Festivalul Internaţional de Literatură si Traducere de la Iasi. Octombrie 2014

8 lucruri care ne-au plăcut la FILIT

Dacă e octombrie, e FILIT! O ştiu toţi iubi­to­­rii de literatură, încă de anul trecut. Încă de la prima ediţie, Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere de la Iaşi a ridicat ştacheta foarte sus. Anul acesta, însă, chiar şi cele mai entu­ziaste aşteptări au fost depăşite. A găzduit aproape 450 de invitaţi (scriitori, editori, traducători, jurna­lişti şi bloggeri), sosiţi din 18 ţări care au adus în lo­caţiile implicate un total de 35.000 de participanţi. Cifre uriaşe care plasează FILIT în top 3 al celor mai bune festivaluri din Europa şi, în mod cert, pe locul în­tâi în spaţiul est-european. Un eveniment dinamic, la cel mai înalt nivel, gândit şi iniţiat de trei scriitori ieşeni (Dan Lungu, Florin Lăzărescu şi Lucian Dan Teodorovici) şi care de anul acesta s-a desfăşurat sub Înaltul Patronaj al Reprezentanţei Comisiei Europene în România. "Formula AS" a fost acolo şi a votat 8 lu­cruri care au făcut diferenţa, care au pus Iaşiul pe har­ta literaturii şi care ne-au făcut să vrem să ne în­toar­cem şi la anul.

1. Seara dedicată scriitorului Mircea Cărtărescu
Rar am avut ocazia să-l vedem pe Mircea Cărtă­rescu vorbind atât de deschis despre viaţa, angoasele, bu­curiile şi obsesiile lui. Seara de sâmbătă a adus în sala Teatrului "Vasile Alecsan­dri", umplută până la refuz, un vor­bi­tor fără cusur. Ne-a dăruit bucuria mult aştep­tată de a vor­bi pe faţă despre lu­crurile cu adevărat importante. Am plecat de acolo, şi eu, şi pri­e­tenii mei, încărcaţi de emoţie şi curăţaţi de zgură. Şi ne-am bucurat că, timp de două ore, am putut uita de noi, cu totul cu­ceriţi de po­veştile despre lite­ratură, muzi­că, dragoste şi nor­malitate. Am aflat şi că Mircea Căr­tă­rescu scrie din nou. Despre romanul din care a dat deja gata mai bine de 400 de pagini, în care - după spu­sele proprii - mai mult ca oricând, inima lui s-a dezgolit. A mai mărturisit şi că îl consideră primul, cu adevărat important, după Orbitor.

2. Bursele pentru traducători
Pentru că FILIT este nu doar un festival de litera­tură, ci şi unul de traducere, gândit de la bun început ca o punte de legătură între tinerii scriitori români şi traducătorii de peste tot, Festivalul a instituit de anul acesta o serie de burse. Se numesc Rezidenţele Filit şi sunt şase la număr. Două la Iaşi, la Casa Pogor, două la Memorialul Eminescu de la Ipoteşti şi alte două la hotelul Belvedere de la Vatra Dornei, un mic hotel co­chet, care acum mulţi ani era casa de vacanţă şi de creaţie a scriitorului Lucian Blaga. Festivalul plăteşte transportul internaţional şi 500 de euro pe lună, în timp ce partenerii implicaţi pun la dispoziţie spaţiul. Sunt burse valabile tot timpul anului, în orice anotimp - iniţiativă extraordinară, ce le oferă traducătorilor străini ocazia de a lucra fără bătaie de cap, iar litera­turii române şansa de a ieşi mai des în lume.

3. Show-ul lui Guillermo Arriaga
Marius Chivu, critic literar şi poet:
"Faptul că l-am cunoscut personal pe Guillermo Arriaga, scriitor şi scenarist mexican, asta după ce acum câţiva ani făcusem cu el un interviu prin e-mail, şi că am putut să-i adresez din nou întrebări, de data asta chiar pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, ei bine, pentru mine a fost evenimentul literar al anului. Ca toată lumea, am văzut filmele pentru care a scris sce­nariile (toate cinci), dar i-am citit şi cărţile traduse la noi (toate trei), aşa că, înainte de eveni­mentul de la FILIT, nu-mi imaginam că există vreo persoană mai potrivită să-l modereze. Dincolo de literatură şi artă, însă, a fost important fap­tul că ne-am plăcut reciproc şi ca oameni, iar chimia din­tre noi s-a văzut şi pe scenă. Deşi am avut mari emoţii la început (n-am mai moderat nicio în­tâlnire în faţa unui public de 700 de oameni), m-am relaxat suficient încât să şi improvi­zez. Iar Guillermo Arriaga a fost realmente im­presio­nat de oamenii care au venit să-l vadă şi s-a simţit dator să facă spectacol. A vor­bit despre lite­ratură, filme, vânătoare, a spus bancuri, a răspuns în­tre­bărilor din public, a dat sfa­turi, a făcut confesiuni şi, mai ales, a fost foarte cald. (Nu e de mirare că a doua zi, cărţile lui s-au epuizat din toate libră­riile Iaşiului.) Va fi, probabil, momentul meu favorit de la FILIT pentru mulţi ani. Noroc că există înregistrarea întâl­ni­rii pe YouTube, altfel m-aş în­doi că a ieşit atât de bine."

4. Echipa de voluntari
Fără ei, fără cele 150 de persoane care şi-au pus tim­pul la dispoziţie voluntar, ca să-i întâmpine pe scri­itori şi jurnalişti şi să le uşureze şederea la Iaşi, Fes­tivalul n-ar fi fost acelaşi. Am descoperit între ei elevi olimpici, de liceu, premianţi şi iubitori de litera­tură, şi chiar tineri poeţi, copii frumoşi, care i-au sur­prins plăcut pe invitaţii străini. Ne-am împrietenit cu ei. Şi, dacă ne-am simţit cu adevărat bine primiţi la Iaşi, se datorează, în mare măsură, şi entuziasmului cu care ne-au întâmpinat pe peron, după un an distanţă.

5. Concertele de după
Matei Florian, scriitor:
"Abia când am ajuns la concertul trupei Kumm, mi-am dat seama că nu pot altfel. Că după toate întâl­nirile cu liceeni, scriitori, cititori sau, pur şi simplu, prie­teni, ceva îmi lipseşte. Că nu-i de ajuns să mă aud vorbind despre soarta literaturii, că o fi frumos să dau autografe, că o fi şi mai frumos să ascult poezia recitată de poe­ţii care au scris-o, dar că, fără muzică, un festival de literatură nu poate fi întreg. Că muzica, atunci când e cântată de-ade­vă­ratelea, e calea cea mai simplă şi cea mai directă de a ajunge în inima lucrurilor. Le mulţu­mesc celor de la Kumm că m-au lăsat, noaptea târziu, să zbor liniştit deasu­pra Iaşiului. Cum ţin să le mulţumesc şi celor de la Fine, It's Pink că în ultima seară de festival, atunci când, pâş-pâş, am fugit de la o masă festivă, m-au ajutat, cu muzica lor, să-mi găsesc nişte aripi zdrenţui­te, cu care să plutesc în rotocoale largi, prin cortul FILIT. Festivalul ăsta n-ar fi fost la fel fără ei. Şi nici eu."

6. Ziarul festivalului
Un adevărat tur de forţă jurnalistic şi o oglindă a festivalului, cotidianul Filit a apărut zilnic, în 16 pagini dense de informaţii, care au acoperit mai mult de 80% din evenimentele zilei precedente. Jos pălăria, pentru o echipă profesionistă şi foarte eficientă, gata să alerge pe teren toată ziua, pentru ca seara, târziu, după ce ultimul eveniment se încheia, în jur de ora 22, să se pună pe scris în ritm de maraton, până după miezul nopţii, când ziarul pleca la tipografie. Am surprins de multe ori scriitori şi traducători întrebând unde mai pot găsi un exemplar, şi asta e, probabil, cea mai re­confortantă recompensă pentru autorii relatărilor şi ai interviurilor.

7. Întâlnirile de la liceu
Laure Hinckel, traducătoare:
"Am avut ocazia să particip la mai multe întâlniri ale scriitorilor cu tineri liceeni, fie că e vorba de scri­itoa­rea Sarah Delijani, de Matei Vişniec sau de Guiller­mo Arriaga, şi de fiecare dată, scriitorii s-au arătat extrem de încântaţi de contactul cu elevii. Foar­te maturi aceşti copii, care păreau toţi studenţi la filo­logie. Şi foarte mulţi tineri în public, cum nu am mai văzut niciodată, nicăieri. Cred că e unul din punctele forte ale festivalului, ceva specific lui, ce nu am mai văzut la niciun festival din Europa. În Franţa, cel puţin, întâlnirile literare au un aer vetust, cei prezenţi sunt, cel mai adesea, persoane în vârstă. Scriitorii sunt puşi pe scenă cu un moderator, care nu le lasă timp să răspundă cât vor, sau lă­saţi singuri la o măsuţă, unde dau autografe. Or, aici, la Iaşi, relaţia cu pu­blicul a fost extraordi­nară. Alchimia a funcţio­nat, poate şi pentru că ie­şenii sunt mai calzi şi mai molcomi. Sau poate, pur şi simplu, pentru că, a­tunci când totul merge ca pe roate, ţi-e mult mai uşor să te destinzi."

8. Casa Poeziei
Pentru că poezia merita un spaţiu numai al ei, Casa Dosoftei, minunăţia cu pridvor şi arcade din Iaşi, ce a găzduit în secolul al XVII-lea prima tiparniţă din Mol­dova, şi-a deschis anul acesta pentru prima oară por­ţile, pentru FILIT. 20 dintre cei mai importanţi poeţiromâni s-au întâlnit în fiecare zi cu publicul, în căsuţa de piatră de lângă Palatul Culturii. Coordonaţi şi organizaţi de poeta şi traducătoarea Corina Bernic, au recitat poezii, au discutat şi au răspuns la întrebări. Şi tot acolo, în prima zi a festivalului, a fost proiectat un documentar. Realizată de ieşeanul Matei Bejenaru, pelicula a surprins reîntoarcerea poetului Emil Bru­maru la Dolhasca - satul în care a profesat ca medic în tinereţe şi în care a început să scrie - după aproape patru decenii.