În ordine cronologică, amintim că, pe 27 august, guvernul slovac a aprobat un amendament la Legea Minelor, prin care exploatarea pe bază de cianuri a aurului a fost interzisă. La scurt timp, pe 10 septembrie, Adunarea Generală a Parlamentului slovac a adoptat în plenul său amendamentul guvernului. Slovacia se alătură, astfel, altor state care au interzis deja folosirea cianurii în minerit, cum ar fi Cehia şi Ungaria. Ne amintim că, în mai 2010, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie privind interzicerea generală a utilizării tehnologiilor miniere pe bază de cianură, pe întreg teritoriul UE. Cu toate acestea, Comisia Europeană a refuzat să transpună decizia PE într-o directivă, motivând că "o interzicere generală a utilizării cianurii ar avea un efect negativ asupra ocupării forţei de muncă". În acest context, speranţele ecologiştilor s-au legat de noua Comisie Europeană, condusă din această toamnă de luxemburghezul Jean-Claude Juncker. Din păcate, lobby-iştii industriei miniere şi-au făcut treaba şi de data aceasta, reuşind să inoculeze în mintea noilor comisari supremaţia industriei asupra protecţiei mediului. Audierea comisarului propus pentru Mediu, maltezul Karmenu Vella, fost ministru al Turismului în micuţa patrie a cavalerilor medievali, este un exemplu cât se poate de grăitor. Călcând pe urmele fostului comisar, polonezul Janez Potocnik, K.V., a răspuns astfel interpelării europarlamentarului maghiar Holvenyi: "Interzicerea cianurii ar însemna interzicerea mineritului de aur". Aşadar, grija domnului comisar de mediu nu este mediul, aşa cum ar fi logic, ci soarta industriei! Ştiind că pe microscopica insulă Filfla ("Boabă de piper"), cu o suprafaţă de... 60 de metri pătraţi, parte a arhipelagului său natal, Malta, nu se vor face niciodată exploatări miniere, d-l Vella plânge pe umerii industriaşilor fără frontiere, dorind să lase Europa pradă cianurii, de dragul aşa-zisei dezvoltări. În realitate, studii independente contrazic această retorică a comisarilor CE. O coaliţie europeană de organizaţii neguvernamentale şi grupuri de iniţiativă din Belgia, Bulgaria, Finlanda, Franţa, Grecia, Germania, România, Slovacia, Spania, Marea Britanie, Republica Cehă şi Turcia a lansat în august, la Roşia Montană, o campanie de luptă împotriva mineritului toxic pe bază de cianuri. Organizaţiile, chiar dacă aparent sunt ignorate de... „Cavalerul de Malta al cianurii", cum i se spune deja domnului comisar, îl atenţionează: "Domnule Vella, vă cerem să puneţi în aplicare rezoluţia PE şi voinţa cetăţenilor europeni!" După toate semnele, d-l Karmenu Vella a pornit la drum cu stângul. Vreme de cinci ani, domnia sa va trebui să gestioneze furia milioanelor de europeni care au înţeles că nu corporaţiile trebuie protejate, ci continentul unit şi viitorul său verde. Din exemplele din întreaga lume ştim că, atunci când oamenii se unesc, vor câştiga. Acest lucru s-a întâmplat recent în Slovacia. Ar fi fost mult mai bine şi mai onorabil pentru imaginea perpetuu şifonată a României dacă acest lucru s-ar fi întâmplat în Parlamentul de la Bucureşti, încă din 2009, când deputaţii Gheorghe Funar şi Peter Eckstein au depus un proiect de lege de interzicere a cianurii. Proiectul a trecut de Senat, cu majoritate de voturi, şi avea toate şansele să treacă şi de Camera Deputaţilor, dacă goldistul de serviciu al corporaţiei de la Roşia Montană, deputatul PSD Iulian Iancu, nu ar fi ascuns documentul într-un fişet, la Comisia de Industrii. Astăzi, d-l Iancu pare a nu-şi aminti de ignobila sa faptă, lansându-se în atacuri nedemne şi ridicole împotriva protestatarilor de la Pungeşti, pe care-i acuză că fac jocul Rusiei, când se opun gazelor de şist. Aşadar, de ce Slovacia poate, şi România nu? Răspunsul se află undeva în zona corupţiei generalizate şi a nepăsării instituţiilor statului. Pe de altă parte, România are un "candidat al cianurii" la preşedinţie, Slovacia, nu. Afişând, la Alba Iulia, la congresul PSD din 12 septembrie, de validare a candidaturii lui Ponta, un uriaş banner pe care era scris "Victor Ponta, candidatul cianurii", militanţii de la "Salvaţi Roşia Montană" şi-au motivat astfel gestul: "Ne-am săturat să avem iar la Cotroceni politicieni ce îşi desfăşoară activitatea în folosul şi interesul companiilor ce vor să cianureze Transilvania". Acestea sunt semnele pe care Europa de Est i le trimite comisarului de la Bruxelles, cu greu admis în funcţie de filtrul europarlamentarilor. Şi este abia începutul.
Slovacia interzice cianura în minerit!
Sfârşitul lunii august şi luna septembrie au adus importante noutăţi de pe frontul internaţional al luptei pentru salvarea Roşiei Montane.
În ordine cronologică, amintim că, pe 27 august, guvernul slovac a aprobat un amendament la Legea Minelor, prin care exploatarea pe bază de cianuri a aurului a fost interzisă. La scurt timp, pe 10 septembrie, Adunarea Generală a Parlamentului slovac a adoptat în plenul său amendamentul guvernului. Slovacia se alătură, astfel, altor state care au interzis deja folosirea cianurii în minerit, cum ar fi Cehia şi Ungaria. Ne amintim că, în mai 2010, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie privind interzicerea generală a utilizării tehnologiilor miniere pe bază de cianură, pe întreg teritoriul UE. Cu toate acestea, Comisia Europeană a refuzat să transpună decizia PE într-o directivă, motivând că "o interzicere generală a utilizării cianurii ar avea un efect negativ asupra ocupării forţei de muncă". În acest context, speranţele ecologiştilor s-au legat de noua Comisie Europeană, condusă din această toamnă de luxemburghezul Jean-Claude Juncker. Din păcate, lobby-iştii industriei miniere şi-au făcut treaba şi de data aceasta, reuşind să inoculeze în mintea noilor comisari supremaţia industriei asupra protecţiei mediului. Audierea comisarului propus pentru Mediu, maltezul Karmenu Vella, fost ministru al Turismului în micuţa patrie a cavalerilor medievali, este un exemplu cât se poate de grăitor. Călcând pe urmele fostului comisar, polonezul Janez Potocnik, K.V., a răspuns astfel interpelării europarlamentarului maghiar Holvenyi: "Interzicerea cianurii ar însemna interzicerea mineritului de aur". Aşadar, grija domnului comisar de mediu nu este mediul, aşa cum ar fi logic, ci soarta industriei! Ştiind că pe microscopica insulă Filfla ("Boabă de piper"), cu o suprafaţă de... 60 de metri pătraţi, parte a arhipelagului său natal, Malta, nu se vor face niciodată exploatări miniere, d-l Vella plânge pe umerii industriaşilor fără frontiere, dorind să lase Europa pradă cianurii, de dragul aşa-zisei dezvoltări. În realitate, studii independente contrazic această retorică a comisarilor CE. O coaliţie europeană de organizaţii neguvernamentale şi grupuri de iniţiativă din Belgia, Bulgaria, Finlanda, Franţa, Grecia, Germania, România, Slovacia, Spania, Marea Britanie, Republica Cehă şi Turcia a lansat în august, la Roşia Montană, o campanie de luptă împotriva mineritului toxic pe bază de cianuri. Organizaţiile, chiar dacă aparent sunt ignorate de... „Cavalerul de Malta al cianurii", cum i se spune deja domnului comisar, îl atenţionează: "Domnule Vella, vă cerem să puneţi în aplicare rezoluţia PE şi voinţa cetăţenilor europeni!" După toate semnele, d-l Karmenu Vella a pornit la drum cu stângul. Vreme de cinci ani, domnia sa va trebui să gestioneze furia milioanelor de europeni care au înţeles că nu corporaţiile trebuie protejate, ci continentul unit şi viitorul său verde. Din exemplele din întreaga lume ştim că, atunci când oamenii se unesc, vor câştiga. Acest lucru s-a întâmplat recent în Slovacia. Ar fi fost mult mai bine şi mai onorabil pentru imaginea perpetuu şifonată a României dacă acest lucru s-ar fi întâmplat în Parlamentul de la Bucureşti, încă din 2009, când deputaţii Gheorghe Funar şi Peter Eckstein au depus un proiect de lege de interzicere a cianurii. Proiectul a trecut de Senat, cu majoritate de voturi, şi avea toate şansele să treacă şi de Camera Deputaţilor, dacă goldistul de serviciu al corporaţiei de la Roşia Montană, deputatul PSD Iulian Iancu, nu ar fi ascuns documentul într-un fişet, la Comisia de Industrii. Astăzi, d-l Iancu pare a nu-şi aminti de ignobila sa faptă, lansându-se în atacuri nedemne şi ridicole împotriva protestatarilor de la Pungeşti, pe care-i acuză că fac jocul Rusiei, când se opun gazelor de şist. Aşadar, de ce Slovacia poate, şi România nu? Răspunsul se află undeva în zona corupţiei generalizate şi a nepăsării instituţiilor statului. Pe de altă parte, România are un "candidat al cianurii" la preşedinţie, Slovacia, nu. Afişând, la Alba Iulia, la congresul PSD din 12 septembrie, de validare a candidaturii lui Ponta, un uriaş banner pe care era scris "Victor Ponta, candidatul cianurii", militanţii de la "Salvaţi Roşia Montană" şi-au motivat astfel gestul: "Ne-am săturat să avem iar la Cotroceni politicieni ce îşi desfăşoară activitatea în folosul şi interesul companiilor ce vor să cianureze Transilvania". Acestea sunt semnele pe care Europa de Est i le trimite comisarului de la Bruxelles, cu greu admis în funcţie de filtrul europarlamentarilor. Şi este abia începutul.
În ordine cronologică, amintim că, pe 27 august, guvernul slovac a aprobat un amendament la Legea Minelor, prin care exploatarea pe bază de cianuri a aurului a fost interzisă. La scurt timp, pe 10 septembrie, Adunarea Generală a Parlamentului slovac a adoptat în plenul său amendamentul guvernului. Slovacia se alătură, astfel, altor state care au interzis deja folosirea cianurii în minerit, cum ar fi Cehia şi Ungaria. Ne amintim că, în mai 2010, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie privind interzicerea generală a utilizării tehnologiilor miniere pe bază de cianură, pe întreg teritoriul UE. Cu toate acestea, Comisia Europeană a refuzat să transpună decizia PE într-o directivă, motivând că "o interzicere generală a utilizării cianurii ar avea un efect negativ asupra ocupării forţei de muncă". În acest context, speranţele ecologiştilor s-au legat de noua Comisie Europeană, condusă din această toamnă de luxemburghezul Jean-Claude Juncker. Din păcate, lobby-iştii industriei miniere şi-au făcut treaba şi de data aceasta, reuşind să inoculeze în mintea noilor comisari supremaţia industriei asupra protecţiei mediului. Audierea comisarului propus pentru Mediu, maltezul Karmenu Vella, fost ministru al Turismului în micuţa patrie a cavalerilor medievali, este un exemplu cât se poate de grăitor. Călcând pe urmele fostului comisar, polonezul Janez Potocnik, K.V., a răspuns astfel interpelării europarlamentarului maghiar Holvenyi: "Interzicerea cianurii ar însemna interzicerea mineritului de aur". Aşadar, grija domnului comisar de mediu nu este mediul, aşa cum ar fi logic, ci soarta industriei! Ştiind că pe microscopica insulă Filfla ("Boabă de piper"), cu o suprafaţă de... 60 de metri pătraţi, parte a arhipelagului său natal, Malta, nu se vor face niciodată exploatări miniere, d-l Vella plânge pe umerii industriaşilor fără frontiere, dorind să lase Europa pradă cianurii, de dragul aşa-zisei dezvoltări. În realitate, studii independente contrazic această retorică a comisarilor CE. O coaliţie europeană de organizaţii neguvernamentale şi grupuri de iniţiativă din Belgia, Bulgaria, Finlanda, Franţa, Grecia, Germania, România, Slovacia, Spania, Marea Britanie, Republica Cehă şi Turcia a lansat în august, la Roşia Montană, o campanie de luptă împotriva mineritului toxic pe bază de cianuri. Organizaţiile, chiar dacă aparent sunt ignorate de... „Cavalerul de Malta al cianurii", cum i se spune deja domnului comisar, îl atenţionează: "Domnule Vella, vă cerem să puneţi în aplicare rezoluţia PE şi voinţa cetăţenilor europeni!" După toate semnele, d-l Karmenu Vella a pornit la drum cu stângul. Vreme de cinci ani, domnia sa va trebui să gestioneze furia milioanelor de europeni care au înţeles că nu corporaţiile trebuie protejate, ci continentul unit şi viitorul său verde. Din exemplele din întreaga lume ştim că, atunci când oamenii se unesc, vor câştiga. Acest lucru s-a întâmplat recent în Slovacia. Ar fi fost mult mai bine şi mai onorabil pentru imaginea perpetuu şifonată a României dacă acest lucru s-ar fi întâmplat în Parlamentul de la Bucureşti, încă din 2009, când deputaţii Gheorghe Funar şi Peter Eckstein au depus un proiect de lege de interzicere a cianurii. Proiectul a trecut de Senat, cu majoritate de voturi, şi avea toate şansele să treacă şi de Camera Deputaţilor, dacă goldistul de serviciu al corporaţiei de la Roşia Montană, deputatul PSD Iulian Iancu, nu ar fi ascuns documentul într-un fişet, la Comisia de Industrii. Astăzi, d-l Iancu pare a nu-şi aminti de ignobila sa faptă, lansându-se în atacuri nedemne şi ridicole împotriva protestatarilor de la Pungeşti, pe care-i acuză că fac jocul Rusiei, când se opun gazelor de şist. Aşadar, de ce Slovacia poate, şi România nu? Răspunsul se află undeva în zona corupţiei generalizate şi a nepăsării instituţiilor statului. Pe de altă parte, România are un "candidat al cianurii" la preşedinţie, Slovacia, nu. Afişând, la Alba Iulia, la congresul PSD din 12 septembrie, de validare a candidaturii lui Ponta, un uriaş banner pe care era scris "Victor Ponta, candidatul cianurii", militanţii de la "Salvaţi Roşia Montană" şi-au motivat astfel gestul: "Ne-am săturat să avem iar la Cotroceni politicieni ce îşi desfăşoară activitatea în folosul şi interesul companiilor ce vor să cianureze Transilvania". Acestea sunt semnele pe care Europa de Est i le trimite comisarului de la Bruxelles, cu greu admis în funcţie de filtrul europarlamentarilor. Şi este abia începutul.
Alte articole din acest numar
- De să nu avem şi noi faliţii noştri?
- TIA ŞERBĂNESCU - "Această campanie electorală este una dintre cele mai deprimante pe care le-am avut"
- Un polonez pe urmele vlahilor: TOMASZ FRYZLEWICZ