Prof. dr. VASILE DÂNCU - "Alegerile au fost câștigate de românii din țară, nu de cei din diaspora"

Directorul Institutului de sondare a opiniei publice IRES

Am găsit pe blogul jurnalistului Liviu Alexa (www.liviualexa.ro) un excelent portret al sociologului și politicianului Vasile Dân­cu, profesor universitar, fost senator, fost ministru, directorul Institutului de sondare a opiniei publice IRES. Iată-l, fără alte comentarii: "E unul dintre cei mai inteligenți po­li­ticieni din România. E unul dintre cei mai modești politicieni din România. E unul dintre cei mai apreciați politicieni de către politicienii din România. E preferatul televiziunilor pe care le con­testă chiar el. E un intelectual rafinat, un povestaș, un om al lumii, un țăran, un om care a fost și jos și sus, un om pe care îl poți judeca fiindcă a făcut lucruri multe, ce pot fi judecate/apreciate. E tânăr, un noroc interesant". Acesta este directorul institutului de son­daje care, la recentele alegeri prezidențiale, s-a re­marcat prin precizia predicției rezultatelor de la urne. Oferim cititorilor noștri mai multe detalii în interviul de mai jos.

"Reacția românilor din țară a ucis candidatura lui Ponta"

- Care sunt mecanismele prin care IRES a im­pre­sionat publicul, ca urmare a exactității pro­nos­ticurilor și rezultatelor de la alegerile prezidențiale?

- Nu este niciun secret. Este vorba de exercițiu și știință. Am realizat zeci de studii pre-electorale, înainte de prognoză. Trebuie să înțelegem mentalitatea oamenilor și atitudinea față de alegeri, pentru a realiza apoi predicții despre cum vor vota mai încolo. Mai ales că nu te poți baza pe sinceritatea lor, mulți dintre ei mint în ceea ce privește comportamentul de vot. Unii nici măcar nu știu dinainte cu cine vor vota, alții își schim­bă opțiunile pe parcurs. O prognoză este un lanț, de la cel care culege date de la urne, la cel care le sinte­tizează, apoi la analiștii care le prelucrează. Nici o verigă nu trebuie să fie slabă, totul trebuie să func­ționeze perfect, și atunci ai mari șanse să nu greșești. Uneori, însă, în istoria exit-poll-urilor, mari institute au greșit învingătorul, pentru că era un re­zultat foarte strâns și ceva nu a funcționat în analiză.

- Ați scris că "generația facebook și convergența media au dus la victoria lui Klaus Iohannis". De ce votanții lui Iohannis au fost mai... internauți decât vo­tan­ții lui Ponta?

- Generația facebook a avut un efect declanșator, dar nu ei au câștigat alegerile, nu au fost factorul cel mai im­por­tant. Alegerile au fost câș­tigate de românii din țară, nu din diaspora. Diaspora este o legendă, au votat doar 10% dintre românii din străinătate. Reacția românilor din țară a ucis candidatura lui Ponta. Ei au văzut ceea ce se întâmplă în străinătate și au resimțit frus­trarea că oamenii sunt privați de un drept im­portant. Ponta și echipa lui au greșit fundamental când nu au avut curajul să facă secții suplimentare sau să facă "sacrificii ritualice" în prima seară de după turul I, căci după aceea era prea târziu.

"Ca președinte, Iohannis trebuie să aibă proiectul lui, nu unul care să fie tot timpul refăcut de stradă sau de rețelele de socializare"

- Am citit pe blogul dvs. despre o "mondializare sentimentală" și despre o „societate a emoțiilor". Cum a contribuit "spațiul emoțional" la câștigarea alegerilor de către Iohannis?

- Ponta a avut o prestație electorală corectă și performantă, poate cu excepția unor mici "aroganțe". Dar nu a reușit să facă un motor de susținere din facebook. Ponta era la putere, deci un element central al sistemului, iar mișcările de protest se opun, de regu­lă, partidelor și liderilor aflați în funcție. Deși a avut activitate bună pe facebook, Ponta nu putea să se pună în fruntea unei mișcări împotriva lui însuși, doar el era... Sistemul. Echipa lui a încercat să direcționeze protestul împotriva lui Traian Băsescu, dar nu a fost eficient. Era greu să dai atac la Băsescu și să-l bați pe Iohannis. Cred că Ponta, fiind obișnuit cu comu­ni­carea media, a făcut totuși din comunicare un fetiș și a comunicat prea mult. E bună mai multă umilință în fața publicului, o umilință sinceră.

- Tot pe blog afirmați că "aceste curente emo­ționale se pierd foarte repede". Victoria lui Iohannis a fost emoțională. Starea care a provocat-o se va pierde?

- Facebook-ul nu realizează nimic pe termen lung, cel puțin așa arată studiile de până acum. Poate să declanșeze sau să mobilizeze, dar nu cred că rețelele sociale vor realiza schimbări de substanță, prin pro­grame consistente de reformă a clasei politice. Face­book-ul și alte rețele pot produce explozii împotriva establishment-ului politic. Cetățenii sunt apatici, blo­cați în pesimism, neîncredere și înstrăinare, iar din această stare nu-i poate scoate decât o logică a se­ducției cu care funcționează rețelele de socializare și mass-media. Dacă s-ar scoate televizoarele din priză, viața politică din România ar muri pentru o bună bucată de vreme. Rețelele de socializare permit fabricarea unor noi identități și nașterea unor grupuri neconstrângătoare, deoarece poți să-ți alegi prietenii, îi poți decupla oricând, te poți baza pe sentimentele lor afișate prin emoticoane sau alte simboluri de stare. Iohannis va fi mereu blocat de opțiunile grupurilor de pe facebook, dacă va rămâne dependent de ele. Tre­buie să țină cont de faptul că trebuie să-i reprezinte pe toți cetățenii. Ca președinte, Iohannis trebuie să ai­bă proiectul lui, nu unul care să fie tot timpul con­fis­cat, cârpit, refăcut de stradă sau de rețelele de socia­li­zare. Trebuie, desigur, să fie atent la semnalele de pe aceste rețele, dar trebuie să meargă pe drumul lui și pe pro­iectele făcute de experți.

"Niciodată tinerii nu au dus la schimbarea sistemului cu mișcările lor. Poate l-au zguduit un pic, dar nu l-au schimbat"

- În imaginile de la alegeri, am văzut că românii din diaspora sunt oameni frumoși, bine îmbrăcați, civilizați și disciplinați, departe de imaginea de "căp­șunari" umili în fața occidentalilor. Din cine este for­mată, de fapt, a­ceas­tă diasporă?

- Sunt multe straturi ale diasporei. Din nefe­ricire, vorbim acum mai mult despre o sche­mă idilică, un mit al diasporei. Spunem că sunt toți tineri, deștepți, cetățeni europeni, dar nu este așa. E adevărat că au migrat oameni care au curaj, un pic mai tineri sau mai ins­truiți, dar eu cred că în diaspora există o mică Românie nu mult diferită de cea de aici. Au migrat și oameni disperați, și hoți, și căutători de câștig ușor, să nu uităm și de cerșetorii care ne fac de râs. Au votat 10% dintre românii din diaspora, un fel de elită a dias­porei. Aceștia au o conștiință civică superioară, dar acest lucru îl găsim și la elita noastră din țară. Primii 10% dintre românii care au rămas acasă vo­tează la fel, probabil, își doresc schimbarea sistemului politic, modernizarea, reforma. Trebuie să studiem cu atenție diaspora noastră și să o integrăm în sistemul politic, prin vot mai ales. Avem o datorie față de această diasporă, să-i tratăm ca cetățeni egali cu cei din țară, dar ar trebui să nu mai idealizăm această populație.

- De regulă, tinerii erau văzuți ca o pătură de­tașată de sfera politică, dezinteresată, absentă. Din­tr-odată, au luat cu asalt centrele de vot, nu numai în străinătate. Asta să fie "generația așteptată" de 25 de ani?

- Tinerii au un comportament politic "intermitent", cum spun sociologii americani. Intră în anumite momente în politică, pentru a apăra o valoare sau un concept ori pentru a se alia temporar cu cineva. Ni­ciodată tinerii nu au dus la schimbarea sistemului, cu mișcările lor. Poate l-au zguduit un pic, dar nu l-au schimbat. Analizele făcute de sociologi, după acele entuziasmante mișcări din 1968, au demonstrat un lucru neașteptat: peste 10 ani, în administrație sau în sistemul universitar, cei care se aflau în fruntea miș­cărilor, în '68, ocupau deja scaunele din sistemul pe care-l voiau distrus, desființat. Vorba lui Marin Preda: tinerețea este un orgoliu, rareori o valoare. Nu avem în lume nicio societate care să fi fost condusă exclusiv de tineri, deci nu știm cum este.

- Ca niciodată, majoritatea românilor consideră că în România lucrurile se îndreaptă într-o direcție bună. Ce impact ar trebui să aibă această constatare asupra clasei politice și asupra câștigătorului alegerilor prezidențiale?

- Este o mare reponsabilitate și o ucigătoare po­vară. Trebuie făcută o remodelare a motivațiilor după alegeri. Oamenii trebuie să facă cunoștință cu un proiect realist sau cât se poate de realist. Când oamenii visează liber și așteaptă rezultate conform visului, finalul este o mare dezamăgire. Oamenii trebuie con­vinși, motivați, ajutați să-și construiască propria fe­ri­cire, din care va deriva și fericirea comună. Din pă­cate, noi vrem "o țară ca afară", dar vrem să muncim tot românește, să avem cele mai multe zile libere din Europa, să votăm conservatorist, vrem să nu se schimbe nimic, cu atât mai puțin să ne schimbăm noi, doar să ne crească nivelul de trai. Avem nevoie de po­liticieni care să spună oamenilor adevărul, politicieni care să nu se folosescă de defectele oamenilor pentru a fi votați.

"Mișcarea din noiembrie a fost și împotriva partidelor, nu doar împotriva lui Victor Ponta. Manifestanții au strigat: «Nu vă bucurați/ Voi o să urmați»"

- Ați lansat un avertisment necruțător: "Victor Ponta a fost pulverizat de o «epidemie» electorală, care se poate repeta oricând și la adresa partidului". Ce ați vrut să spuneți?

- Este vorba de o luptă contra sistemului politic de la noi. Faptul că politicienii nu reușesc, de peste două decenii, să facă ceva consistent pentru România se află la baza unei nemulțumiri latente, uneori mascate de inactivism și apatie. Această mișcare din noiembrie a fost și împotriva partidelor, nu doar împotriva lui Victor Ponta. Manifestanții au trecut duminică seara (16 nov.) și pe la poarta noului PNL și au strigat: "Nu vă bucurați/ Voi o să urmați!". Și sunt sigur că asta se va întâmpla, dacă politicienii nu vor schimba radical partidele politice și, în general, sistemul de repre­zen­tare. Se vede clar că nu mai există electorate depen­den­te, publicuri captive. Asistăm la o "disonanță elec­to­rală", în care oamenii votează diferit de la o alegere la alta, se răzbună la votul viitor pe cei pe care i-au votat anterior. Începe o perioadă de mare instabilitate în politică. Nu-i invidiez pe politicienii care nu au înțeles asta, deși sunt foarte mulți care se bucură că au scăpat de acest val.

- Publicul știe puține lucruri despre dvs. Aveți o biografie uluitoare: sunteți fiul poetului-țăran Vasile Dâncu din Runcul Salvei. Cum ați ajuns so­ciolog?

- Am trăit în copilărie departe de oameni, în mij­locul naturii, cu cărțile de poezii ale lui tata și cu do­rin­ța de a face carte și a scrie poezie. Am tânjit după so­ciabilitate, după comuniunea cu celălalt, pe care am că­utat-o în literatură, dar apoi mi-am dat seama că este doar o iluzorie comuniune. Am visat din școala ge­ne­rală să fac sociologie, dar când am venit, ca elev de liceu, într-o călătorie de vacanță la Bucuresti, să caut fa­cultatea, am constatat că era desființată din cauza scandalului meditației transcendentale. Am crescut cu poveștile de război ale bunicului și ale prietenilor lui, cu poveștile a șapte generații de grăniceri năsăudeni care cunoșteau Europa din războaiele habsburgice. Am crescut într-o comunitate fascinantă, una în care povestea era principala școală transmițătoare de va­lori. Acolo mi-am creat principalele reflexe de a trăi sau gândi. Restul a fost doar risipire...