* Ce este, de fapt, automedicaţia?
Pentru pacienţi, automedicaţia înseamnă să-şi trateze singuri indispoziţiile cotidiene, fără a consulta medicul, fie cumpărând medicamentele necesare de la farmacie, fie folosindu-le pe cele din rezervele casnice. Ceea ce, tradus în limbaj specializat, dă următoarea definiţie: "Automedicaţia este utilizarea fără prescripţie medicală, pentru sine sau pentru cei apropiaţi, din proprie iniţiativă, a unor medicamente cu autorizaţie de vânzare fără reţetă, cu posibilitatea asistenţei şi a sfaturilor oferite de farmacist.
* În ce caz se poate recurge la automedicaţie?
În primul rând, în situaţii care nu necesită un diagnostic medical. În această categorie intră afecţiuni benigne precum oboseala, insomnia, tusea, constipaţia, alergiile uşoare, gâtul iritat, durerile trecătoare, dar şi erupţiile produse de febră, insolaţia sau arsurile de stomac.
Conform statisticilor europene oficiale, publicate la sfârşitul lui ianuarie 2014, în afară de tratarea răcelilor sau a gripei (marii "clasici" ai automedicaţiei), principalele domenii pentru care se apelează la automedicaţie sunt căile respiratorii, aparatul digestiv, problemele dermatologice, circulaţia sângelui, insomnia, durerile. Un european din doi recunoaşte că face apel la automedicaţie pentru simptome recurente, tulburări pe care le cunoaşte bine şi faţă de care se simte în control, pentru că le-a găsit leacurile potrivite. Un procentaj deloc neglijabil recunoaşte, de asemenea, că utilizează medicamente primite (46%) sau recomandate de o persoană apropiată.
În fond, principala dificultate constă în a recunoaşte ce este bun şi ce este periculos...
* Ce medicamente trebuie utilizate cu atenţie?
* Aspirina, unul din medicamentele cele mai consumate pe mapamond, calmează durerile, febra şi inflamaţiile, dar cu preţul a numeroase hemoragii şi al câtorva mii de morţi.
* Toate antiinflamatoarele nesteroidiene, printre care se numără şi ibuprofenul, aduc după sine riscuri deloc de neglijat. Ele sunt la originea a aproape un sfert din accidentele legate de medicamente şi sunt responsabile, în fiecare an, de un număr mai mare de decese decât cele provocate de SIDA! Riscurile lor digestive sunt clasice (greaţă şi arsuri de stomac, putând ajunge la ulcer), dar pot altera şi buna funcţionare a rinichilor (mai ales la persoanele în vârstă, sau în caz de deshidratare) şi pot spori riscul de infarct. Trebuie, deci, evitate, în doze mari şi pe perioade lungi.
* Paracetamolul: când este administrat în doze mari, devine toxic pentru ficat, iar cei care abuzează de el ajung la spital. Ceea ce nu se-ntâmplă rar, pentru că şi alte medicamente conţin paracetamol, cum ar fi cele antireumatice. De aici, necesitatea de a citi cu atenţie compoziţia.
* Alte remedii "fără reţetă" - din cele 33 de specialităţi studiate de cercetători, 14 s-au dovedit a fi potenţial periculoase, printre care antihistaminicele şi, mai ales, vasoconstrictoarele, susceptibile de a provoca tulburări cardiace, neurologice şi digestive.
* Există persoane ameninţate în mod special?
La femeile gravide, problema unor potenţiale pericole provocate de automedicaţie se pune de două ori: pentru ele însele, dar şi pentru bebeluşi, care primesc prin placentă marea majoritate a medicamentelor pe care le iau mamele, periclitându-le sănătatea şi chiar viaţa. Eventualitatea unor prejudicii grave este mai mare în primul trimestru de sarcină, dar unele medicamente le pot dăuna bebeluşilor până la naştere. De aici necesitatea ca femeile gravide să nu ia medicamente fără avizul unui medic sau al unui farmacist. Aceeaşi prudenţă este necesară, de regulă, în perioada alăptării: bebeluşii "sug" medicamentele, deşi ficatul şi rinichii lor nu sunt încă atât de performanţi pentru a le elimina.
* Este periculoasă automedicaţia în cazul afecţiunilor cronice?
Anumite categorii de pacienţi riscă să facă reacţii grave la unele medicamente (cei cu obezitate, denutriţie, insuficienţă hepatică, renală sau cardiacă). De altfel, există afecţiuni cronice - hipertensiunea arterială, anumite afecţiuni oculare, prostatice sau simpla constipaţie - care sunt complet incompatibile cu un mare număr de medicamente vândute fără reţetă. Multe remedii (inclusiv cele împotriva răcelii) le sunt contraindicate, de pildă, persoanelor care suferă de diabet. Evitarea lor este necesară chiar şi atunci când boala aparţine trecutului.
De altfel, administrarea mai multor medicamente în acelaşi timp poate fi, oricând, sursa unor interacţiuni nefaste. Anumite produse pentru desfundarea nasului pot diminua efectul unui medicament hipotensor, iar pansamentele gastrice reduc eficienţa antibioticelor. Şi invers, aspirina poate spori efectul unui medicament antidiabetic sau al unui anticoagulant. De aceea, cei ce suferă de o maladie cronică trebuie să întrebe medicul sau farmacistul care sunt remediile pe care le pot folosi fără nici un risc.
* Ce precauţii li se recomandă persoanelor în vârstă?
Riscul automedicaţiei este deosebit de ridicat la persoanele în vârstă, ale căror organe încep să obosească. Vârstnicii suferă, adeseori, de boli cronice, incompatibile cu un mare număr de medicamente. În plus, scăderea memoriei şi a vederii poate duce la comiterea unor erori. "În 20% dintre cazuri, spitalizarea pacienţilor în vârstă se datorează unor accidente legate de administrarea medicamentelor", spun statisticile. Chiar şi unele ceaiuri laxative sau unele uleiuri esenţiale pot provoca accidente grave.
* Este posibilă asocierea mai multor medicamente fără reţetă?
Interacţiunea cea mai periculoasă constă în asocierea formelor orale şi nazale ale vasoconstrictoarelor, folosite pentru decongestionarea nasului. Consecinţele pot să fie grave: hipertensiune arterială, tahicardie şi chiar accidente vasculare cerebrale (AVC). De asemenea, cei care iau tranchilizante pe bază de antihistaminice, pentru a dormi mai bine, ar trebui să evite să le combine cu anumite antitusive, disponibile în automedicaţie: acestea sporesc somnolenţa şi, deci, şi riscurile, în cazul conducătorilor auto sau al manipulanţilor de maşini. În general, nu este deloc recomandabilă alcătuirea unei "reţete" cu mai multe medicamente, fără a cere măcar sfatul farmacistului. Pentru a-i veni de cap unui simptom care nu trece, este mai bine să te consulţi decât să adaugi alte şi alte neplăceri.
* De ce se recomandă păstrarea ambalajelor?
Ambalajul nu serveşte doar la protejarea conţinutului, ci conţine indicaţii preţioase, precum numele medicamentului, producătorul, conţinutul de principii active şi data expirării. În plus, conţine, uneori, desene, avertismente, semnalând, de pildă, produsele care pot avea efect asupra aptitudinii de a conduce un automobil.
În fine, pe lângă ambalaje, trebuie citită şi notiţa însoţitoare. Indispensabilă, aceasta informează nu doar asupra posologiei, ci şi a limitării utilizării sau asupra precauţiilor recomandate.
* Este adevărat că pilulele nu trebuie zdrobite în dinţi?
Anumiţi pacienţi au probleme cu înghiţirea medicamentelor. O practică curentă, mai ales în tratamentul copiilor sau al persoanelor în vârstă (care nu au salivă suficientă pentru a le înghiţi) constă în mărunţirea pilulelor sau desfacerea gelulelor, pentru a amesteca pudra cu alimente. O idee nefericită, care poate modifica totalmente tratamentul, făcându-l ineficient. Mărunţirea prezintă riscul de a lăsa puţin deoparte din medicament, reducând astfel doza necesară. În plus, anumite principii active nu suportă să fie expuse la lumină sau la aer. Uneori, se poate modifica aciditatea moleculei sau i se poate compromite stabilitatea, prin temperatura alimentului cu care este amestecat remediul. De asemenea, calciul din iaurt e susceptibil să degradeze anumite principii active.
Alte medicamente, numite medicamente cu eliberare prelungită (precum unele calmante) sunt gândite în mod special pentru a nu fi absorbite dintr-o dată de către organism. Învelişul lor conţine excipiente care servesc la modificarea vitezei de absorbţie a medicamentului. Dacă un astfel de produs este consumat sub formă de pudră, riscă să fie supradozat. În cazul medicamentelor care nu se pot înghiţi, farmacistul poate recomanda o altă formă, precum soluţii pentru băut, comprimate efervescente etc.
* De ce nu este indicată folosirea "în comun" a pulverizatoarelor?
Pentru ca o pulverizare să fie eficientă, capul pulverizatorului trebuie introdus până în fundul cavităţii bucale, unde se încarcă, evident, de microbi. Ideea de a alinia copiii pentru o pulverizare în "serie" este cel mai bun mijloc de transmitere a infecţiilor. Dacă vreţi să le veniţi de hac microbilor, pulverizatorul trebuie dezinfectat minuţios, cu alcool de 60°, înaintea fiecărei utilizări. Inclusiv pentru a evita reinfectarea unuia şi aceluiaşi bolnav. Aceeaşi precauţie este indispensabilă, de altfel, şi pentru pulverizările nazale.
* Dozele pot fi adaptate?
Înainte de a fi comercializate, medicamentele sunt supuse unor studii intense. Care permit recomandarea dozelor susceptibile să obţină cele mai bune rezultate, cu cele mai puţine efecte indezirabile posibil. De aceea, automedicaţia este permisă doar respectând regulile de folosire preconizate atât în ce priveşte posologia, cât şi modul exact de administrare.
Aceste informaţii sunt menţionate cu claritate pe hârtia care însoţeşte medicamentul, care precizează uneori chiar şi ce trebuie să facem atunci când uităm să luăm medicamentul sau când greşim doza şi, dacă este necesar, se menţionează şi dacă trebuie administrat înainte de masă, în timpul mesei sau după masă. Cu toate acestea, s-a constatat că peste 40% din consumatori nici măcar nu citesc instrucţiunile!
* Se poate administra unui copil un medicament pentru adulţi?
Practicând automedicaţia nu ne jucăm "de-a doctorul" şi nu trebuie să ne imaginăm că este suficient să diminuăm dozele unui medicament, pentru a-l putea administra unui copil. Este primordial să li se administreze copiilor şi sugarilor doar medicamentele speciale pentru ei, adaptate ca doză, ca gust şi ca mod de folosire. După părerea specialiştilor, părinţii au, în general, tendinţa de a le da copiilor medicamente la cea mai uşoară problemă de sănătate. Această folosire excesivă poate deranja dezvoltarea rezistenţei imunitare a copiilor.
* Prezintă alifiile pericole în caz de automedicaţie?
Sigur că alifiile, gelurile sau cremele acţionează local şi puţine dintre principiile lor active pătrund în circulaţia sanguină. Totuşi, ele pot fi şi foarte alergizante, în special anumite creme anti-durere sau antialergice (antihistaminice). Numeroase excipiente (mai ales lanolina, dar şi parabenii sau formolul) pot declanşa, şi ele, alergii (roşeaţă, urticarie, eczeme, dar mai rar afecţiuni grave). Produsele anti-acneice, pe bază de peroxid de benzol, sunt susceptibile să provoace reacţii neplăcute ale pielii expuse la soare (arsuri, eczeme).
Şi mai grav este faptul că anumite creme conţin o familie de molecule, aşa-numitele derivate terpenice: camfor, cineol, niazuli, cimbru sălbatic, terpină, citrat, mentol, uleiuri esenţiale de pin, eucalipt şi terebentină. Aceste molecule se găsesc mai ales în alifiile utilizate sub formă de frecţii pentru degajarea nasului şi a pieptului sau în gelurile contra contuziilor şi durerilor. Or, deşi sunt de origine naturală, acestea pot provoca complicaţii neurologice (agitaţie, somnolenţă, convulsii) şi le sunt interzise copiilor de vârste mici şi persoanelor bătrâne.
Atenţie! Nici o cremă nu trebuie subapreciată: nu se aplică niciodată pe mucoase sau pe răni deschise, şi după folosire se spală bine mâinile!
* Ce medicamente nu fac casă bună cu alcoolul?
Alcoolul măreşte efectul tuturor medicamentelor care reduc activitatea creierului, ceea ce accentuează tulburările de atenţie, de concentrare şi de vigilenţă. Şi asta, indiferent de momentul când sunt administrate (înainte, în timpul sau după consumul de alcool).
Dintre produsele vândute fără reţetă este vorba de: toate antitusivele pe bază de codeină, codetilină sau dextrometorfon, la fel ca şi de toate antihistaminicele.
Alcoolul poate accentua, de asemenea, hemoragiile din tubul digestiv provocate de administrarea de antiinflamatorii (de unde şi absurditatea utilizării de Alka Seltzer, care conţine aspirină, după o masă prea "udată"!).
Aspirina nu "merge" nici cu grogurile fierbinţi, formează un duo puternic pentru atacarea stomacului. Şi anumite medicamente antiparazitare pot încetini degradarea alcoolului în organism la stadiul de acetaldehidă, un produs hipertoxic, responsabil pentru starea de "mahmureală".
* Trebuie să ne ferim de anumite alimente?
Niciun studiu nu vorbeşte de interferenţele cu moleculele accesibile în automedicaţie, cu excepţia anumitor tratamente împotriva micozelor, cărora grapefruit-ul le poate spori nivelul de concentraţie. Singura recomandare importantă: înghiţiţi întotdeauna pilulele, comprimatele, gelulele, capsulele etc. cu un pahar mare de apă, pentru ca acestea să nu irite esofagul.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
