Pe Radu Costel l-am întâlnit în Piaţa Centrală din Galaţi. Aşezat strategic, chiar la intrarea în hala veche, taraba sa atrage multă lume. Zecile de rădăcini cu forme bizare stârnesc curiozitatea. Nu există boală pentru care vindecătorul să n-aibă leac. Îl observ în timp ce le explică clienţilor ce au de făcut pas cu pas în timpul tratamentului, dând indicaţii ca un adevărat medic. Taie cu briceagul, din ochi, bucăţi din rădăcinile aşternute ordonat, pentru a întregi reţeta "leacului". Unii, aflaţi doar în trecere, îl salută gălăgios şi-l mai întreabă câte ceva, semn că i-au urmat tratamentele şi că i-a ajutat în vreun fel sau altul. Discuţia noastră e greu de purtat, bruiată de lumea din jur şi de numeroşii clienţi. Dar tocmai această interacţiune este interesantă - pentru că pot să observ, din vorbele clienţilor, că rădăcinile lui chiar vindecă. Mai ales boli grave, pentru care medicina modernă n-are soluţii!
Tainele pădurii
Povestea lui e simplă: harul tămăduirii l-a primit din străbuni şi l-a dus mai departe. Trei generaţii de bărbaţi crescuţi la poalele pădurii, buni cunoscători ai secretelor plantelor, i-au fost "profesori": străbunicul, bunicul şi tatăl său. Învăţătura au dobândit-o de-a lungul timpului, vindecându-şi consătenii, scormonind pământul în căutarea rădăcinilor de leac.
"E o tradiţie care s-a transmis din tată-n fiu. Copil fiind, mergeam cu bunicul pe dealuri şi-n păduri, în căutarea plantelor. Eu căram merindele şi mă bucuram de frumuseţea naturii, el aducea cazmaua, târnăcopul şi-o traistă plină cu poveşti fascinante. Tare l-am iubit şi multe am învăţat de la el, pentru că avea darul vorbei şi mă făcea mereu curios. Încet, încet, am deprins secretele plantelor medicinale, dar şi respectul faţă de natură. «Când dai de rădăcini, trebuie să iei doar cât îţi trebuie, să-ţi rămână şi pentru altă dată, dacă eşti om cugetat!» - îmi zicea. Şi mare dreptate avea, pentru că unii culegători de plante fac prăpăd pe unde trec, nimic nu lasă în urmă, fără să judece că tot ei au de suferit... Iar asta nu-i treabă bună, pentru că unele plante sunt foarte rare şi dispar!"
Prahovean de loc, Radu Costel bate ţara la picior, oferindu-şi leacurile prin pieţe şi târguri. Azi l-am găsit la Galaţi, dar aflu că mâine pleacă la Dorohoi. Săptămâna viitoare e la Constanţa, iar peste alte câteva zile va porni spre Călăraşi. Traseul nu-i ales la întâmplare. Pe drum, se opreşte în locuri numai de el ştiute, în căutarea rădăcinilor. "Să ştiţi că nu-i deloc simplu să le găseşti şi nici să le scoţi din pământ. E muncă multă - uneori sap o groapă de doi metri adâncime, ca să le păstrez întregi! Dacă tai rădăcina cu cazmaua, s-a dus cu ea! I se scurge seva şi se usucă imediat! Fiecare rădăcină are putere de leac, la fel ca planta pe care o hrăneşte şi-o susţine, în creşterea ei spre lumină. Am locurile mele, bine ştiute, în inima pădurii, pe dealuri sau în văi adânci, de unde le recoltez. Umblu atât de mult prin ţară, pentru că nu toate rădăcinile de care am nevoie cresc la munte. Pe unde trec, scot doar atâtea cât să-mi ajungă pentru două săptămâni. Dacă le ţin mai mult, îşi pierd proprietăţile."
Şcoala de plante
Pentru Radu Costel, ştiinţa tămăduirii nu este doar o moştenire de familie. După ce în copilărie a "furat" secretele plantelor de leac de la bunicul şi tatăl său, a urmat cursurile Liceului Agricol din Valea Călugărească, ceea ce l-a ajutat să descifreze şi alte taine ale lumii vegetale. "Trebuie să-ţi dai seama şi de puterea rădăcinii, când dai de ea. Dacă-i prea tânără, n-are sevă; încă nu-i bună de leac şi-i păcat s-o smulgi din pământ. Dar folosesc şi rădăcini care, chiar şi uscate, au mare putere de vindecare. Oricum, dacă trec printr-un loc, mi-l notez şi un an sau doi nu mai dau pe-acolo, să aibă timp să se regenereze! Măcar cu atât îi sunt dator naturii, că doar ea mă hrăneşte! Timpul optim de recoltare şi vremea când fiecare plantă are putere maximă de vindecare le-am învăţat în liceu, cu un profesor foarte dedicat, care în afară de materia din carte, ne mai preda şi afară, în mijlocul naturii. Ştiind din ce familie provin, m-a luat pe lângă el şi mi-a dezvăluit multe taine ale plantelor de leac - cunoştinţe care mă ajută şi astăzi!"
Untul-pământului şi neamul lui
Am în faţa ochilor zeci de rădăcini: butucănoase, tubulare, noduroase, ascuţite, dar şi fire subţiri, plăpânde ca firele de iarbă. Le miros pe rând şi descopăr miresme de legume cunoscute: una aduce cu ţelina, alta îmi aminteşte de păstârnac, cealaltă, subţirică, are aromă de lămâiţă... Le aflu, pe rând, numele şi proprietăţile curative. "Acesta-i untul-pământului, foarte bun pentru durerile reumatice, mai ales dacă se foloseşte sub formă de tinctură, în combinaţie cu rădăcină de spânz. Trec durerile pe loc! Se recoltează numai planta-mamă, cea care face strugurei, pentru că are putere mai mare de vindecare! Rădăcina de tătăneasă are efecte foarte bune în cancere şi tumori benigne, cicatrizează ulcerul gastric şi este un antiinflamator de excepţie. Rădăcina de ghinţură se foloseşte în problemele bilei: dischinezie biliară şi prevenirea litiazei biliare. Rădăcina de obligeană are efecte calmante asupra sistemului nervos, dar este şi un bun tonic psihic, de aceea poate fi de mare ajutor în stres prelungit, anxietate, insomnii şi astenii. Se mai foloseşte şi pentru tonifierea funcţiei cardiovasculare, reglarea digestiei la toate nivelurile, pentru metastazele pulmonare şi în cancerul pe intestinul gros. Limba-cerbului este o varietate de ferigă cu efect detoxifiant şi o folosesc în mai toate reţetele. Părul-Maicii-Domnului este un foarte bun tonic capilar, de mare folos pentru cei cu circulaţie periferică deficitară, dar şi pentru creşterea părului. Feriguţa dulce înlocuieşte cu succes zahărul, fiind foarte bună ca îndulcitor, pentru diabetici. Rădăcina de valeriană este un excelent remediu împotriva insomniei, dar are efecte benefice şi în bolile de inimă (aritmie şi ischemie cardiacă, angină pectorală etc.), în gastrite şi în unele probleme emoţionale, ca anxietatea sau depresia. Despre rădăcina de brânca-ursului se ştie că are efecte afrodisiace, dar e la fel de bună şi în infertilitatea feminină, în infecţiile urinare, în osteoporoză şi pentru diminuarea simptomelor menopauzei. Rădăcina de iarbă-mare o folosesc în reţete pentru 24 de afecţiuni, dintre care TBC pulmonar, chisturi renale etc. Atenţie, acesta este singurul leac de la noi din ţară pentru suflul sistolic cardiac! Şi nu mulţi fitoterapeuţi cunosc acest lucru!"
Reţeta-minune
Dar pe lângă tradiţia populară, Radu Costel inventează şi leacuri proprii, reţete complexe, pentru suferinţele "omului modern", care nu mai suferă de o boală, ci are întregul organism afectat de stres, poluare şi alimentaţie chimizată. "Am conceput o reţetă complexă pentru ceai, din rădăcini şi plante medicinale (34 de componente în total!), care-i bună la orice disfuncţie sau afecţiune! Are efecte detoxifiante şi revitalizante generale, dar în acelaşi timp, reglează şi stimulează toate funcţiile organismului: hepatică, biliară, pancreatică, digestivă, renală, cardiovasculară şi sistemul nervos. N-o recomand pentru o boală anume, ci le-o dau tuturor celor pe care-i văd slăbiţi şi obosiţi, să-i pun rapid pe picioare! Toţi cei care au urmat cura cu această reţetă sunt încântaţi de rezultate! Mulţi vin şi-o comandă de două-trei ori pe an, pentru că se simt extraordinar! Mă miră acest lucru, pentru că, de obicei, românii nu pun mare preţ pe sănătate şi ajung la tratamentele naturiste doar atunci când doctorii nu le mai dau speranţe! E îmbucurător faptul că, mai nou, lumea pune accent şi pe prevenţia bolilor, nu doar pe tratament!"
Un mare regret are Radu Costel, şi mi-l spune cu năduf. "Din păcate, se pierde tradiţia... Mare păcat, pentru că plante medicinale ca la noi nu se mai găsesc nicăieri în lume! Eu i-am învăţat pe copiii mei tot ce ştiu. Mă ajută la cules, la curăţat, la spălat rădăcinile, însă îi văd că nu-s interesaţi să ducă mai departe arta tămăduirii. Spun că nu-i rentabil şi nici n-ar sta ei prin pieţe, ca mine... Probabil cred că-i o muncă degradantă, dar, din păcate, nu-şi dau seama ce satisfacţie am eu când vine câte-un client şi mă ia în braţe, fericit şi recunoscător că i-am redat sănătatea cu leacurile mele, smulse din adâncul pământului..."
Relatări "la cald", din piaţă
În timp ce vorbim, noi clienţi se opresc în faţa noastră. Îl las pe domnul Costel să le prepare leacurile, în timp ce eu le aflu povestea. Domnul Gică râde şi-mi spune că "a avut" un cancer la vezica urinară, descoperit acum vreo 7 ani. Au vrut doctorii să-i scoată vezica şi să-i facă alta, din propriile intestine sau cam aşa ceva. "Am fugit din spital, domnule! Trebuia să fac mai întâi citostatice şi apoi să mă taie... N-am avut nici curaj, nici încredere. Un vecin de-al meu a murit cu zile, din cauza tratamentului! Azi mă felicit pentru hotărârea de-atunci! L-am întâlnit pe domnul Costel şi m-a făcut ca nou, în numai câteva luni. După aceea n-am mai ţinut cura, mi-am zis că nu mai am nevoie. La trei ani distanţă, mi-a revenit cancerul - tot la vezică! Am umblat disperat după domnul Costel, că n-a mai venit în Galaţi o perioadă! L-am găsit şi iar m-a făcut bine! Acum, nu mai am nimic! Toate analizele sunt perfecte! Dar mă ţin de tratament cu dinţii - nu-l mai întrerup o zi! Uite-aşa înveţi să te îngrijeşti, după ce stai pe muchie de cuţit, între viaţă şi moarte!"
Tanti Mărioara vinde zarzavaturi în piaţă de ani de zile, o ştie tot Galaţiul. Şi ea l-a cunoscut pe Radu Costel, tot într-o cumpănă a vieţii. "Soţul meu s-a dus într-o zi la tăiat la vie şi n-a mai venit. Seara, m-am dus la hotar după el, că tare m-am speriat. Era căzut printre araci, săracul, nu se mai putea ridica, din cauza unei crize de ficat. L-au dus copiii la spital, la oraş, şi doctorul mi-a spus că nu mai are mult de trăit. Suferea de ciroză în ultimul hal, cică ficatul era aproape pietrificat. Nici tratament nu i-au dat, l-au trimis acasă, să moară. Eu am venit la omul acesta, că-l ştiam de ceva vreme, şi mi-a dat o pungă cu rădăcini şi plante medicinale, să-i fac bărbatului ceaiuri. Era prăbuşit la pat, nici nu se mai ţinea pe picioare... În fiecare zi cădeam în genunchi, în faţa Măicuţei Domnului cu Pruncul, şi mă rugam să nu mi-l ia, că mi-e singurul sprijin la bătrâneţe. Nu prea am crezut eu în minuni, dar cam într-o lună, după ceaiurile celea, făcea treabă prin bătătură, cu toate că nimeni nu-i mai dădea zile de trăit. Au trecut patru ani de-atunci şi-i tot bine. Îi fac tratamentul de trei ori pe an - câte-o lună, şi-l ţin sănătos. Nici n-a mai fost la control - de ce s-ar duce, dacă se simte bine şi-i puternic ca-n tinereţe? N-am să-i pot mulţumi niciodată omului ăsta pentru că l-a salvat de la moarte!"
O tânără subţire şi frumuşică nu vrea să-mi dezvăluie problemele pentru care se tratează. Încurajată de Radu Costel, începe, totuşi, să-mi povestească, timid: "Eu am avut mari probleme hormonale, mai ales cu ciclul menstrual. Mă tăvăleam de dureri, ori de câte ori aveam menstre, plus că erau foarte neregulate. Făcusem fel de fel de tratamente cu anticoncepţionale, pastile cu hormoni, dar degeaba. Mama m-a îndrumat către domnul Radu, pentru că-l ştia de mult şi-o scăpase de-o gastrită, cu leacurile sale. Mi-a preparat şi mie un tratament - ceaiuri de băut şi pentru băi de şezut - cu care m-am simţit foarte bine, încă din prima săptămână. De trei ani fac doar cure de întreţinere şi nu mai am nicio problemă, am scăpat de dureri şi am menstruaţie la fix, după calendar."
***
Dacă aveţi probleme de sănătate pentru care nu găsiţi leac, încercaţi reţetele lui Radu Costel. Ar putea fi soluţia salvatoare de care aveţi nevoie. Pentru că umblă ca zvârluga prin ţară, ar fi bine să-l sunaţi mai întâi la tel. 0720/16.06.91, să-i aflaţi următoarea destinaţie. Altfel, e cam greu de găsit, în neobosita lui căutare de rădăcini tămăduitoare.
P.S. - Mulţumim pe această cale d-lui Zamfir Ioan din Galaţi, care ne-a deschis drumul către realizarea acestui material. Fost pacient al lui Radu Costel, ne-a trimis o scrisoare pe adresa redacţiei, pentru a-i mulţumi public că l-a scăpat de o hepatită cu virus C evolutivă, care-l măcina încet. "(...) Ţinând cont de rezultatele tratamentului pe care l-am urmat, am datoria, la rându-mi, să transmit mai departe şi celorlalţi semeni să nu-şi piardă speranţa. Domnul Radu Costel, chiar dacă-i un om simplu şi mic de statură, are un uriaş har de vindecare, dat de Dumnezeu pentru a ne tămădui. Îi transmit mii de mulţumiri!"