TIA ŞERBĂNESCU - "Şi «zeii» sunt condamnaţi penal câteodată"

Analiza politică a lunii AUGUST

"Cazul Dan Voiculescu n-a fost o «revoluţie», ci o «evoluţie» a Justiţiei"

- După un proces de şase ani, Dan Voiculescu, fondator şi lider de facto al Partidului Conservator şi om de afaceri controversat, a fost condamnat pentru spălare de bani la zece ani de închisoare. Condamnarea sa a stârnit patimi. S-a spus că ar fi echivalentul unei revoluţii. Chiar aşa să fie? Şi dacă da, în ce sens?

- N-aş zice că a fost o revoluţie, este însă o evoluţie a Justiţiei, pe o linie ascendentă care a început de câţiva ani, pornind de la condamnarea lui Adrian Năstase, fost premier, trecând prin tot felul de "intangibili" ai lumii politice - parlamentari, foşti miniştri, baroni locali -, dar şi ai lumii interlope, continuând cu cei din "Cooperativa fotbalul", care erau nişte «zei», de asemenea, şi ajungând până la fratele preşedintelui Băsescu, Mircea Băsescu. Şi, acum, iată, la Dan Voiculescu. Deci, Justiţia arată că şi «zeii» sunt condamnaţi penal câteodată. Cu toată presiunea mediatică infernală pusă pe ei, judecătorii şi-au văzut de treabă, ba chiar i-au aplicat o pedeapsă dublă lui Voiculescu, faţă de cea primită iniţial. Sigur, având în vedere vârsta lui Voiculescu şi celelalte facilităţi pentru diminuarea pedepsei, care intervin pe parcurs, poate să execute numai o treime. Oricum, exemplul este hotărâtor şi reprezintă o bilă albă pentru Justiţie. Foarte important este că s-a hotărât şi confiscarea extinsă a averii, pentru acoperirea prejudiciului, de aproximativ 60 de milioane de euro. Până acum, infractorii ăştia cu gulere albe făceau doi, trei ani de închisoare, şi pe urmă îşi cheltuiau liniştiţi banii.

"Adrian Năstase a ieşit de la închisoare ca de la un club de sănătate"

- Amărăciunea PSD pentru condamnarea lui Dan Voiculescu a fost îndulcită, oarecum, de elibe­rarea condiţionată a lui Adrian Năstase, fostul pre­mier al României şi fostul lider al partidului. Sigur pe sine, încă de pe pragul închisorii, Năstase a dat câteva sugestii privind schimbarea sau elaborarea unor legi. Îşi reia el rolul de corifeu al PSD?

- Adrian Năstase a ieşit de la închisoare ca de la un club de sănătate, fercheş, vesel, pus pe glumiţe şi ironii. Şi a început să dea sfaturi privind organizarea alegerilor anticipate la anul, elaborarea Legii graţierii şi a Legii amnistiei fiscale, cu aerul că e perfect ono­rabil şi îndreptăţit să o facă. Scena eliberării lui Adri­an Năstase ilustrează cum nu se poate mai bine in­ver­sarea valorilor, care e cultivată asiduu în socie­tatea românească. Va să zică, un eliberat condiţionat este înconjurat de jurnalişti grăbiţi să transmită popo­rului înţeleptele-i sfaturi, iar o întâlnire a unor oameni po­li­tici cu el, cu Voiculescu sau Gigi Becali este "o onoare", pe când o întâlnire cu preşedintele ţării, Tra­ian Băsescu, este condamnabilă şi bună de dat la televizor la "aşa nu". În fine, revenind la in­dicaţiile lui Năstase, cei din PSD au respins ideea alegerilor anticipate, care nu le convine de niciun fel, dar pentru cea a graţierii au şi ei un proiect mai vechi, aşa că Ponta a spus că se poate discuta această lege. O va trece prin Parlament la momentul oportun, pen­tru că aşteaptă de prea mult timp ca să-şi elibereze co­legii infractori. În rest, Năstase are interdicţie la anu­mite drepturi civile vreme de încă nouă ani, timp în care nu va mai putea juca un rol politic activ, adică să aleagă şi să fie ales. Probabil că este conştient că nu se va ocupa nimeni cu recuperarea sa politică, nici pes­­te un an sau doi, darămite peste atât timp. Însă, cu sigu­ranţă, Adrian Năstase va continua să-şi dea cu părerea şi să emită mesaje pe blogul personal şi pe la televi­ziuni, menţinându-şi astfel prezenţa publică.

"A dispărut prima generaţie de moguli, dar se afirmă deja următoarea"

- Un alt personaj notoriu al României post-co­mu­niste, judecat în dosare penale grele, Dinu Pa­triciu, a dispărut de pe scena publică în mod tragic, înaintea unei sentinţe judecătoreşti definitive. Moar­tea lui Dinu Patriciu pare să încheie o epocă, cea a mogulilor care au controlat multă vreme Ro­mânia. Ce a însemnat, de fapt, Dinu Patriciu pentru România şi ce semnificaţie are dispariţia mogulilor din prim-planul vieţii publice de la noi?

- Dinu Patriciu s-a împăunat cu supranumele de primul capitalist al ţării, pentru că înfiinţase firma cu numărul 1 în România post-ceauşistă. De asemenea, este prezentat de unii ca fiind cel mai mare liberal de după revoluţie. Ambele imagini sunt exagerate. Pen­tru că Dinu Patriciu, alături de Călin Popescu-Tări­ceanu şi de alţii, a rupt PNL în 1990 şi a sprijinit cu al său PNL-AT (Aripa Tânără, dar în epocă i se spu­nea "Aripa Trădătoare") guvernul FSN al lui Petre Ro­man. În acel guvern, Patriciu a fost ministru al Lucrărilor Publice. Patriciu a revenit într-un târziu în PNL, care la rândul său, a avut mai multe alianţe cu PSD. Deci, Dinu Patriciu numai liberal n-a fost. Sau a fost liberal, în măsura în care liberalismul a fost - în toată istoria sa - de centru stânga, ba de multe ori, chiar mai de stânga decât Stânga însăşi, cel puţin în cazul Ro­mâ­niei. Cât despre capitalismul lui Dinu Pa­triciu - care a fost, la un moment dat, cel mai bogat ro­mân -, el s-a bazat pe "reţeta secretă", în care ingre­dien­tele sunt ames­tecate în doze specifice, de la ca­pitalist la ca­pitalist: provenienţă din vechile structuri (ori din nomenclatura PCR, ori din Securitate), preluare de conturi ale vechilor structuri (ori cotizaţii, ori afaceri), devalizarea băncilor de stat (credite ne­per­formante, golit conturi, umplut saci), privatizări frauduloase (luat întreprinderi pe cinci lei, revândute pe un milion), facilităţi legislative (legi cu dedicaţie), con­tracte privilegiate cu statul, preţuri privilegiate la ener­gie, gaze şi alte resurse ale statului, ştergeri de datorii la bugetul de stat etc. Această reţetă a făcut din anumite personaje mari capitalişti pe spinarea sta­tului, fără ca aceştia să dovedească neapărat compe­tenţă. Cum le-a zburat puţin statul de sub picioare, au început să se clatine, iar pe unii i-a cules duba DNA de pe stradă. Deci, Dinu Patriciu este departe de a fi un erou al capitalismului şi al liberalismului. Cât despre dispariţia acestei prime generaţii de moguli, Vântu, Voiculescu, Patriciu şi Adamescu, nu înseam­nă că am rămas fără moguli. Vine din spate, în mare forţă, o nouă generaţie, în frunte cu Sebastian Ghiţă, de la Realitatea TV, şi Cristian Burci, de la "Ade­vărul". Era mai bine dacă mogulii se ocupau numai de afacerile lor obişnuite şi nu viciau şi presa. Dar s-au amestecat şi în presă, pentru că voiau mai multă putere, şi puterea politică, şi pe aceea de a dicta va­lorile în societate: cine să fie ministru, cine să fie pre­şedinte, cine să ia premiul Academiei, cine să câştige medalia de aur la Olimpiadă... Ceea ce i-a pierdut până la urmă. Dar, până li s-a înfundat, au stricat şi presa, în mare măsură, obligând-o la deprofe­sio­na­lizare, agresivitate şi vulgaritate. Bine, şi politicienii au partea lor de vină, pentru că au intrat perfect în acest cadru. Aproape că nu mai sunt politicieni care să vorbească normal, civilizat, pe ton calm. În acest con­text, un Klaus Johannis, de pildă, mai serios, liniştit şi fără excese de limbaj, face figură de inadaptat şi plictiseşte. De aceea, îi va fi foarte greu în campania electorală pentru prezidenţiale, care se apropie.

"Traian Băsescu şi-a compromis finalul de mandat"

- Apropo de campania electorală: anunţul can­di­daturii Elenei Udrea la preşedinţia României a stârnit reacţii vehemente şi lepădări cu zgomot. O serie de lideri de opinie au zis adio PMP şi pre­şe­dintelui Traian Băsescu. E o strategie în această no­uă candidatură, sau doar orgoliu? Îl ajută sau îl încur­că pe cel mai bine clasat adversar al lui Ponta, Klaus Johannis?

- Întrebarea este dacă Elena Udrea s-a aruncat în luptă pentru că PMP nu avea mari şanse cu Cristian Diaconescu, care stătea slab în sondaje, sau din ambiţie personală. Într-adevăr, Diaconescu, deşi are un profil de prezidenţiabil mult mai bine conturat, nu are puterea de a ajunge la Cotroceni. Pe de altă parte, nici Udrea nu va lua cu mult mai multe voturi. În plus, a existat şi un plan al preşedintelui care prevedea această schimbare. Traian Băsescu a crezut că, dacă face toate mişcările în doi timpi, îşi maschează ade­văratele intenţii. E limpede că PMP a fost creat pentru Elena Udrea, dar primul preşedinte al partidului a fost pus, de faţadă, Eugen Tomac. E clar că Băsescu o voia candidat la preşedinţie pe Elena Udrea, dar primul propus a fost Cristian Diaconescu. Însă, nu a păcălit pe multă lume. Deranjantă a fost amploarea ultimei miş­cări, care s-a produs pe fondul unei primiri ofi­ciale la Cotroceni a Elenei Udrea, care, chipurile, atunci a cerut şi obţinut sprijinul preşedintelui Băses­cu. Asta i-a atras lui Traian Băsescu ameninţarea cu o nouă suspendare din partea PSD, dar formulată ne­con­vingător. Evident, ar fi o nebunie să suspenzi pre­şedintele cu trei luni înainte de încheierea oficială a mandatului şi într-un context geopolitic atât de ten­sionat precum e cel de azi. Însă, şi fără suspendare, Tra­ian Băsescu şi-a compromis finalul de mandat. În loc să treacă drept cel care a avut ca miză principală con­solidarea independenţei Justiţiei şi lupta antico­rup­ţie, cu exemple clare şi sonore şi cu dovada de­construirii unor reţele mafiote, riscă să lase impresia că scopul acestui al doilea mandat al său a fost cum să o plaseze mai bine pe Elena Udrea. De altfel, nici Elena Udrea nu este avantajată de situaţie, pentru că modul în care a fost promovată stârneşte adversităţi şi pentru că a oferit "muniţie" PSD prin candidatura sa. Candidatul PSD avea nevoie să poată continua lupta imaginară cu Băsescu. Iar acum, prin preluarea simbolică a ştafetei de la Traian Băsescu, Elena Udrea devine nu doar un adversar mai uşor de combătut, dar şi justifică strategia PSD de luptă până la capăt cu Traian Băsescu, deşi Băsescu nu candidează. Pe de altă parte, Băsescu a declarat că va fi mulţumit dacă Udrea va câştiga un procent mai mult decât a luat par­tidul în alegerile europarlamentare. Pentru atâta lucru toată tevatura? Ca să nu mai spunem că electoratul băsist s-a împărţit acum, mulţi spunându-i adio lui Bă­sescu, din pricina "udrismului" său, şi optând pen­tru Monica Macovei, Cristian Diaconescu sau pentru votul util: Klaus Johannis. Ce câştigă din asta Băses­cu sau Dreapta? Elena Udrea spune că e bine că sunt mai mulţi candidaţi, că, astfel dispersaţi în primul tur, ar putea aduna mai mult pentru turul al doilea, când şi-ar mobiliza electoratul împreună, pentru cel care ajunge acolo. Povestea asta cu dispersia care adună ne cam scapă, totuşi.