Am găsit pe blogul jurnalistului Liviu Alexa (www.liviualexa.ro) un excelent portret al sociologului şi politicianului Vasile Dâncu, profesor universitar, fost senator, fost ministru, directorul Institutului de sondare a opiniei publice IRES. Iată-l, fără alte comentarii: "E unul dintre cei mai inteligenţi politicieni din România. E unul dintre cei mai modeşti politicieni din România. E unul dintre cei mai apreciaţi politicieni de către politicienii din România. E preferatul televiziunilor pe care le contestă chiar el. E un intelectual rafinat, un povestaş, un om al lumii, un ţăran, un om care a fost şi jos şi sus, un om pe care îl poţi judeca fiindcă a făcut lucruri multe, ce pot fi judecate/apreciate. E tânăr, un noroc interesant". Acesta este directorul institutului de sondaje care, la recentele alegeri prezidenţiale, s-a remarcat prin precizia predicţiei rezultatelor de la urne. Oferim cititorilor noştri mai multe detalii în interviul de mai jos.
"Reacţia românilor din ţară a ucis candidatura lui Ponta"
- Care sunt mecanismele prin care IRES a impresionat publicul, ca urmare a exactităţii pronosticurilor şi rezultatelor de la alegerile prezidenţiale?
- Nu este niciun secret. Este vorba de exerciţiu şi ştiinţă. Am realizat zeci de studii pre-electorale, înainte de prognoză. Trebuie să înţelegem mentalitatea oamenilor şi atitudinea faţă de alegeri, pentru a realiza apoi predicţii despre cum vor vota mai încolo. Mai ales că nu te poţi baza pe sinceritatea lor, mulţi dintre ei mint în ceea ce priveşte comportamentul de vot. Unii nici măcar nu ştiu dinainte cu cine vor vota, alţii îşi schimbă opţiunile pe parcurs. O prognoză este un lanţ, de la cel care culege date de la urne, la cel care le sintetizează, apoi la analiştii care le prelucrează. Nici o verigă nu trebuie să fie slabă, totul trebuie să funcţioneze perfect, şi atunci ai mari şanse să nu greşeşti. Uneori, însă, în istoria exit-poll-urilor, mari institute au greşit învingătorul, pentru că era un rezultat foarte strâns şi ceva nu a funcţionat în analiză.
- Aţi scris că "generaţia facebook şi convergenţa media au dus la victoria lui Klaus Iohannis". De ce votanţii lui Iohannis au fost mai... internauţi decât votanţii lui Ponta?
- Generaţia facebook a avut un efect declanşator, dar nu ei au câştigat alegerile, nu au fost factorul cel mai important. Alegerile au fost câştigate de românii din ţară, nu din diaspora. Diaspora este o legendă, au votat doar 10% dintre românii din străinătate. Reacţia românilor din ţară a ucis candidatura lui Ponta. Ei au văzut ceea ce se întâmplă în străinătate şi au resimţit frustrarea că oamenii sunt privaţi de un drept important. Ponta şi echipa lui au greşit fundamental când nu au avut curajul să facă secţii suplimentare sau să facă "sacrificii ritualice" în prima seară de după turul I, căci după aceea era prea târziu.
"Ca preşedinte, Iohannis trebuie să aibă proiectul lui, nu unul care să fie tot timpul refăcut de stradă sau de reţelele de socializare"
- Am citit pe blogul dvs. despre o "mondializare sentimentală" şi despre o „societate a emoţiilor". Cum a contribuit "spaţiul emoţional" la câştigarea alegerilor de către Iohannis?
- Ponta a avut o prestaţie electorală corectă şi performantă, poate cu excepţia unor mici "aroganţe". Dar nu a reuşit să facă un motor de susţinere din facebook. Ponta era la putere, deci un element central al sistemului, iar mişcările de protest se opun, de regulă, partidelor şi liderilor aflaţi în funcţie. Deşi a avut activitate bună pe facebook, Ponta nu putea să se pună în fruntea unei mişcări împotriva lui însuşi, doar el era... Sistemul. Echipa lui a încercat să direcţioneze protestul împotriva lui Traian Băsescu, dar nu a fost eficient. Era greu să dai atac la Băsescu şi să-l baţi pe Iohannis. Cred că Ponta, fiind obişnuit cu comunicarea media, a făcut totuşi din comunicare un fetiş şi a comunicat prea mult. E bună mai multă umilinţă în faţa publicului, o umilinţă sinceră.
- Facebook-ul nu realizează nimic pe termen lung, cel puţin aşa arată studiile de până acum. Poate să declanşeze sau să mobilizeze, dar nu cred că reţelele sociale vor realiza schimbări de substanţă, prin programe consistente de reformă a clasei politice. Facebook-ul şi alte reţele pot produce explozii împotriva establishment-ului politic. Cetăţenii sunt apatici, blocaţi în pesimism, neîncredere şi înstrăinare, iar din această stare nu-i poate scoate decât o logică a seducţiei cu care funcţionează reţelele de socializare şi mass-media. Dacă s-ar scoate televizoarele din priză, viaţa politică din România ar muri pentru o bună bucată de vreme. Reţelele de socializare permit fabricarea unor noi identităţi şi naşterea unor grupuri neconstrângătoare, deoarece poţi să-ţi alegi prietenii, îi poţi decupla oricând, te poţi baza pe sentimentele lor afişate prin emoticoane sau alte simboluri de stare. Iohannis va fi mereu blocat de opţiunile grupurilor de pe facebook, dacă va rămâne dependent de ele. Trebuie să ţină cont de faptul că trebuie să-i reprezinte pe toţi cetăţenii. Ca preşedinte, Iohannis trebuie să aibă proiectul lui, nu unul care să fie tot timpul confiscat, cârpit, refăcut de stradă sau de reţelele de socializare. Trebuie, desigur, să fie atent la semnalele de pe aceste reţele, dar trebuie să meargă pe drumul lui şi pe proiectele făcute de experţi.
"Niciodată tinerii nu au dus la schimbarea sistemului cu mişcările lor. Poate l-au zguduit un pic, dar nu l-au schimbat"
- În imaginile de la alegeri, am văzut că românii din diaspora sunt oameni frumoşi, bine îmbrăcaţi, civilizaţi şi disciplinaţi, departe de imaginea de "căpşunari" umili în faţa occidentalilor. Din cine este formată, de fapt, această diasporă?
- Sunt multe straturi ale diasporei. Din nefericire, vorbim acum mai mult despre o schemă idilică, un mit al diasporei. Spunem că sunt toţi tineri, deştepţi, cetăţeni europeni, dar nu este aşa. E adevărat că au migrat oameni care au curaj, un pic mai tineri sau mai instruiţi, dar eu cred că în diaspora există o mică Românie nu mult diferită de cea de aici. Au migrat şi oameni disperaţi, şi hoţi, şi căutători de câştig uşor, să nu uităm şi de cerşetorii care ne fac de râs. Au votat 10% dintre românii din diaspora, un fel de elită a diasporei. Aceştia au o conştiinţă civică superioară, dar acest lucru îl găsim şi la elita noastră din ţară. Primii 10% dintre românii care au rămas acasă votează la fel, probabil, îşi doresc schimbarea sistemului politic, modernizarea, reforma. Trebuie să studiem cu atenţie diaspora noastră şi să o integrăm în sistemul politic, prin vot mai ales. Avem o datorie faţă de această diasporă, să-i tratăm ca cetăţeni egali cu cei din ţară, dar ar trebui să nu mai idealizăm această populaţie.
- De regulă, tinerii erau văzuţi ca o pătură detaşată de sfera politică, dezinteresată, absentă. Dintr-odată, au luat cu asalt centrele de vot, nu numai în străinătate. Asta să fie "generaţia aşteptată" de 25 de ani?
- Tinerii au un comportament politic "intermitent", cum spun sociologii americani. Intră în anumite momente în politică, pentru a apăra o valoare sau un concept ori pentru a se alia temporar cu cineva. Niciodată tinerii nu au dus la schimbarea sistemului, cu mişcările lor. Poate l-au zguduit un pic, dar nu l-au schimbat. Analizele făcute de sociologi, după acele entuziasmante mişcări din 1968, au demonstrat un lucru neaşteptat: peste 10 ani, în administraţie sau în sistemul universitar, cei care se aflau în fruntea mişcărilor, în '68, ocupau deja scaunele din sistemul pe care-l voiau distrus, desfiinţat. Vorba lui Marin Preda: tinereţea este un orgoliu, rareori o valoare. Nu avem în lume nicio societate care să fi fost condusă exclusiv de tineri, deci nu ştim cum este.
- Ca niciodată, majoritatea românilor consideră că în România lucrurile se îndreaptă într-o direcţie bună. Ce impact ar trebui să aibă această constatare asupra clasei politice şi asupra câştigătorului alegerilor prezidenţiale?
- Este o mare reponsabilitate şi o ucigătoare povară. Trebuie făcută o remodelare a motivaţiilor după alegeri. Oamenii trebuie să facă cunoştinţă cu un proiect realist sau cât se poate de realist. Când oamenii visează liber şi aşteaptă rezultate conform visului, finalul este o mare dezamăgire. Oamenii trebuie convinşi, motivaţi, ajutaţi să-şi construiască propria fericire, din care va deriva şi fericirea comună. Din păcate, noi vrem "o ţară ca afară", dar vrem să muncim tot româneşte, să avem cele mai multe zile libere din Europa, să votăm conservatorist, vrem să nu se schimbe nimic, cu atât mai puţin să ne schimbăm noi, doar să ne crească nivelul de trai. Avem nevoie de politicieni care să spună oamenilor adevărul, politicieni care să nu se folosescă de defectele oamenilor pentru a fi votaţi.
"Mişcarea din noiembrie a fost şi împotriva partidelor, nu doar împotriva lui Victor Ponta. Manifestanţii au strigat: «Nu vă bucuraţi/ Voi o să urmaţi»"
- Aţi lansat un avertisment necruţător: "Victor Ponta a fost pulverizat de o «epidemie» electorală, care se poate repeta oricând şi la adresa partidului". Ce aţi vrut să spuneţi?
- Este vorba de o luptă contra sistemului politic de la noi. Faptul că politicienii nu reuşesc, de peste două decenii, să facă ceva consistent pentru România se află la baza unei nemulţumiri latente, uneori mascate de inactivism şi apatie. Această mişcare din noiembrie a fost şi împotriva partidelor, nu doar împotriva lui Victor Ponta. Manifestanţii au trecut duminică seara (16 nov.) şi pe la poarta noului PNL şi au strigat: "Nu vă bucuraţi/ Voi o să urmaţi!". Şi sunt sigur că asta se va întâmpla, dacă politicienii nu vor schimba radical partidele politice şi, în general, sistemul de reprezentare. Se vede clar că nu mai există electorate dependente, publicuri captive. Asistăm la o "disonanţă electorală", în care oamenii votează diferit de la o alegere la alta, se răzbună la votul viitor pe cei pe care i-au votat anterior. Începe o perioadă de mare instabilitate în politică. Nu-i invidiez pe politicienii care nu au înţeles asta, deşi sunt foarte mulţi care se bucură că au scăpat de acest val.
- Publicul ştie puţine lucruri despre dvs. Aveţi o biografie uluitoare: sunteţi fiul poetului-ţăran Vasile Dâncu din Runcul Salvei. Cum aţi ajuns sociolog?
- Am trăit în copilărie departe de oameni, în mijlocul naturii, cu cărţile de poezii ale lui tata şi cu dorinţa de a face carte şi a scrie poezie. Am tânjit după sociabilitate, după comuniunea cu celălalt, pe care am căutat-o în literatură, dar apoi mi-am dat seama că este doar o iluzorie comuniune. Am visat din şcoala generală să fac sociologie, dar când am venit, ca elev de liceu, într-o călătorie de vacanţă la Bucuresti, să caut facultatea, am constatat că era desfiinţată din cauza scandalului meditaţiei transcendentale. Am crescut cu poveştile de război ale bunicului şi ale prietenilor lui, cu poveştile a şapte generaţii de grăniceri năsăudeni care cunoşteau Europa din războaiele habsburgice. Am crescut într-o comunitate fascinantă, una în care povestea era principala şcoală transmiţătoare de valori. Acolo mi-am creat principalele reflexe de a trăi sau gândi. Restul a fost doar risipire...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
