"Fenomenul românesc al patriei"

Europa este încă sub unda de şoc a ale­gerilor din România.

Nu există ziar de mare tiraj, televiziune naţională sau pu­blicaţie online care să nu fi inserat măcar o analiză des­pre "fenomenul românesc al pa­triei", cum spunea un entuziast alegător din München. Sute de mii de tineri români, aflaţi la muncă în UE, şi-au pierdut cu bună ştiinţă o zi din viaţă, în unele cazuri - o zi şi o noap­te, pentru o cauză ce multă vreme a pă­rut să nu-i intereseze prea mult: vo­ta­rea pre­şedintelui României. Trecând pe lân­gă co­zile de 2 kilometri de la München, Stutt­gart, Torino, Bruxelles, Londra sau Paris, euro­penii au fost şocaţi să afle că ro­mânii aceia bine îmbrăcaţi, fetele frumoase şi băr­baţii eleganţi îndură ploaia şi gerul cu stoi­cism şi într-o ordine impecabilă, pentru a-şi exer­cita un drept civic. De la Revoluţia din de­cembrie 1989, românii nu au mai stră­lucit atât de intens pe canalele media din întreaga lume. Aşa cum, atunci, jertfele de sânge ale tinerilor din Bucureşti, Timi­şoara, Cluj-Na­poca sau Sibiu au generat o nouă atitudine a lumii civilizate faţă de regi­murile comu­nis­te, culminând în scurt timp cu dezmem­bra­rea "Imperiului Roşu" de la răsărit, cozile de alegători din 16 no­iembrie propun o nouă ima­gine a patriotis­mului emi­grantului ro­mân. Consideraţi multă vreme o grămadă de "frunze moar­te", aspi­rate de promisiunile occi­den­tale şi de li­ber­tatea de circulaţie în cele patru zări, mul­ţimile de români adunate, disciplinat, la cozi, pentru a-şi exercita drep­turile elec­torale au demonstrat contrariul: sănătatea unei naţiuni moderne, care ştie să fie unită când situaţia o cere, o naţiune capa­bilă încă să aibă un ideal comun. Imaginile au uluit arogantul şi superficialul Occident, care se complăcuse în cultivarea imaginii Ro­mâ­niei drept "ţară de margine", "de­mo­craţie de gradul II" şi alte asemenea poncife de presă, nedrepte şi umilitoare. "Căpşu­narii", constructorii, mecanicii, instalatorii, elec­troniştii, IT-iştii, inginerii, asistentele me­dicale şi medicii români au ţinut fruntea ţării sus, declarând că votează pentru viito­rul la care doresc să fie parte. Mulţi au de­cla­rat la televiziuni şi pe reţelele de socia­lizare că doresc să se întoarcă acasă, deoa­rece îi frige dorul de pământul natal şi vor să mă­ture pe jos cu clasa politică de pe Dâm­bo­viţa, care i-a determinat să-şi ia lu­mea în cap. Şi care, adăugăm noi, şi-a bătut joc de dreptul democratic şi de dorinţa lor fi­­rească de a vota, de a-şi alege preşe­din­tele. "Cine­va trebuie să suporte consecin­ţele acestui vot organizat catastrofal în stră­­inătate", a spus preşedintele ales, Klaus Johannis. "Ci­neva" este, desigur, o for­mă diplomatică de adresare. Acest "cineva" nu este altul decât guvernul Ro­mâniei. Care, temându-se că "străinii" îl vor alege pe reprezentantul Opo­ziţiei, a fă­cut "totul" pentru a-i împiedica să vote­ze. Din fericire, minciuna are picioare scurte. Hoţia guvernamentală a generat re­zul­tatul invers celui dorit. Cu facebook-ul la pur­tă­tor, românul de pretutindeni, devenit re­por­ter ad-hoc, a mişcat ţara. Se estimează că imaginile cu alegătorii din diaspora, cioc­nindu-se cu poliţia sau răbdând stresul imen­­selor cozi, i-au făcut pe românii de acasă să meargă, indignaţi, în număr mare la vot. Unii analişti vorbesc de circa trei mi­lioane de voturi "de răzbunare", generate pe inter­net, în favoarea lui Johannis. Alţii le nu­mesc "voturi pentru patrie", deoarece văd în ma­nifestarea diasporei un act su­prem de patrio­tism. De-o fi una, de-o fi al­ta, cu o ase­menea generaţie România nu este pier­du­tă. Dacă am fost vreodată sceptic în le­gă­tură cu vii­torul românesc, am im­pre­sia că aces­te ale­geri m-au trecut în tabăra optimiş­tilor.