor de dreapta, cum nici lui Klaus Iohannis, care a avut o prestație atipică, ci și electoratului și, mai ales, acelei părți din electorat care s-a mobilizat, după multă vreme de absenteism, din speranță și din revoltă.

- Cele trei evenimente au reașezat scena politică românească...

- Da, într-un mod miraculos, aș spune. Fapt este că noul președinte își începe mandatul cu o cotă de în­cre­dere foarte mare, iar noul PNL a crescut în sondaje până la un nivel record, de 47%. Acest entuziasm popular este însă cu două tăișuri, căci pe cât de ridicată este susținerea PNL și a lui Iohannis, pe atât de mare va fi căderea, în cazul că președintele și partidul său vor dezamăgi. Iar dezamăgirile sunt ușor de declanșat când așteptările sunt prea mari. Deja au început să se audă critici la adresa președintelui, cei mai vocali fiind cei care l-au susținut din afara partidelor. Și e normal, pentru că ei au investit cea mai multă încredere și se consideră cei mai îndreptățiți să formuleze reproșuri. În mod curios, cei care l-au atacat cel mai mult în campania electorală, de la politicieni la jurnaliști, sunt mai moderați, ba chiar îngăduitori.

"Lipsa de comunicare a președintelui lasă cale liberă zvonurilor și fabulațiilor"

- Care sunt perspectivele pe care le deschide anul 2015, prin prisma primelor decizii și declarații ofi­ciale ale președintelui Iohannis?

- Începutul de mandat pare să fie în stilul domniei sale: pas cu pas. Perspectivele se pot citi printre reproșuri și aplauze. Primul reproș și cel mai îndreptățit dintre cele care i se aduc este că nu comunică trans­pa­rent ce face. Aflăm, de pildă, despre întâlnirile sale cu prim-ministrul, de pe rețelele de socializare. E bună și comunicarea de acest tip, dar nu o poate înlocui pe cea oficială, mai credibilă și care conferă respectul cuvenit electoratului care trebuie să știe ce face cel mai înalt reprezentant al său în funcțiile de putere ale statului. Din punct de vedere oficial, întâlnirile dintre președinte și premier nu au avut loc, ceea ce e inadmisibil. Așa se dă cale liberă zvonurilor și fabulațiilor. Este de neîn­țeles această lipsă de comunicare, cu atât mai mult cu cât Klaus Iohannis și-a ales un purtător de cuvânt care a fost foarte salutat și care promitea foarte mult prin cariera sa, dna Tatiana Niculescu Bran, fostă ziaristă la BBC și scriitoare de talent. Ne așteptam de la domnia sa la comunicate clare, sobre, prompte, în stil occiden­tal, prin care să fim ținuți la curent cu activitatea președintelui. Din păcate, debutul dnei Niculescu Bran în această funcție este dezamăgitor, dânsa fiind preo­cupată mai mult de decorațiunile interioare ale Pala­tului Cotroceni și de faptul că Președinția nu are can­tină sau măcar vreun chioșc cu napolitane expirate, decât de informarea publică. Așa ajungem să aflăm câte ceva din ce ne interesează numai "pe surse". De pildă, că ar fi fost schimbat șeful Statului Major Gene­ral al Armatei sau că au fost menținuți pe funcții șefii serviciilor secrete.
Un alt reproș care i se face lui Klaus Iohannis se refe­ră la alegerea unor consilieri, ca de pildă cea a lui Dan Mihalache, fost "sfătuitor" și al lui Adrian Năstase și al lui Tăriceanu, un om pesemne inevitabil, de vre­me ce îi consiliază pe toți, de la stânga la dreapta. Nici numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu în calitatea de consilier onorific nu a fost primită bine, anumite or­ga­nizații din Diaspora protestând vehement. Vedem, însă, că noul președinte ține la părerile și la opțiunile sale și nu dă înapoi, odată ce a apucat să facă un pas. Nu însă în toate cazurile! De exemplu, nu în cazul Justiției. Este un semnal de alarmă schimbarea atitudinii președin­telui Iohannis față de Justiție, așa cum s-a văzut în dis­cursul ținut la Consiliul Superior al Magistraturii, când în chip neașteptat, a preluat aproape toate "corecțiile" pe care PSD a vrut să le aplice mereu Justiției. Sunt acolo mai multe puncte care indică un pas înapoi al președintelui Iohannis față de sine, față de electoratul care l-a votat și, mai ales, în raportarea la grava pro­blemă a corupției. Indicând ca "obiectiv principal al Justiției ridicarea MCV" și nu eradicarea corupției, Iohannis face un deserviciu Justiției, pe care MCV a apărat-o în mod constant de abuzurile politice. Să sperăm că sunt doar stângăciile începătorului.

- Ați menționat criticile, e cazul și de laude?

- Să notăm și un fapt pozitiv al începutului de man­dat, care întărește ideea de altfel de președinte. Și anume, participarea lui Klaus Iohannis la Liturghia din prima duminică a anului, de la Catedrala Ortodoxă din Sibiu. După ce la slujba de Crăciun a participat la biserica romano-catolică din același oraș, unde mergea frecvent și când era primar, gestul din prima duminică a lui 2015 denotă respect pentru Biserica majorității ro­mâ­nilor. Românii l-au ales, indiferent de originea sa etnică și de apartenența sa confesională, iar preșe­din­tele a simțit nevoia să facă acest gest de curtoazie, prin care dovedește deschidere. A și declarat că va participa și la slujbele altor culte religioase recunoscute la noi. Mi se pare de bun augur. Spre deosebire de ceilalți pre­ședinți pe care i-am avut, care formal erau ortodocși, dar nu prea duși la biserică, și participau la slujbe nu­mai în campania electorală, dl Iohannis semnalizează că este un om religios și că președinția sa are în vedere și această dimensiune. Eu cred că e mai bine ca un președinte să meargă la biserică duminica, decât într-un club de noapte în Dubai sau la o berărie în centrul vechi al Bucureștiului. În concluzie, semnele sunt ames­te­cate: unele îngrijorătoare, altele dătătoare de speranță.

"Să nu ne amăgim. Guvernul PSD nu va face nimic din ce promite"

- Unii comentatori politici vorbesc deja despre o coabitare între președintele Iohannis și premierul Ponta, având în vedere întâlnirile săptămânale ale acestora, dar și faptul că o lege, cea a bugetului pe 2015, care a fost prilej de discordie, a trecut rapid și prin Parlament, și pe la Președinție.

- Bugetul statului a fost făcut cam pe picior, votat în grabă, dar cu o majoritate confortabilă, chiar mai mare decât cea asigurată de PSD și sateliții lui, semn că și Opoziția a vrut ca el să treacă fără emoții. A fost con­testat de PNL la Curtea Constituțională, dar mai mult ca declarație politică, pentru că nu erau temeiuri de neconstituționalitate. Prin urmare, legea bugetului a fost promulgată și de președinte. Era firesc. Nu e nea­pă­rat o dovadă de coabitare. S-ar putea însă ca să nu ajun­gem în martie și bugetul să fie rectificat, pentru că nu corespunde realității. Bugetul arată bine pe hârtie, ca toate celelalte, dar știm că niciodată realitatea nu-l con­firmă.

- E posibil, totuși, ca după înfrângerea ustu­rătoare din alegerile prezidențiale, cu spectrul debar­cării din fruntea PSD și a guvernului, Victor Ponta să facă în așa fel încât să respecte acest buget, dând astfel o lovitură de imagine care să-l propulseze din nou în preferințele românilor, salvându-și poziția?

- Dacă Victor Ponta și ai lui erau atât de deștepți și pricepuți, făceau să meargă economia brici încă din 2012, de când au preluat puterea, asigurându-și astfel victoria și în alegerile prezidențiale și obținând o bună imagine și în țară, și afară. Dar n-au fost în stare. Și nici nu vor fi pe mai departe. Chiar m-am gândit, când a venit la guvernare PSD, că are acum la vârf oameni mai tineri, unii școliți în Occident, mai deștepți, mai des­chiși la minte, și că vor face o impresie atât de bună, încât nu vom mai scăpa de Stânga, cel puțin zece ani. Ei, aș! Ți-ai găsit! Dovadă că Ponta nu poate gândi decât în beneficiul său personal este și faptul că, nici bine n-a încasat-o în alegerile prezidențiale, că a scos o ordonanță de urgență care să-i permită să renunțe la doctorat, fără ca acesta să-i fie retras de vreo comisie specială, dimpreună cu toate drepturile și câștigurile obținute pe baza unei teze plagiate. Asta după ce, în urmă cu doi ani, a pus pe jar tot Ministerul Educației ca să-i apere plagiatul. Desigur, ordonanța este necons­ti­tuțională, iar gestul lui Ponta dovedește încă o dată că nu bunăstarea generală, nu instaurarea corectitudinii în administrație și nu vreo rigoare legislativă urmărește PSD, în frunte cu al șău șef. Prin urmare, să nu ne amăgim, guvernul PSD nu va face nimic din ce promite și va căuta mereu scuze și subterfugii.

"Va mai dura până la schimbarea guvernării"

- În aceste condiții, ne putem aștepta la o schim­bare rapidă de guvern? Este pregătit PNL să preia frâiele?

- Va mai dura până la modificarea componenței coaliției de guvernare. E greu să schimbi un guvern care are o majoritate confortabilă, fără să aplici meto­dele prin care această majoritate a fost alcătuită: cum­păratul parlamentarilor la bucată sau la legătură, șan­tajul și alte jocuri murdare de culise. Iar Klaus Iohannis cred că nu va îngădui una ca asta. Ca să nu mai spunem că nici PNL nu pare a se grăbi să intre la guvernare, pentru a deconta trei ani de proastă administrație Ponta. Nici nu e pregătit. Noul PNL încă nu e omogen, cele două partide componente nu s-au sudat perfect, încă mai sunt orgolii, răfuieli, răni vechi de oblojit etc. Iar pentru a guverna, trebuie ca PNL să nu aibă probleme interne prea mari. Vom privi circumspecți spre PNL, căci partidul n-a devenit "altfel", după alegerea unui alt fel de președinte al țării, are aceiași oameni, cu hibele și metehnele lor. Unii vorbesc despre alegeri anticipate, absolut aiurea. Alegerile anticipate sunt imposibile, în contextul constituțional de la noi.

- Cu toate acestea, PNL va urma la guvernare, mai devreme sau mai târziu. Această perspectivă va ajuta la mult clamata unificare a Dreptei, în con­di­țiile în care partide ca Mișcarea Populară, PNȚCD și Noua Republică sunt sub pragul electoral, iar for­mațiunea pe care vrea să o înființeze Monica Maco­vei nu promite să adune, nici ea, prea multe adeziuni? Vor fi silite aceste grupări să se alipească la PNL, care a înghițit deja și Forța Civică?

- Greu de spus, pentru că sunt două tendințe opuse: una de coagulare, cel puțin la nivel declarativ, și alta centrifugală. Cert este că PNR și PNȚCD nu vor reuși să intre singuri în parlament și atunci nu au decât două opțiuni: se îndreaptă spre PNL sau spre PMP care, cu ajutorul lui Traian Băsescu, ar putea sta, totuși, pe pi­cioa­rele lui. PMP va avea congresul în februarie, unde n-o văd prea bine pe dna Elena Udrea - de altfel, nici DNA nu o vede prea bine și de aceea o va chema s-o vadă mai de aproape. După acel congres, scena politică românească va căpăta un plus de limpezime. Se va ști și ce va face Traian Băsescu, pentru că deocamdată domnia sa nu s-a dus la PMP, așa cum promitea că va face imediat ce-și va termina mandatul de președinte al României. Dacă, totuși, va prelua conducerea PMP, atunci va fi un lider al Opoziției foarte vocal, așa cum ne-a obișnuit, care îi va critica și pe Ponta, și pe Iohannis, adică și guvernul de stânga, și președinția de dreap­ta, croindu-și un drum propriu, poate cu un oare­care succes. Pe de altă parte, eu nu exclud posibilitatea unei colaborări a PMP, cu sau fără Traian Băsescu, cu PNL. Una peste alta, 2015 se anunță un an cu surprize, cum a fost și precedentul. Dar, vorba poetului, "minuni în vremea noastră nu cred a se mai face...".