RODICA CULCER: Să ne îmbătăm cu apă rece!

- Între primele acţiuni externe ale lui Klaus Iohannis se preconizează o întâlnire cu Angela Merkel. Credeţi că ori­ginea germană a preşedintelui României, precum şi saşii din ţară şi din străinătate, ar putea deveni o punte pen­tru apropierea noastră de Europa? În ultima vreme, sa­şii revin tot mai des în Transilvania, iar activităţile cultu­rale dedicate tradiţiei lor au înflorit.

- Cred că etnia lui Klaus Johannis contează mai puţin în evaluările cancelarului german Angela Merkel, decât politica pe care o va duce noul preşedinte al României în privinţa în­tăririi statului de drept, a combaterii corupţiei şi a întăririi securităţii flancului estic al NATO. Îndrăznesc chiar să spun că şi pentru saşii din Transilvania, tot aceste lucruri vor conta. Degeaba te numeşti Klaus Johannis, dacă ai aceiaşi colabo­ratori ca Adrian Năstase şi promovezi politicieni care se simt bine la Antena3, ca Alina Gorghiu, aleasă preşedinte al PNL la indicaţia expresă a domnului Johannis. De altfel, la Berlin scepticismul este la ordinea zilei, iar preşedintele Comisiei pentru afaceri interne din Bundestag, Wolfgang Bosbach, coleg de partid cu doamna Merkel, a spus că România nu va adera la Schengen în 2015 şi că alegerea lui Klaus Johannis în fruntea statului nu înseamnă că situaţia politică din ţară se va schimba fundamental. Din păcate, am putea spune că, după ce a câştigat puterea pe un val de protest faţă de clasa politică actuală, domnul Johannis pare că urmăreşte de fapt o restauraţie a USL. Mandatul său a debutat cu o sfidare la adresa Grupului pentru Dialog Social, ai cărui membri i-au cerut public să nu-l numească în funcţia de principal consilier al său pe Dan Mihalache, fost redactor al celui mai agresiv ziar fsn-ist, Azi, devenit ulterior unul din cei mai aroganţi membri ai PSD şi apoi ai PNL, vehement adversar al ANI şi al SUA. Prima numire făcută de noul preşedinte a fost tocmai a lui Dan Mihalache! Mai mult, deşi înainte de al doilea tur de scrutin şi-a însuşit public obiectivele anti-corupţie şi pro-integritate ale Monicăi Macovei, câştigând astfel şi voturile simpatizanţilor ei, în primul său discurs pe tema justiţiei, rostit la CSM pe 6 ianuarie, preşedintele Johannis, în loc să laude DNA, instituţie constant şi unanim apreciată de foru­rile europene, s-a arătat preocupat peste măsură de atenţia mass-media faţă de arestarea personajelor publice sau de ceea ce află presa despre politicienii cercetaţi penal, şi mai puţin de curăţirea spaţiului public de corupţi şi răufăcători. Totodată, domnul Johannis a ţinut să precizeze că "justiţia nu este superputere", sugerând că acţiunile sale trebuie supu­se unor controale şi limitări. Reacţia jurnaliştilor şi a politi­cie­nilor care s-au luptat eroic cu politicienii ostili statului de drept a fost promptă şi vehementă, Monica Macovei adop­tând o poziţie extrem de critică. Doar fostul ministru Relu Fenechiu, condamnat pentru abuz în serviciu, a avut cuvinte de laudă pentru acest discurs, ceea ce ar trebui să-i dea de gândit preşedintelui. Tot controversată a fost şi declaraţia din discurs privind necesitatea ca sistemul judiciar să aibă drept obiectiv ridicarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare al Comisiei Europene. Preşedinta ÎCCJ, Livia Stanciu, l-a co­rectat elegant dar ferm, precizând că MCV este încă ne­cesar pentru că multe din obiectivele sale nu au fost fina­li­zate. Cu alte cuvinte, accentul ar trebui să cadă pe atingerea standar­de­lor UE, nu pe eliminarea mecanismului care le ve­rifică! Din păcate, primul discurs al noului preşedinte pe o temă prioritară pentru Europa a fost mai apropiat de su­fletul baronilor USL decât de spiritul UE, fapt ce sigur va fi mai important pentru doamna Merkel, decât rezonanţa ger­mană a numelui preşedintelui.

- Conform unui sondaj IRES, fiecare al doilea român apreciază că ţara se află pe drumul cel bun. Puteţi identi­fica temeiurile acestui optimism?

- După cum am argumentat mai sus, nu am nici un temei pentru un astfel de optimism, dar mă pot gândi la o serie de explicaţii. Cred că este vorba mai mult de o reacţie emoţio­nală decât de o evaluare raţională. După ce au deschis ochii în Europa, românii îşi doresc, în mod justificat, să iasă din mocirla tranziţiei dâmboviţene şi să trăiască, în sfârşit, "ca afară". Faptul că Victor Ponta, exponentul racilelor politicii româneşti actuale, liderul celui mai puternic partid din Ro­mâ­nia, a putut fi învins la vot de un personaj care părea a fi din afara "sistemului ticăloşit" a avut, desigur, darul să gene­reze o anume euforie în rândurile electoratului, care tinde să-i atribuie noului preşedinte un statut de personaj provi­den­ţial. O abilă campanie de imagine a avut darul să alimen­teze această percepţie, care, în opinia mea, este eronată. Domnul Johannis este departe de a fi străin de sistem, deşi l-a criticat în ultima săptămână de campanie, iar primele sale gesturi prezidenţiale, pe care le-am enumerat mai sus, su­gerează mai degrabă continuitatea sistemului decât vreun zel reformator. Nici oamenii preşedintelui nu se arată cam­pioni ai reformelor democratice - căci nu cu Dan Mihalache şi Alina Gorghiu se va produce ruptura de sistemul instituit în ţară sub egida PSD. În sfârşit, nu ştiu cum putem să fim optimişti atâta vreme cât Victor Ponta se află încă în fruntea executivului, pe care îl foloseşte în interesul propriu, dând ordonanţe aberante, cum este cea care stabileşte că renun­ţarea la titlul de doctor poate fi făcută la cerere, nu în urma unui verdict de plagiat al universităţii care a emis titlul. Iată un act normativ demn de Coreea de Nord! Nu am nici un indiciu că domnul Johannis l-ar fi atenţionat pe premierul Ponta că a depăşit limitele decenţei. Să remarcăm, totodată, că tot capitalul de speranţă şi simpatie al lui Klaus Johannis a fost transferat asupra PNL, în buna noastră tradiţie care vrea ca liderul să conteze mai mult decât partidul. Oamenii cred că, dacă PNL este partidul domnului Johannis, atunci el devine automat mai bun, mai corect şi mai cinstit decât a fost până acum. Doar că realitatea bate percepţia, iar PNL este acelaşi ca înainte - adică fostul partener al PSD din USL, doar că şi-a dat seama că DNA va decima elita social-demo­crată şi a cău­tat să se salveze abandonând o corabie care se scufundă. Fu­ziu­nea cu PDL nu aduce automat înnoirea ne­cesară, căci aceste două partide uzate s-au dovedit incapabile să se des­chidă către elementele valoroase ale societăţii. "Noul PNL" nici măcar nu are curajul să-şi asume guverna­rea, după cum demonstrează disensiunile interne pe tema unei posibile moţiuni de cenzură. Nu mă tem, deci, să afirm, că rezultatul sondajului IRES nu măsoară decât capacitatea românilor de a se îmbăta cu apă rece. Iluziile se vor spulbera însă curând iar trezirea le va lăsa celor mult prea optimişti un gust amar.