- Aş spune, înainte de toate, că organizarea unei conferinţe de presă în uşa penitenciarului a fost de un prost-gust desăvârşit şi reflectă frustrarea extremă a unui personaj politic trist, plin de resentimente şi lipsit de umor şi de spirit, căruia camerele de televiziune par să-i fi lipsit mai mult în perioada detenţiei, decât propria familie. Ce a rămas după acest teatru ieftin, jucat de un fost actor politic? Fostul premier şi "lider maximo" al PSD a lansat o serie de ameninţări voalate şi provocări, în speranţa că ele îl vor readuce indirect în prim-planul vieţii politice, la care nu mai poate participa direct în următorii nouă ani. A propus alegeri anticipate, după o nouă Lege Electorală şi adoptarea Legii Graţierii. Ambele proiecte sunt un frumos cântec de sirenă pentru baronii locali, disperaţi de incapacitatea premierului Victor Ponta de a-i apăra de braţul lung şi viguros al legii - căci nu pentru deţinuţii de drept comun doreşte Adrian Năstase o nouă lege a graţierii, ci pentru foştii demnitari, baroni şi moguli care ispăşesc acum pedepse privative de libertate, de care se crezuseră apăraţi. Fostul lor lider încearcă să le amintească de "vremurile bune", când un procuror - ca Alexandru Lele - care îndrăznea să aresteze un finanţator dubios al PSD, ca Adrian Tarău, plătea cu propria carieră această îndrăzneală, iar altul, precum Cristian Panait, care nu a dorit să execute ordinele mârşave ale superiorilor săi, se arunca de la etaj. Este trist pentru jurnalismul din România, că niciuna din televiziunile care l-au glorificat pe Adrian Năstase la ieşirea din penitenciar nu şi-a amintit de acest episod. Faptul că intenţia lui Adrian Năstase este de a stimula nemulţumirea baronilor PSD, pentru a-l ţine în şah pe Victor Ponta, este confirmată şi de vizibila lipsă de entuziasm a premierului faţă de eliberarea mentorului său politic - totodată conducător al lucrării de doctorat plagiate. Oferindu-şi serviciile (nesolicitate de nimeni) de consultant şi analist politic, domnul Năstase a încercat să-i ameninţe destul de transparent pe "boierii care au trădat" - evocaţi printr-o indecent sugerată analogie cu istoria lui Constantin Brâncoveanu - că le poate face multe dificultăţi, fie prin dezvăluiri, fie prin critici publice la adresa politicilor lor. Domnul Năstase speră, probabil, să provoace diviziuni în interiorul PSD şi să manipuleze diferitele facţiuni, pentru a-şi asigura o poziţie de forţă. Este îndoielnic însă că va reuşi, căci nu mai deţine niciuna din pârghiile puterii, deci nu mai poate oferi nimănui nimic, iar Victor Ponta controlează aproape integral mass media, direct sau indirect, şi poate astfel controla accesul fostului premier la studiourile de televiziune. Cum însuşi Adrian Năstase a stabilit regulile acestui joc politic cinic şi dur, mă mir că nu înţelege că a pierdut din start orice partidă cu actuala putere.
- Tăriceanu, capul de berbec al PSD în poarta lui Băsescu, agită, din nou, istovita idee de suspendare a preşedintelui ţării, ca un vrednic reporter de la Antena 3. Cui foloseşte? Mai există un electorat nedecis care poate fi convins, cu asemenea aţâţări, să-l voteze, la toamnă, pe Ponta? Psihologic vorbind, nu credeţi că în opinia publică s-a creat o saturaţie şi un fenomen de respingere, faţă de ticăloşizarea în exces a actualului preşedinte, care s-ar putea întoarce împotriva "aţâţătorilor la război"? Psihologia colectivă nu e înrolată în PSD.
- Atât Victor Ponta, cât şi Călin Popescu-Tăriceanu, contează pe voturile celor care-l detestă pe Traian Băsescu pentru măsurile de austeritate din 2010, pe de o parte, şi pentru independenţa acordată justiţiei, pe de altă parte. Este vorba, în primul rând, de publicul Antenei 3, care cere sânge şi "capul lui Moţoc". Aşa că domnii Ponta şi Tăriceanu se comportă asemenea crainicilor de pe stadioanele echipelor de fotbal, care îşi îndeamnă galeriile la ură împotriva adversarului. În plus, actuala putere, căreia domnul Tăriceanu i s-a subordonat fără rezerve, ca o adevărată coadă de topor, nici nu are argumente pentru un mesaj pozitiv: economia merge prost, investiţiile au dispărut, iar acordul cu FMI a intrat în impas. Banii publici sunt din nou folosiţi pentru clientela politică şi pentru plata funcţionărimii neproductive, iar nota de plată va sosi în curând. Tocmai de aceea este nevoie de concentrarea atenţiei electoratului, leneş în gândire, asupra "duşmanului". Acest discurs electoral vizează clar mobilizarea electoratului fidel, nicidecum a celui indecis, care nu vede o alternativă credibilă la Victor Ponta şi care nu este alcătuit, în totalitate, din simpatizanţi ai actualului preşedinte. Pentru acesta este pregătită o strategie mai subtilă, la care indirect, dar cu bună ştiinţă, participă însuşi Traian Băsescu: fărâmiţarea votului anti-PSD în primul tur într-o asemenea măsură, încât Călin Popescu-Tăriceanu să intre în al doilea tur al alegerilor prezidenţiale. Nu este deci important pentru Victor Ponta să-i mobilizeze pe nehotărâţi în folosul său în primul tur, ci în folosul domnului Tăriceanu, singurul său adversar care nu riscă să-l învingă în final, pentru simplul motiv că ştie că nu are voie să o facă. Strategia a fost bine explicată de Cristian Preda, europarlamentar şi profesor de ştiinţe politice, care a adăugat că intrarea în cursa prezidenţială a Elenei Udrea face parte din această strategie şi că PSD i-ar putea ceda o cotă din voturi supusului "liberal" Tăriceanu, după modelul aplicat în 2000, când Corneliu Vadim Tudor ar fi intrat în al doilea tur de scrutin, cu sprijinul PSD, după ce votul de dreapta fusese rupt în două de concurenţa pe care candidatura lui Mugur Isărescu i-a făcut-o lui Theodor Stolojan. Este imposibil ca Traian Băsescu să nu ştie că susţinerea candidaturii Elenei Udrea contribuie la fărâmiţarea votului de dreapta în primul tur de scrutin şi este regretabil că se pretează la acest joc, al cărui succes poate duce la anularea realizărilor mandatului său. Îi revine însă electoratului raţional şi responsabil, sarcina de a nu-l lăsa pe Traian Băsescu să distrugă ceea ce a reuşit să facă pentru România în ultimii zece ani.