"Cozi, cum n-au văzut Parisul şi Münchenul"

Angela a făcut 1.100 de kilometri prin Florida, ca să voteze duminica trecută.

Marius a făcut 3 ore, dus-în­tors, de la Essex până la Londra, plus încă patru ore de stat la coadă, în ploaie. Ca ei au fost zeci de mii de ro­mâni din străinătate, care şi-au pus la bătaie puţinul timp de odihnă dintre slujbe şi puţinii bani puşi deoparte, ca să arate că le pasă de România şi că nu le e indiferent pe mâna cui rămâne ţara. Au fost mai mulţi ca oricând şi mai determinaţi ca oricând. S-au pus la cozi de sute de metri cum n-au văzut Parisul, Münchenul sau Bruxelles-ul, nici în zile de mari meciuri sau de mari concerte... "Nu vă supăraţi, la ce spectacol aşteaptă atâta lume?", a fost întrebarea pe care românii noştri din diaspora au auzit-o mereu, obsedant, în ziua votului de duminică, din partea unor străini, uimiţi să afle că aşteptarea de ore întregi nu era pentru vreun capriciu cultural, ci pen­tru banala, pentru ei, exercitare a unui drept firesc, a unui drept constituţional: votul. Explică-i ame­ricanului, engle­zului şi spaniolului, că aşa e la noi, în originala noastră de­mo­craţie de stat, aflată la graniţa fragilă dintre Uni­unea Europeană şi agresiunea tot mai făţişă a tota­lita­rismului şi a imperialismului estic. Ex­plică-le că aşa e la noi, în România: că vrei să votezi şi parcurgi sute de kilometri, iar statul te umileşte, ţinân­du-te la cozi mai lungi ca cele de la "tacâmurile" lui Ceauşescu; că îţi zâmbeşte suficient, prin politrucii din secţiile de votare, când vine vorba să facă naibii, ceva, ca să poţi şi tu vota până la ora 21; că îţi trânteşte uşa în nas, cu 10 minute înainte de ora de în­chidere a urnelor, ba cheamă şi po­liţia să te alunge acasă... Explică-le americanului, en­glezului şi spanio­lului, că aşa e la noi: iarna ne sur­prind zăpezile, când plouă ne surprinde ploaia, iar când e de votat, ne sur­prinde numărul mare de români din străi­nătate. Oamenii aceştia care şi-au luat lumea în cap, şi-au distrus sănă­tatea lor şi liniştea familiilor, oamenii aceştia care, mulţi dintre ei, luptă zi de zi pentru ca numele Ro­mâniei să fie respectat în străinătate, oamenii aceştia care trimit 5 miliarde de euro pe an în ţară, acoperind mizeria proas­telor guvernări, oamenii aceştia surprind guver­nanţii, la alegeri... Sunt enervant de mulţi şi ener­vant de hotărâţi să schimbe ceva, prin puterea votului lor. Ajunge! E destul că au schimbat soarta pre­cedentelor alegeri prezidenţiale, când au dat peste cap votul din ţară. A venit vremea să fie puşi la punct, să le intre bine în cap ce vrea să însemne, de fapt, mândria de a fi ro­mân.