Nu vă jucați de-a... doctorul! AUTOMEDICAȚIA

Rodica Demian
- Calmarea unor dureri de cap, oprirea unei tuse sau a unei răceli, stoparea unei diarei... Pentru a combate aceste indispoziții trecătoare, nu e neapărat nevoie să mergeți la doctor. Cu o condiție: să nu vă înșelați în ceea ce privește diagnosticul și să urmați tratamentele potrivite. În fiecare an, automedicația greșită produce zeci de mii de victime -

* Ce este, de fapt, automedicația?
Pentru pacienți, automedicația înseamnă să-și tra­teze singuri indispozițiile cotidiene, fără a consulta me­dicul, fie cumpărând medicamentele necesare de la farmacie, fie folosindu-le pe cele din rezervele cas­nice. Ceea ce, tradus în limbaj specializat, dă urmă­toarea definiție: "Automedicația este utilizarea fără prescripție medicală, pentru sine sau pentru cei apro­piați, din proprie inițiativă, a unor medicamente cu autorizație de vânzare fără rețetă, cu posibilitatea asis­tenței și a sfaturilor oferite de farmacist.

* În ce caz se poate recurge la automedicație?
În primul rând, în situații care nu necesită un diag­nos­tic medical. În această cate­gorie intră afecțiuni benigne precum oboseala, insomnia, tusea, constipația, alergiile ușoare, gâtul iritat, durerile trecătoare, dar și erupțiile pro­duse de febră, insolația sau arsurile de stomac.
Conform statisticilor eu­ro­pene oficiale, publicate la sfârșitul lui ianuarie 2014, în afară de tratarea răcelilor sau a gripei (marii "clasici" ai automedicației), princi­pa­lele do­me­nii pentru care se apelează la auto­medicație sunt căile respiratorii, aparatul digestiv, problemele dermatologice, circulația sângelui, insomnia, durerile. Un european din doi recunoaște că face apel la auto­medicație pentru simptome recurente, tulburări pe care le cunoaște bine și față de care se simte în con­trol, pentru că le-a găsit leacurile potrivite. Un pro­centaj deloc neglijabil recunoaște, de asemenea, că utili­zează medicamente primite (46%) sau recoman­date de o persoană apropiată.
În fond, principala dificultate constă în a recu­noaște ce este bun și ce este periculos...

* Ce medicamente trebuie utilizate cu atenție?
* Aspirina, unul din medicamentele cele mai consumate pe mapamond, calmează durerile, febra și inflamațiile, dar cu prețul a numeroase hemoragii și al câtorva mii de morți.
* Toate antiinflamatoarele nesteroidiene, printre care se numără și ibuprofenul, aduc după sine riscuri deloc de neglijat. Ele sunt la originea a aproape un sfert din accidentele legate de medicamente și sunt responsabile, în fiecare an, de un număr mai mare de decese decât cele provocate de SIDA! Riscurile lor digestive sunt clasice (greață și arsuri de stomac, putând ajunge la ulcer), dar pot altera și buna func­ționare a rinichilor (mai ales la persoanele în vârstă, sau în caz de deshidratare) și pot spori riscul de in­farct. Trebuie, deci, evitate, în doze mari și pe pe­rioade lungi.
* Paracetamolul: când este administrat în doze mari, devine toxic pentru ficat, iar cei care abuzează de el ajung la spital. Ceea ce nu se-ntâmplă rar, pentru că și alte medicamente conțin paracetamol, cum ar fi cele antireumatice. De aici, necesitatea de a citi cu atenție compoziția.
* Alte remedii "fără rețetă" - din cele 33 de specialități studiate de cer­ce­tători, 14 s-au dovedit a fi potențial periculoase, printre care anti­histami­nicele și, mai ales, vasoconstric­toa­rele, susceptibile de a provoca tul­bu­rări cardiace, neurologice și di­ges­tive.


* Există persoane amenințate în mod special?
La femeile gravide, problema unor potențiale pericole provocate de automedicație se pune de două ori: pentru ele însele, dar și pentru bebeluși, care pri­mesc prin placentă marea majoritate a medica­mentelor pe care le iau mamele, periclitându-le sănă­tatea și chiar viața. Eventualitatea unor prejudicii gra­ve este mai mare în primul trimestru de sarcină, dar unele medicamente le pot dăuna bebelușilor până la naștere. De aici necesitatea ca femeile gravide să nu ia medicamente fără avizul unui medic sau al unui farmacist. Aceeași prudență este necesară, de regulă, în perioada alăptării: bebelușii "sug" medicamentele, deși ficatul și rinichii lor nu sunt încă atât de performanți pentru a le elimina.

* Este periculoasă automedicația în cazul afecțiunilor cronice?
Anumite categorii de pacienți ris­că să facă reacții grave la une­le medica­mente (cei cu obezita­te, de­nutriție, insuficiență hepa­tică, renală sau cardiacă). De altfel, există afec­țiuni cronice - hipertensiunea arte­rială, anumite afecțiuni oculare, pros­tatice sau simpla constipație - care sunt complet in­compatibile cu un mare număr de medicamente vândute fără rețetă. Multe remedii (in­clusiv cele îm­potriva răcelii) le sunt contrain­dicate, de pildă, per­soanelor care suferă de diabet. Evitarea lor este nece­sară chiar și atunci când boala aparține trecutului.
De altfel, administrarea mai multor medicamente în același timp poate fi, oricând, sursa unor interac­țiuni nefaste. Anumite produse pentru desfundarea nasului pot diminua efectul unui medicament hipo­ten­sor, iar pansamentele gastrice reduc eficiența anti­bio­ticelor. Și invers, aspi­rina poate spori efectul unui medicament antidiabetic sau al unui anticoagulant. De aceea, cei ce suferă de o maladie cronică trebuie să întrebe medicul sau farmacistul care sunt remediile pe care le pot folosi fără nici un risc.

* Ce precauții li se recomandă persoanelor în vârstă?
Riscul automedicației este deosebit de ridicat la persoanele în vârstă, ale că­ror organe încep să obo­sească. Vârstnicii suferă, adeseori, de boli cronice, incom­patibile cu un mare număr de medica­mente. În plus, scăderea memoriei și a vederii poate duce la comiterea unor erori. "În 20% dintre cazuri, spita­lizarea pacienților în vârstă se datorează unor acci­dente legate de administrarea medicamentelor", spun sta­tisticile. Chiar și unele ceaiuri laxative sau unele ule­iuri esențiale pot provoca accidente grave.

* Este posibilă asocierea mai multor medicamente fără rețetă?
Interacțiunea cea mai periculoasă constă în aso­cierea formelor orale și nazale ale vasocon­stric­toa­relor, folosite pentru decongestionarea nasului. Con­secințele pot să fie grave: hipertensiune arte­rială, ta­hicardie și chiar accidente vasculare cerebrale (AVC). De asemenea, cei care iau tran­chilizante pe bază de antihistaminice, pentru a dormi mai bine, ar trebui să evite să le combine cu anumite antitusive, disponibile în automedicație: acestea sporesc somnolența și, deci, și riscurile, în cazul conducătorilor auto sau al ma­nipu­lanților de mașini. În general, nu este deloc reco­mandabilă alcătuirea unei "rețete" cu mai multe me­di­camente, fără a cere măcar sfatul farmacistului. Pen­tru a-i veni de cap unui simptom care nu trece, este mai bine să te consulți decât să adaugi alte și alte neplăceri.

* De ce se recomandă păstrarea ambalajelor?
Ambalajul nu servește doar la protejarea conți­nutului, ci conține indicații prețioase, precum numele medicamentului, producătorul, conținutul de principii active și data expirării. În plus, conține, uneori, dese­ne, avertismente, semnalând, de pildă, produsele care pot avea efect asupra aptitudinii de a conduce un automobil.
În fine, pe lângă ambalaje, trebuie citită și notița însoțitoare. Indispensabilă, aceasta informează nu doar asupra posologiei, ci și a limitării utilizării sau asu­pra precauțiilor recomandate.

* Este adevărat că pilulele nu trebuie zdrobite în dinți?
Anumiți pacienți au probleme cu înghițirea me­di­camentelor. O practică curentă, mai ales în trata­men­tul copiilor sau al persoanelor în vârstă (care nu au sa­livă suficientă pentru a le înghiți) constă în mărun­țirea pilulelor sau desfacerea gelulelor, pentru a ames­teca pudra cu alimente. O idee nefericită, care poate modifica totalmente tratamentul, făcându-l ineficient. Mărunțirea prezintă riscul de a lăsa puțin deoparte din medicament, reducând astfel doza necesară. În plus, anumite principii active nu suportă să fie expuse la lumină sau la aer. Uneori, se poate modifica aci­ditatea moleculei sau i se poate compro­mite stabili­tatea, prin temperatura alimentului cu care este ames­tecat reme­diul. De asemenea, calciul din iaurt e sus­cep­tibil să degradeze anumite principii active.
De pildă, remediile gastro-intestinale au fost con­cepute să traverseze stomacul fără a fi alterate de me­diul foarte acid, pentru a-și elibera principiile active doar la nivelul intestinului. Luate fără învelișul lor protector, ele își pierd eficiența în patru cazuri din zece.
Alte medicamente, numite medicamente cu elibe­rare prelungită (precum unele calmante) sunt gândite în mod special pentru a nu fi absorbite dintr-o dată de către organism. Înve­lișul lor con­ține exci­piente care ser­vesc la modificarea vitezei de ab­sorb­ție a medica­men­tului. Dacă un astfel de pro­dus este consumat sub formă de pudră, riscă să fie supra­dozat. În cazul medi­camen­telor care nu se pot în­ghiți, far­ma­cistul poate reco­manda o altă formă, precum so­luții pentru băut, compri­mate e­fer­vescente etc.

* De ce nu este indicată folosirea "în comun" a pulverizatoarelor?
Pentru ca o pulverizare să fie eficientă, capul pul­verizatorului trebuie introdus până în fundul cavității bucale, unde se încarcă, evident, de microbi. Ideea de a alinia copiii pentru o pulverizare în "serie" este cel mai bun mijloc de transmitere a infecțiilor. Dacă vreți să le veniți de hac microbilor, pulverizatorul trebuie dezinfectat minuțios, cu alcool de 60°, înaintea fie­cărei utilizări. Inclusiv pentru a evita reinfectarea unuia și aceluiași bolnav. Aceeași precauție este in­dispensabilă, de altfel, și pentru pulverizările na­zale.

* Dozele pot fi adaptate?
Înainte de a fi comercializate, medicamentele sunt supuse unor studii intense. Care permit recomandarea dozelor susceptibile să obțină cele mai bune rezultate, cu cele mai puține efecte indezirabile posibil. De aceea, automedicația este permisă doar respectând regulile de folosire preconizate atât în ce privește posologia, cât și modul exact de administrare.
Aceste informații sunt menționate cu claritate pe hârtia care însoțește medicamentul, care precizează uneori chiar și ce trebuie să facem atunci când uităm să luăm medicamentul sau când greșim doza și, dacă este necesar, se menționează și dacă trebuie adminis­trat înainte de masă, în timpul mesei sau după masă. Cu toate acestea, s-a constatat că peste 40% din con­su­matori nici măcar nu citesc instrucțiunile!

* Se poate administra unui copil un medicament pentru adulți?
Practicând automedicația nu ne jucăm "de-a doc­torul" și nu trebuie să ne imaginăm că este suficient să diminuăm dozele unui medicament, pentru a-l putea administra unui copil. Este primordial să li se administreze copiilor și sugarilor doar medica­mentele speciale pentru ei, adaptate ca doză, ca gust și ca mod de folosire. După părerea specialiștilor, părinții au, în general, tendința de a le da copiilor medicamente la cea mai ușoară problemă de sănătate. Această folosire excesivă poate deranja dezvoltarea rezistenței imuni­tare a copiilor.

* Prezintă alifiile pericole în caz de automedicație?
Sigur că alifiile, gelurile sau cremele acționează local și puține dintre principiile lor active pătrund în circulația sanguină. Totuși, ele pot fi și foarte alergi­zante, în special anumite creme anti-durere sau anti­aler­gice (antihistaminice). Numeroase excipiente (mai ales lanolina, dar și parabenii sau formolul) pot de­clan­șa, și ele, alergii (roșeață, urticarie, eczeme, dar mai rar afecțiuni grave). Produsele anti-acneice, pe bază de peroxid de benzol, sunt susceptibile să pro­voa­ce reacții neplăcute ale pielii expuse la soare (ar­suri, eczeme).
Și mai grav este faptul că anumite creme conțin o familie de molecule, așa-numitele derivate terpenice: camfor, cineol, niazuli, cimbru sălbatic, terpină, citrat, mentol, uleiuri esențiale de pin, eucalipt și tereben­tină. Aceste molecule se găsesc mai ales în alifiile utili­zate sub formă de frecții pentru degajarea nasului și a pieptului sau în gelurile contra contuziilor și du­rerilor. Or, deși sunt de origine naturală, acestea pot pro­voca complicații neurologice (agitație, somnolen­ță, convulsii) și le sunt interzise copiilor de vârste mici și persoanelor bătrâne.
Atenție! Nici o cremă nu trebuie subapreciată: nu se aplică niciodată pe mucoase sau pe răni deschise, și după folosire se spală bine mâinile!

* Ce medicamente nu fac casă bună cu alcoolul?
Alcoolul mărește efectul tuturor medicamentelor care reduc activitatea creierului, ceea ce accentuează tulburările de atenție, de concentrare și de vigilență. Și asta, indiferent de momentul când sunt adminis­trate (înainte, în timpul sau după consumul de alcool).
Dintre produsele vândute fără rețetă este vorba de: toate antitusivele pe bază de codeină, codetilină sau dextrometorfon, la fel ca și de toate antihistaminicele.
Alcoolul poate accentua, de asemenea, hemora­giile din tubul digestiv provocate de administrarea de antiinflamatorii (de unde și absurditatea utilizării de Alka Seltzer, care conține aspirină, după o masă prea "udată"!).
Aspirina nu "merge" nici cu grogurile fierbinți, formează un duo puternic pentru atacarea stomacului. Și anumite medicamente antiparazitare pot încetini degradarea alcoolului în organism la stadiul de acetaldehidă, un produs hipertoxic, responsabil pen­tru starea de "mahmureală".

* Trebuie să ne ferim de anumite alimente?
Niciun studiu nu vorbește de interferențele cu mo­leculele accesibile în automedicație, cu excepția anu­mitor tratamente împotriva micozelor, cărora grape­fruit-ul le poate spori nivelul de concentrație. Sin­gura recomandare importantă: înghițiți întotdea­una pilu­lele, comprimatele, gelulele, capsulele etc. cu un pa­har mare de apă, pentru ca acestea să nu irite eso­fagul.