ADRIAN BOT - "Aș vrea să ajut România, țara care m-a format și pe care o am în suflet, oriunde mă poartă drumurile vieții"

Viorel Vintila
- doctor în medicină și științe biomedicale la Los Angeles, SUA -

"Orașul îngerilor", Los Angeles, a devenit în ul­ti­ma vreme locul în care românii își îm­plinesc visul american. Tot mai mulți ti­neri din lumea literară, a cinematografiei sau a me­dicinei scriu adevărate povești de succes în America. O astfel de poveste, în plină desfășurare, este și cea a cerce­tă­torului româno-american Adrian Bot, timi­șo­rean la ori­gine, posesor de doctorate în medicină și în științe biomedicale, cu o carieră de excepție în bio­tehnolo­gie, proiectare și dezvoltare de noi medica­men­te. Pa­siunea sa pentru știință a pornit devreme, încă din anii de liceu, în 1986, când a fost olimpic interna­țional la fizică. A studiat medicina la Timișoa­ra, și-a luat doctoratul, dar nu s-a mulțumit cu atât, și în anul 1994 a traversat Oceanul, cu destinația New York. Aici s-a încunu­nat cu încă un trofeu profe­sio­nal: un doctorat în științe biomedi­cale, luat la celebra "New York Uni­versity - Mount Sinai School of Me­dicine". După o trecere de 4 ani prin San Die­go, ca di­rector de cer­cetare pentru compania farmaceu­tică "Al­liance Phar­ma Cor­po­­ra­­tion", a an­corat de­finitiv în Los An­geles. Aici lucrează pentru "Kite Pharm", o com­­panie publică, unde spe­ră ca în câțiva ani să scoată pe piață un medi­ca­ment care va reu­și să înfrân­gă leucemia. În San Diego, Adrian Bot a avut extra­ordinara șansă să-l cu­noas­că pe regretatul Geor­ge Emil Palade, Decan la Universitatea din San Diego și laureat al Premiului Nobel pentru Medicină și Fiziologie. Inter­viul care urmează dovedește încă o dată creativitatea și capa­ci­tatea de afirmare a spe­cia­liștilor români, care fac ca­­riere strălucite în străi­nătate, acolo unde sunt apre­ciați și unde își pot etala cunoștințele și talentul.

Zeița Fortuna

- Adrian, de ce ai părăsit România și de ce ai ales destinația America?

- Am ajuns în State în ianuarie 1994. Motivul a fost unul pur profesional, deoarece am dorit dintot­deauna să fiu om de știință în domeniul biotehnologic și medical. America este locul unde acest lucru se face la cel mai înalt nivel și unde visele devin rea­litate. Aici am reușit să fac ceea ce îmi place.

- Ai studiat medicina la Timișoara, deși în liceu ai fost olimpic la fizică...

- Am fost dintodeauna pasionat de științe, inițial de fizică și apoi de biofizică, o disciplină în cadrul științelor medicale. Întrucât medicina era facultatea care îmi oferea posibilitatea să studiez științe biome­dicale, m-am decis să o studiez în orașul natal, Ti­mi­șoara. După facultate, am intrat la catedra de fizio­logie, dar după puțin timp, Zeița Fortuna mi-a zâmbit și mi-a făcut cadou o bursă de doctorat în America. Astfel, în anul 1994, plecam cu destinația New York, o decizie pe care nu o voi regreta niciodată, care mi-a schimbat viața și care m-a împlinit ca om de știință.

- Știu că ți-ai aprofundat studiile în New York.

- Un mare cercetător american de origine română în domeniul imunologiei, Constantin Bona, mi-a ofe­rit posibilitatea să-mi fac doctoratul în științe biome­dicale la "New York University - Mount Sinai School of Medicine". Aici am învățat tainele muncii de labo­rator în biologie și imunologie. Lucrarea de docto­rat a fost în domeniul ingineriei genetice, pentru a dez­vol­ta noi vaccinuri. Pe atunci era ceva nou, dar acest concept a rămas, în ultimii 20 de ani, și va fi pentru un timp, pasiunea și focusul meu profesio­nal.

Autor a 10 brevete de invenții

- Ce a urmat?

- Între 1998 și 2002, am lucrat în San Diego, care este unul dintre cele mai mari centre din lume în domeniile biotehnologiei și științelor biologice. De la cercetător, am fost promovat ca director de cer­cetare. În paralel, lucram ca cercetător la "Scripps Re­search Institute", unul dintre cele mai mari și presti­gioase institute de cercetare din lume. Printre altele, acolo am avut extra­ordinara șansă să-l cunosc pe re­gretatul George Emil Palade, Decan la Universitatea din San Diego și lau­reat al Premiului Nobel pentru Me­dicină și Fiziologie - o somitate în materie de bio­logie celu­lară. În această perioadă, mi-am conti­nuat cercetările în do­meniul imunologiei, al bolilor auto­imune și al ingineriei genetice.

- Ar fi de interes să aflăm mai multe amănunte despre cercetările tale în domeniul cancerului.

- Între 2002 și 2011, am avut prilejul să îmi conti­nuu cariera la o companie nouă și dinamică, în regiu­nea Los An­geles, care se numește MannKind Corpo­ra­tion. Aici am început ca director de cercetare și am continuat ca senior director și apoi vicepreședinte de cercetare. La această com­panie am condus divizia de cercetare și dezvoltare de noi vacci­nuri împotriva can­ceru­lui. În princi­piu, in­ventăm, dezvoltăm și tes­tăm la toate nivelele trata­mente noi pe baza vaccinu­rilor ge­ne­ti­ce, capabile, te­o­­re­tic, să pro­gra­meze sis­te­mul imunitar să lupte îm­po­­triva cancerului. În aceas­­tă perioadă am avut cel pu­țin 10 brevete de in­venție acor­date. Unul din­tre aces­te produse a de­mon­strat re­zul­tate bune pe pacienții cu melanom și a pri­mit apro­bare să se în­ceapă cea de-a doua fază - cea de studiu pe pa­ci­enți. Între timp, o teh­no­logie superi­oară de pro­gra­mare gene­tică a sis­temului imu­nitar a fost dez­voltată de o nouă companie, Kite Pharma, în Los An­geles. Aici am fost coop­tat să fac parte, în 2011, din con­ducerea com­pa­niei. Este o tehnologie foarte sofis­ticată, prin care celulele "T" ale bol­na­vului sunt re­pro­gra­mate genetic să distrugă numai celu­lele anor­male, can­­ceroase. Lu­crăm în strân­­să coo­pe­rare cu gu­ver­nul american.

2017 - anul în care se va lansa medicamentul contra leucemiei

- Când crezi că va ieși pe piață pri­mul vostru medicament? Ce anume va trata?

- Primul medica­ment al companiei noas­tre va ieși pe piață, pro­babil, în 2017 și va trata anumite forme de leuce­mie și limfoame netra­tabile cu tratamen­tele pe care le avem acum în dotare.

- Cam cât durează cercetările până medi­ca­mentul iese pe piață și poartă ștampila FDA? Am citit undeva că dru­mul unui medicament către pacient du­rează peste 10 ani.

- Un lucru interesant și puțin cunos­cut este că in­dus­tria americană este una din puținele care are pu­te­rea de a dezvolta noi clase de medica­mente. Spitale­le și universitățile nu au nici pe departe resursele ne­cesare. În medie, o companie farmaceu­ti­că america­nă, cu divizie de cercetare și dezvoltare, cheltuie în jur de un miliard de dolari pe medicament pentru a-l dezvolta. Ciclul de dezvoltare durează ani și ani de zile - mai puțin în cancer, unde evoluția este galopan­tă și rezultatele cercetărilor pe pacienți sunt mai rapi­de, aici vobim de o perioadă de 5-10 ani. FDA (Fe­deral Drug Administration - n.a.) are re­guli foarte riguroase și nu permite acceptarea medi­camen­telor pe piață dacă nu au un pachet solid de rezultate clinice și toxicologice.

- Soția ta lucrează, și ea, tot în domeniul me­dical, și tot în cercetare.

- Simona, soția mea, este cercetător în domeniul can­cerului, cu facultatea de medicină terminată în Ro­mânia și cu studii postdoctorale în New York, în do­me­­niul imunologiei. În prezent, este cercetător con­sul­tant pentru o companie americană care dezvol­tă o nouă generație de medicamente împotriva cance­ru­lui, ba­zate pe nanotehnologie - MultiCell Techno­lo­gies.

Răsfăț pe plantațiile viticole din Sonoma

- Ești căsătorit, ai copii, o familie împlinită. La in­tensitatea muncii pe care o faci, mai ai timp pen­tru soția și fetele tale?

- Cu toate astea, da, mai există și timp liber... În fiecare weekend ieșim cu copiii sau doar noi doi. Los Angeles este un oraș vi­brant, plin de artă și de cultură, iar clima este aproape perfectă. Suntem priveligiați prin faptul că locuim la doar 20 de minute de ocean. Este minunat. De asemenea, o stațiune de iarnă se află la doar câteva ore de con­dus. Îmi place să schiez, iar vara mergem să explo­răm California, un loc special pentru noi, renumit pentru plantațiile viticole din Sonoma și Napa Valley, unde se produc și se de­gustă cele mai bune vinuri din lume și unde îmi place să îmi răsfăț, din când în când, papilele gustative. (râde)

- În țară mai mergi? Te gândești la o eventuală revenire?

- Mergem în fiecare an sau la doi ani în Europa, inclusiv în România cu mare plăcere și dor de familie și de țară. Avem foarte mul­te rude și mulți prieteni aca­­să. Este dificil să-mi ima­ginez însă o în­toar­cere defi­nitivă în Ro­mâ­nia. Suntem, și noi, și copiii noștri, cetă­țeni ame­ricani, iar eu am o carieră de con­du­cere într-un do­me­niu teh­no­­logic care nu are simila­ri­tate în afa­ra Sta­telor Unite. Poate la pen­sie ne vom pe­trece o parte din an în Ro­mâ­nia. În orice caz, sunt in­teresat de modul în care aș putea îm­păr­tăși din expe­ri­ența mea în mediul medi­cal ro­mâ­nesc.

- Ce îți place cel mai mult în Ame­rica? Există ceva care îți displace?

- Este o țară foarte dina­mi­că, unde știința se face la cel mai înalt nivel. Bi­rocrația este foarte limitată, iar iniția­tiva privată este încurajată. Ameri­ca­nii, spre deosebire de europeni, sunt mult mai sinceri și direcți în conver­sa­ție. Diversitatea culturală și națio­nală este fantastică, este - probabil - singura țară mare din lume unde te simți ca aca­să și dacă ești emigrant. O țară unde poți să devii milionar, dintr-un om să­rac, dacă muncești cinstit. În rest, cred că A­me­­ri­ca are nevoie de mai mult ta­lent în do­me­niul guverna­men­tal, pen­tru a-și în­de­pli­ni obligațiile și misiunea glo­bală. Un alt aspect este le­gat de di­na­­mismul exa­ge­rat al socie­tății ame­ri­cane, care in­tro­du­ce un oarecare nivel de stres. Ma­jo­ri­tatea se obiș­nuiesc, dar unii mai și ca­potează.

- Planuri de viitor?

- Pe plan profesional, aș vrea să dezvolt prima te­ra­­pie genetică împotriva cancerului și, în viitorul mai îndepărtat, să dezvolt o companie în domeniul high-tech, cu aplicație în medicină, împreună cu soția mea. Pe plan familial, aș vrea să îmi văd toți copiii reali­zați, cu perspective solide și la casele lor. Mai încolo, aș vrea să îmi răsfăț nepoții. (râde) Și nu în ultimul rând, aș vrea ca - după posibilitățile mele - să ajut și România, țara care, inițial, m-a format și pe care o am cu mine, în suflet, oriunde mă poartă dru­mu­rile vieții.