"Oraşul îngerilor", Los Angeles, a devenit în ultima vreme locul în care românii îşi împlinesc visul american. Tot mai mulţi tineri din lumea literară, a cinematografiei sau a medicinei scriu adevărate poveşti de succes în America. O astfel de poveste, în plină desfăşurare, este şi cea a cercetătorului româno-american Adrian Bot, timişorean la origine, posesor de doctorate în medicină şi în ştiinţe biomedicale, cu o carieră de excepţie în biotehnologie, proiectare şi dezvoltare de noi medicamente. Pasiunea sa pentru ştiinţă a pornit devreme, încă din anii de liceu, în 1986, când a fost olimpic internaţional la fizică. A studiat medicina la Timişoara, şi-a luat doctoratul, dar nu s-a mulţumit cu atât, şi în anul 1994 a traversat Oceanul, cu destinaţia New York. Aici s-a încununat cu încă un trofeu profesional: un doctorat în ştiinţe biomedicale, luat la celebra "New York University - Mount Sinai School of Medicine". După o trecere de 4 ani prin San Diego, ca director de cercetare pentru compania farmaceutică "Alliance Pharma Corporation", a ancorat definitiv în Los Angeles. Aici lucrează pentru "Kite Pharm", o companie publică, unde speră ca în câţiva ani să scoată pe piaţă un medicament care va reuşi să înfrângă leucemia. În San Diego, Adrian Bot a avut extraordinara şansă să-l cunoască pe regretatul George Emil Palade, Decan la Universitatea din San Diego şi laureat al Premiului Nobel pentru Medicină şi Fiziologie. Interviul care urmează dovedeşte încă o dată creativitatea şi capacitatea de afirmare a specialiştilor români, care fac cariere strălucite în străinătate, acolo unde sunt apreciaţi şi unde îşi pot etala cunoştinţele şi talentul.
Zeiţa Fortuna
- Adrian, de ce ai părăsit România şi de ce ai ales destinaţia America?
- Am ajuns în State în ianuarie 1994. Motivul a fost unul pur profesional, deoarece am dorit dintotdeauna să fiu om de ştiinţă în domeniul biotehnologic şi medical. America este locul unde acest lucru se face la cel mai înalt nivel şi unde visele devin realitate. Aici am reuşit să fac ceea ce îmi place.
- Ai studiat medicina la Timişoara, deşi în liceu ai fost olimpic la fizică...
- Am fost dintodeauna pasionat de ştiinţe, iniţial de fizică şi apoi de biofizică, o disciplină în cadrul ştiinţelor medicale. Întrucât medicina era facultatea care îmi oferea posibilitatea să studiez ştiinţe biomedicale, m-am decis să o studiez în oraşul natal, Timişoara. După facultate, am intrat la catedra de fiziologie, dar după puţin timp, Zeiţa Fortuna mi-a zâmbit şi mi-a făcut cadou o bursă de doctorat în America. Astfel, în anul 1994, plecam cu destinaţia New York, o decizie pe care nu o voi regreta niciodată, care mi-a schimbat viaţa şi care m-a împlinit ca om de ştiinţă.
- Ştiu că ţi-ai aprofundat studiile în New York.
- Un mare cercetător american de origine română în domeniul imunologiei, Constantin Bona, mi-a oferit posibilitatea să-mi fac doctoratul în ştiinţe biomedicale la "New York University - Mount Sinai School of Medicine". Aici am învăţat tainele muncii de laborator în biologie şi imunologie. Lucrarea de doctorat a fost în domeniul ingineriei genetice, pentru a dezvolta noi vaccinuri. Pe atunci era ceva nou, dar acest concept a rămas, în ultimii 20 de ani, şi va fi pentru un timp, pasiunea şi focusul meu profesional.
Autor a 10 brevete de invenţii
- Ce a urmat?
- Între 1998 şi 2002, am lucrat în San Diego, care este unul dintre cele mai mari centre din lume în domeniile biotehnologiei şi ştiinţelor biologice. De la cercetător, am fost promovat ca director de cercetare. În paralel, lucram ca cercetător la "Scripps Research Institute", unul dintre cele mai mari şi prestigioase institute de cercetare din lume. Printre altele, acolo am avut extraordinara şansă să-l cunosc pe regretatul George Emil Palade, Decan la Universitatea din San Diego şi laureat al Premiului Nobel pentru Medicină şi Fiziologie - o somitate în materie de biologie celulară. În această perioadă, mi-am continuat cercetările în domeniul imunologiei, al bolilor autoimune şi al ingineriei genetice.
- Ar fi de interes să aflăm mai multe amănunte despre cercetările tale în domeniul cancerului.
2017 - anul în care se va lansa medicamentul contra leucemiei
- Când crezi că va ieşi pe piaţă primul vostru medicament? Ce anume va trata?
- Primul medicament al companiei noastre va ieşi pe piaţă, probabil, în 2017 şi va trata anumite forme de leucemie şi limfoame netratabile cu tratamentele pe care le avem acum în dotare.
- Cam cât durează cercetările până medicamentul iese pe piaţă şi poartă ştampila FDA? Am citit undeva că drumul unui medicament către pacient durează peste 10 ani.
- Un lucru interesant şi puţin cunoscut este că industria americană este una din puţinele care are puterea de a dezvolta noi clase de medicamente. Spitalele şi universităţile nu au nici pe departe resursele necesare. În medie, o companie farmaceutică americană, cu divizie de cercetare şi dezvoltare, cheltuie în jur de un miliard de dolari pe medicament pentru a-l dezvolta. Ciclul de dezvoltare durează ani şi ani de zile - mai puţin în cancer, unde evoluţia este galopantă şi rezultatele cercetărilor pe pacienţi sunt mai rapide, aici vobim de o perioadă de 5-10 ani. FDA (Federal Drug Administration - n.a.) are reguli foarte riguroase şi nu permite acceptarea medicamentelor pe piaţă dacă nu au un pachet solid de rezultate clinice şi toxicologice.
- Soţia ta lucrează, şi ea, tot în domeniul medical, şi tot în cercetare.
- Simona, soţia mea, este cercetător în domeniul cancerului, cu facultatea de medicină terminată în România şi cu studii postdoctorale în New York, în domeniul imunologiei. În prezent, este cercetător consultant pentru o companie americană care dezvoltă o nouă generaţie de medicamente împotriva cancerului, bazate pe nanotehnologie - MultiCell Technologies.
Răsfăţ pe plantaţiile viticole din Sonoma
- Eşti căsătorit, ai copii, o familie împlinită. La intensitatea muncii pe care o faci, mai ai timp pentru soţia şi fetele tale?
- Cu toate astea, da, mai există şi timp liber... În fiecare weekend ieşim cu copiii sau doar noi doi. Los Angeles este un oraş vibrant, plin de artă şi de cultură, iar clima este aproape perfectă. Suntem priveligiaţi prin faptul că locuim la doar 20 de minute de ocean. Este minunat. De asemenea, o staţiune de iarnă se află la doar câteva ore de condus. Îmi place să schiez, iar vara mergem să explorăm California, un loc special pentru noi, renumit pentru plantaţiile viticole din Sonoma şi Napa Valley, unde se produc şi se degustă cele mai bune vinuri din lume şi unde îmi place să îmi răsfăţ, din când în când, papilele gustative. (râde)
- În ţară mai mergi? Te gândeşti la o eventuală revenire?
- Mergem în fiecare an sau la doi ani în Europa, inclusiv în România cu mare plăcere şi dor de familie şi de ţară. Avem foarte multe rude şi mulţi prieteni acasă. Este dificil să-mi imaginez însă o întoarcere definitivă în România. Suntem, şi noi, şi copiii noştri, cetăţeni americani, iar eu am o carieră de conducere într-un domeniu tehnologic care nu are similaritate în afara Statelor Unite. Poate la pensie ne vom petrece o parte din an în România. În orice caz, sunt interesat de modul în care aş putea împărtăşi din experienţa mea în mediul medical românesc.
- Ce îţi place cel mai mult în America? Există ceva care îţi displace?
- Este o ţară foarte dinamică, unde ştiinţa se face la cel mai înalt nivel. Birocraţia este foarte limitată, iar iniţiativa privată este încurajată. Americanii, spre deosebire de europeni, sunt mult mai sinceri şi direcţi în conversaţie. Diversitatea culturală şi naţională este fantastică, este - probabil - singura ţară mare din lume unde te simţi ca acasă şi dacă eşti emigrant. O ţară unde poţi să devii milionar, dintr-un om sărac, dacă munceşti cinstit. În rest, cred că America are nevoie de mai mult talent în domeniul guvernamental, pentru a-şi îndeplini obligaţiile şi misiunea globală. Un alt aspect este legat de dinamismul exagerat al societăţii americane, care introduce un oarecare nivel de stres. Majoritatea se obişnuiesc, dar unii mai şi capotează.
- Planuri de viitor?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
