În ordine cronologică, amintim că, pe 27 august, guvernul slovac a aprobat un amendament la Legea Minelor, prin care exploatarea pe bază de cianuri a aurului a fost interzisă. La scurt timp, pe 10 septembrie, Adunarea Generală a Parlamentului slovac a adoptat în plenul său amendamentul guvernului. Slovacia se alătură, astfel, altor state care au interzis deja folosirea cianurii în minerit, cum ar fi Cehia și Ungaria. Ne amintim că, în mai 2010, Parlamentul European a adoptat o rezoluție privind interzicerea generală a utilizării tehnologiilor miniere pe bază de cianură, pe întreg teritoriul UE. Cu toate acestea, Comisia Europeană a refuzat să transpună decizia PE într-o directivă, motivând că "o interzicere generală a utilizării cianurii ar avea un efect negativ asupra ocupării forței de muncă". În acest context, speranțele ecologiștilor s-au legat de noua Comisie Europeană, condusă din această toamnă de luxemburghezul Jean-Claude Juncker. Din păcate, lobby-iștii industriei miniere și-au făcut treaba și de data aceasta, reușind să inoculeze în mintea noilor comisari supremația industriei asupra protecției mediului. Audierea comisarului propus pentru Mediu, maltezul Karmenu Vella, fost ministru al Turismului în micuța patrie a cavalerilor medievali, este un exemplu cât se poate de grăitor. Călcând pe urmele fostului comisar, polonezul Janez Potocnik, K.V., a răspuns astfel interpelării europarlamentarului maghiar Holvenyi: "Interzicerea cianurii ar însemna interzicerea mineritului de aur". Așadar, grija domnului comisar de mediu nu este mediul, așa cum ar fi logic, ci soarta industriei! Știind că pe microscopica insulă Filfla ("Boabă de piper"), cu o suprafață de... 60 de metri pătrați, parte a arhipelagului său natal, Malta, nu se vor face niciodată exploatări miniere, d-l Vella plânge pe umerii industriașilor fără frontiere, dorind să lase Europa pradă cianurii, de dragul așa-zisei dezvoltări. În realitate, studii independente contrazic această retorică a comisarilor CE. O coaliție europeană de organizații neguvernamentale și grupuri de inițiativă din Belgia, Bulgaria, Finlanda, Franța, Grecia, Germania, România, Slovacia, Spania, Marea Britanie, Republica Cehă și Turcia a lansat în august, la Roșia Montană, o campanie de luptă împotriva mineritului toxic pe bază de cianuri. Organizațiile, chiar dacă aparent sunt ignorate de... „Cavalerul de Malta al cianurii", cum i se spune deja domnului comisar, îl atenționează: "Domnule Vella, vă cerem să puneți în aplicare rezoluția PE și voința cetățenilor europeni!" După toate semnele, d-l Karmenu Vella a pornit la drum cu stângul. Vreme de cinci ani, domnia sa va trebui să gestioneze furia milioanelor de europeni care au înțeles că nu corporațiile trebuie protejate, ci continentul unit și viitorul său verde. Din exemplele din întreaga lume știm că, atunci când oamenii se unesc, vor câștiga. Acest lucru s-a întâmplat recent în Slovacia. Ar fi fost mult mai bine și mai onorabil pentru imaginea perpetuu șifonată a României dacă acest lucru s-ar fi întâmplat în Parlamentul de la București, încă din 2009, când deputații Gheorghe Funar și Peter Eckstein au depus un proiect de lege de interzicere a cianurii. Proiectul a trecut de Senat, cu majoritate de voturi, și avea toate șansele să treacă și de Camera Deputaților, dacă goldistul de serviciu al corporației de la Roșia Montană, deputatul PSD Iulian Iancu, nu ar fi ascuns documentul într-un fișet, la Comisia de Industrii. Astăzi, d-l Iancu pare a nu-și aminti de ignobila sa faptă, lansându-se în atacuri nedemne și ridicole împotriva protestatarilor de la Pungești, pe care-i acuză că fac jocul Rusiei, când se opun gazelor de șist. Așadar, de ce Slovacia poate, și România nu? Răspunsul se află undeva în zona corupției generalizate și a nepăsării instituțiilor statului. Pe de altă parte, România are un "candidat al cianurii" la președinție, Slovacia, nu. Afișând, la Alba Iulia, la congresul PSD din 12 septembrie, de validare a candidaturii lui Ponta, un uriaș banner pe care era scris "Victor Ponta, candidatul cianurii", militanții de la "Salvați Roșia Montană" și-au motivat astfel gestul: "Ne-am săturat să avem iar la Cotroceni politicieni ce își desfășoară activitatea în folosul și interesul companiilor ce vor să cianureze Transilvania". Acestea sunt semnele pe care Europa de Est i le trimite comisarului de la Bruxelles, cu greu admis în funcție de filtrul europarlamentarilor. Și este abia începutul.