- Nu cred că sprijinul declarat de Emil Boc pentru Elena Udrea se datorează unei admiraţii sincere faţă de liderul PMP, ci mai degrabă este dictat de interesele politice ale lui Traian Băsescu, preşedintele căruia domnul Boc i-a fost întotdeauna loial şi la a cărui strategie se aliniază şi acum, chiar dacă aceasta înseamnă despărţirea de propriul partid, PDL. Acest proces nu a început acum, ci mai demult, când Emil Boc a preferat să participe la o reuniune a Fundaţiei Mişcarea Populară care avea loc la Cluj, deşi în acelaşi oraş, în aceeaşi zi, avea loc un miting organizat de PDL. Se pare, deci, că şi Emil Boc s-a despărţit de PDL, odată cu Traian Băsescu, deşi nu a făcut-o la fel de explicit. Toate acţiunile sale din ultimul an ne îndreptăţesc să credem acest lucru, iar alianţa pe care Vasile Blaga a forţat-o cu PNL, partid care a participat din plin la tentativa de suspendare a preşedintelui Băsescu în 2012, justifică într-o oarecare măsură despărţirea domnului Boc de partidul său, nu însă şi susţinerea candidaturii prezidenţiale a Elenei Udrea. Care este însă strategia preşedintelui Băsescu pentru viitor? Este greu de crezut că domnul Băsescu îşi imaginează că Elena Udrea va deveni preşedintele României. De orice îl putem suspecta, numai de lipsă de inteligenţă nu, iar sondajele de opinie le interpretează mai bine decât oricine. Dincolo de susţinerea explicită a Elenei Udrea, jocul său este mai subtil, mai dur şi mai cinic: Traian Băsescu vrea să rezerve pentru sine rolul de lider al opoziţiei, după alegerile prezidenţiale, iar pentru aceasta trebuie: 1. Să-şi distrugă toţi concurenţii din zona de dreapta, de la Cătălin Predoiu la Klaus Johannis şi Monica Macovei, şi 2. Să se asigure că Victor Ponta va fi preşedinte, pentru că un preşedinte de dreapta nu va avea nevoie de Traian Băsescu pe post de lider politic. De altfel, candidatul ACL, Klaus Johannis, s-a şi delimitat, explicit, de domnul Băsescu. Aşa se explică şi de ce singurii oameni politici acceptaţi fără rezerve de Traian Băsescu sunt doar cei fără şanse de a-l eclipsa, cum ar fi Elena Udrea şi liderul PNŢCD, Aurelian Pavelescu, sau cei care îl urmează fără să pună prea multe întrebări, chiar dacă aceasta înseamnă eliminarea intelectualilor din cercul puterii. Iar dacă pentru succesul acestui proiect personal este nevoie de victoria lui Victor Ponta, cum am argumentat, atunci nu există nicio problemă ca actualul şef al statului să-l sprijine, indirect, pe liderul PSD să ajungă la Cotroceni, oricât de nociv ar fi acest lucru pentru ţară. Asistăm, aşadar, la un "blat" politic la nivel înalt, iar Emil Boc, fie pentru că nu se mai regăseşte în PDL, fie pentru că speră la un viitor politic mai interesant alături de Traian Băsescu, nu face altceva decât să joace rolul care i-a fost atribuit în acest scenariu politic. Atât.
- Cărţile de vizită ale candidaţilor la preşedinţie au fost etalate. Cum le apreciaţi ivirea pe scena publică?
- Mărturisesc că această campanie prezidenţială mi se pare un spectacol trist, o mascaradă care ascunde un blat, cum am explicat mai sus. Temele sunt false, iar dezbaterea publică este viciată de tot felul de diversiuni, cum ar fi de pildă cea din jurul "ofiţerului acoperit", pe care nu-l poate deconspira nimeni, pentru că legea interzice astfel de deconspirări. Principalii candidaţi, Victor Ponta şi Klaus Johannis, joacă roluri scrise de alţii - păpuşari politici, specialişti în comunicare etc. şi nu candidează în numele unor valori şi convingeri morale, civice şi politice. Da, programul politic lansat de Klaus Johannis este interesant şi corect, dar dacă îl urmărim pe domnul Johannis, încercând să-şi susţină obiectivele, de la statul de drept la relaţiile cu NATO şi UE, ni se pare neconvingător şi plat. În plus, din trecutul său recent nu putem desprinde nici un crez politic - mă refer la convingeri, la valori, nu la competenţe administrative pe proiecte de anvergură mică şi medie. Totodată, pe undeva, frazele frumoase de astăzi contrastează vizibil şi supărător cu acţiunile domnului Johannis din ultimii ani, de la candidatura la funcţia de premier în numele coaliţiei Grivco, în 2009, la susţinerea tentativei de suspendare a preşedintelui Băsescu din 2012. Îmi este greu să uit emisiunea de la Realitatea TV, în care candidatul ACL se ferea ca necuratul de tămâie să spună un singur cuvânt rău despre Dan Voiculescu, "Varanul", care tocmai fusese condamnat la zece ani de închisoare. Candidatul opoziţiei anti-PSD trebuia atunci să denunţe sistemul mafiot de jefuire a statului, personificat timp de două decenii de liderul PC, dar domnul Johannis a făcut tot ce a putut pentru a rata acel moment - şi a reuşit. Nu cred, deci, în discursul lui Klaus Johannis, cum nu cred că PNL este cu adevărat adversarul PSD. Favoritul cursei prezidenţiale, Victor Ponta, şi-a lansat campania cu sloganul unirii românilor, dar cum îi poate uni pe români un politician care promovează un discurs al urii, cum face Victor Ponta faţă de Traian Băsescu? Campania sa este construită pe ostilitate şi conflict, nu pe reconciliere naţională. Victor Ponta nu poate fi deci un preşedinte unificator, iar ca plagiator dovedit nu poate garanta promovarea valorilor, ci doar victoria imposturii. Totodată, l-am auzit de atâtea ori înfierând DNA, ANI, UE şi statul de drept, amestecându-se în justiţie şi apărându-i pe baronii penali, încât nu-l putem crede când promite că va susţine o justiţie independentă şi interesele NATO şi UE. Singurul candidat sincer, al cărui discurs este susţinut de propriile realizări, este Monica Macovei, a cărei carieră politică a reflectat credinţa sa profundă în cauza integrităţii şi a combaterii corupţiei. Faptul că sondajele o creditează cu mai puţine procente decât ar obţine Elena Udrea este o bilă neagră pentru electorat - şi un motiv să avem puţină încredere în viitor.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
