"Amestecul Justiţiei în jocul politic este la fel de nociv ca amestecul politicului în actul de justiţie"
- Lista de candidaţi pentru funcţia de preşedinte al României e certă azi. Au rămas 14. Este, între aceştia, candidatul-surpriză, pe care mulţi dintre noi îl aşteptam?
- Surpriza este că n-a apărut nicio surpriză. Multă lume se aştepta, din disperare, să apară pe ultima sută de metri un candidat care să capteze toată bunăvoinţa populaţiei, să întruchipeze o speranţă... Şi s-a iţit d-l Teodor Meleşcanu, până mai ieri şeful Serviciului de Informaţii Externe (SIE). Ce să spun? Surpriza, în cazul d-lui Meleşcanu, este că domnia sa îşi permite să candideze venind direct de la SIE. Mulţi s-au pronunţat că foştii şefi de servicii secrete ar fi bine să facă o pauză, înainte de a intra în viaţa politică, pentru a nu fi bănuiţi că beneficiază de informaţii la care alţii nu au acces, că au sprijinul serviciului respectiv sau că au dublă comandă. D-l Meleşcanu nu s-a sinchisit de asemenea obiecţii. Este foarte suspectă această candidatură, având în vedere că semnăturile de susţinere au fost strânse de ofiţerii în rezervă ai colonelului Mircea Dogaru, pe care îi ştim ce jocuri fac. Ei sunt cei care au semnat protocol cu USL, condusă pe atunci de d-nii Victor Ponta şi Crin Antonescu, pentru desfiinţarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a Curţii Constituţionale, a Agenţiei Naţionale de Integritate, a Consiliului Superior al Magistraturii... Alături de aceşti rezervişti, candidatura d-lui Meleşecanu a mai fost sprijinită de un partid-fantomă, Partidul Dreptăţii Sociale, unul de stânga, condus de un fost pesedist.
D-l Meleşcanu spune că ar fi onorat dacă ACL, adică alianţa PNL-PDL, l-ar susţine la preşedinţie, în cazul în care d-l Klaus Johannis va fi scos din cursă printr-o decizie de incompatibilitate a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Şi a declarat că, oricum, vizează voturile electoratului de dreapta. Foarte ciudat: susţinut de stânga, vrea voturile de dreapta. Asta, probabil, pentru a-i uşura mai mult drumul d-lui Ponta spre Cotroceni. Cum face şi d-l Călin Popescu-Tăriceanu. Oricum, pe centru-dreapta era aglomeraţie de candidaţi: Elena Udrea, Monica Macovei, Klaus Johannis şi Tăriceanu luptând pentru acelaşi electorat. Toată lumea se înghesuie la voturile de dreapta ca la promoţiile de tigăi din supermarketuri. Nu ştiu ce or avea voturile de stânga, de nu le vrea decât Victor Ponta. Iar atacurile celor de dreapta sunt concentrate, mai degrabă, asupra lui Klaus Johannis, care are deja o tendinţă de scădere în sondajele de opinie, ceea ce ne poate furniza o finală dezamăgitoare: Ponta - Tăriceanu. În cazul lui Johannis, Justiţia a făcut lucrurile şi mai complicate, amânând, până acum, un verdict definitiv, în procesul său de incompatibilitate, deschis de ANI. Dacă sentinţa îi va fi favorabilă, suspiciunea oricum rămâne, iar dacă îi va fi defavorabilă, deranjează grav competiţia electorală, eliminându-l din ea pe unul dintre cei mai bine cotaţi candidaţi. Oricum ar fi, de data asta Justiţia ne-a arătat că amestecul său în jocul politic este la fel de nociv ca amestecul politicului în actul de justiţie. În aceeaşi ordine de idei, scoaterea din alegeri a lui Johannis i-ar bucura deopotrivă pe Ponta, al cărui plan este să-l ajute pe Tăriceanu să ajungă în turul doi, pentru a-şi adjudeca victoria fără emoţii, dar şi pe Băsescu, care o creditează nelimitat pe Elena Udrea, cu speranţa, de nimic justificată, că aceasta ar putea câştiga. În fine, această campanie electorală este una dintre cele mai deprimante pe care le-am avut. Niciunul dintre cei propuşi nu are anvergură de şef de stat. Iar perspectiva ca PSD să pună mâna pe toată puterea este neagră. De această situaţie se face vinovat în primul rând Traian Băsescu, care, în zece ani cât a fost preşedintele României, nu a putut să găsească un om tânăr, şcolit, inteligent, capabil, cu charismă şi discurs, pe care să-l pregătească pentru fotoliul de la Cotroceni. De la PSD nu ne aşteptam decât la o contraselecţie, dar de la Băsescu aveam alte aşteptări, iar acum ne-o serveşte pe Elena Udrea.
"Kelemen Hunor se deconspiră prin întrebări stupide"
- Bătălia se dă, de fapt, între Victor Ponta şi Klaus Johannis, ori între Ponta şi următorul clasat după Johannis, dacă acesta va fi oprit de Justiţie. Ce rost au celelalte candidaturi?
- Din cei 14 candidaţi, vreo doi sunt de umplutură, n-a auzit nimeni de ei şi probabil că ei se ambiţionează să se facă vizibili. Alţi doi candidează ca să se afle în treabă, sunt complet expiraţi: Vadim Tudor şi Gheorghe Funar. Alţii candidează pentru un număr de procente incert, în ideea de a negocia cedarea voturilor în turul al doilea. Ce să negocieze nu ştim, dar bănuim. Kelemen Hunor, de la UDMR, deşi n-are nicio şansă, candidează, pentru că vrea să rămână la putere şi după aceste alegeri. Ştie că are, la o adică, şase procente de promis cuiva. Sau mai puţine, că acum va împărţi voturile maghiarilor, cu Zsolt Silaghi, candidatul din partea Partidul Popular Maghiar din Transilvania. Această concurenţă între Hunor şi Silaghi, de altfel, a dus la radicalizarea primului, care a venit cu o propunere stupefiantă, mai ales în contextul internaţional actual, privind proclamarea "Ţinutului Secuiesc" drept regiune autonomă, cu preşedinte propriu, legislativ separat, justiţie separată, cu transferul proprietăţilor statului din zona aceea la aşa-zisul "Ţinut Secuiesc". Deci, cere o enclavă în centrul ţării, pe întinderea a trei judeţe. De data asta, Kelemen Hunor, care trecea drept un politician intelectual şi moderat, a sărit pragul de respectabilitate şi de suportabilitate. Şi a făcut-o cu cinism, pretinzând că majoritatea românească are obligaţia să rezolve problemele cu minorităţile, ca şi cum acestea n-ar fi rezolvate de mult, ca şi cum Kelemen Hunor n-ar fi vicepremier al României, calitate în care militează pentru desprinderea unei părţi din teritoriul naţional, încălcând grav Constituţia. D-l Hunor se întreabă insidios dacă România e pregătită să aibă "conductori de locomotivă maghiari, electricieni maghiari, brutari maghiari". Păi, să facă mai întâi pâine, să vedem dacă ştiu, pentru că, până acum, politicienii maghiari nu s-au dovedit deloc gospodari în judeţele pe care le administrează de 25 de ani încoace. Acolo e prăpăd, sunt printre cele mai sărace judeţe din ţară. Nimic n-au făcut. Iar acum vor să le şi izoleze. Şi când face Kelemen Hunor acest demers? Taman când Rusia se străduieşte, zilnic, să mai ia câte o bucată din Ucraina. Sigur, pe Kelemen Hunor nu l-a bănuit nimeni că ar fi ofiţerul acoperit de care vorbea Traian Băsescu, dar domnia sa se deconspiră prin asemenea întrebări stupide. Cum te întrebi dacă România acceptă electricieni maghiari, când România are vicepremier şi miniştri maghiari de ani mulţi? Măcar la capitolul relaţia cu minorităţile, România este un exemplu în Europa. E aiuritor să te plângi de asta!
- În acţiunea sa, liderul UDMR a profitat şi de emoţia creată de organizarea referendumului pentru independenţă din Scoţia, care însă a avut un rezultat descurajator pentru astfel de tendinţe.
"Agentul zero-zero-zero"
- Candidaţii şi-au făcut lansarea, fiecare în stil propriu, punând mai puţin preţ pe programul politic şi mai mult pe coregrafie şi atacul cât mai colorat la adresa adversarilor. Lansarea d-lui Victor Ponta însă a fost cea mai comentată.
- Da, pentru că d-l Ponta şi-a lansat candidatura în mod faraonic, pe stadion, în prezenţa a zeci de mii de oameni, serbându-şi totodată şi ziua de naştere. Ceea ce n-am mai văzut din vremea lui Ceauşescu. Dacă d-l Ponta va fi ales preşedinte, vom tot avea parte de astfel de aniversări. Noul 26 ianuarie va fi 20 septembrie. Prin mitingurile sale megalomanice, Victor Ponta ne arată că ţinteşte foarte sus. De pildă, se vrea un unificator al românilor, la Alba Iulia. Dar pe cine să unească? Probabil, să ne "unească" în jurul său şi al PSD, care aspiră să devină partid unic (prin absorbţia a filiale întregi şi a numeroşi aleşi locali de la celelalte partide, dar şi prin felul în care guvernează). Populismul lui Victor Ponta nu e întrerupt de nicio referire la adevărata realitate şi, mai ales, nu la realitatea economică, de care este direct responsabil. Ştie foarte bine că nu l-ar avantaja, pentru că bilanţul guvernării sale este zero. Motiv pentru care Elena Udrea, candidat la preşedinţie, l-a deconspirat drept "agentul zero-zero-zero".
"«Defecţiunea» lui Robert Turcescu a pus o nouă umbră asupra presei"
- Debutul acestei campanii electorale a fost marcat de discuţiile pe seama avertismentului dat de preşedintele Traian Băsescu, potrivit căruia ar exista un ofiţer acoperit al serviciilor secrete printre candidaţii la preşedinţia statului, pe care, dacă nu-şi va completa CV-ul în timp util, îl va deconspira. În siajul declaraţiei sale s-a produs o autodeconspirare neaşteptată, cea a jurnalistului Robert Turcescu. Acesta a susţinut că este ofiţer acoperit, şi-a pus cenuşă în cap şi a cerut să fie judecat. Care sunt resorturile scandalului Turcescu? Ce l-a declanşat şi în ce scop?
- Stripteas-ul d-lui Turcescu a lăsat multă lume nedumerită, atât din pricina a ceea ce a "dezvăluit", cât şi din cauza manierei în care a făcut-o. D-l Turcescu a repetat că speră ca şi alţii să-i urmeze exemplul, să se despovăreze, şi că vrea să ajungă în faţa unui judecător, deci, cu trimitere directă la candidatul ofiţer acoperit, pe care Traian Băsescu nu l-ar putea deconspira fără să încalce legea, decât într-o instanţă de judecată. Dacă d-l Turcescu şi-a imaginat că va declanşa o astfel de mărturisire, a avut o iluzie infantilă. Pe de altă parte, d-l Turcescu n-a riscat nimic, pentru că documentele prin care pretindea că îşi probează afirmaţiile nu dovedesc că sunt ale unui ofiţer acoperit. E vorba despre un livret militar de rezervist şi despre câţiva fluturaşi de salariu, care pot fi ai oricui. Probabil că urmărea să ajungă în faţa instanţei, ca să poată spune ce ştie despre candidatul ofiţer acoperit, fără să fie acuzat că a încălcat legea. Însă, felul în care a jucat Robert Turcescu această dramoletă poate fi semnul că a traversat un moment "psihotic", după cum spunea psihiatrul Florin Tudose.
Una peste alta, "defecţiunea" lui Robert Turcescu a pus o nouă umbră asupra presei şi a readus în discuţie, cu mai mare acuitate, tema agenţilor de servicii secrete infiltraţi în politică şi în presă. Într-o ţară democratică, presa şi politica ar trebui să-şi îndeplinească misiunea fără dublă comandă - una transparentă şi alta ocultă. Altminteri, nu vom şti niciodată ce urmăreşte cu adevărat un articol de presă sau o decizie politică. De aceea, ar trebui ca, folosindu-se mijloace legale, să fie deconspiraţi sau retraşi toţi ofiţerii de servicii secrete din presă şi din politică. Avem parte şi aşa de prea multe surprize neplăcute, măcar să mai eliminăm o parte din ele.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
