- Aș spune, înainte de toate, că organizarea unei conferințe de presă în ușa penitenciarului a fost de un prost-gust desăvârșit și reflectă frustrarea extremă a unui personaj politic trist, plin de resentimente și lipsit de umor și de spirit, căruia camerele de televiziune par să-i fi lipsit mai mult în perioada detenției, decât propria familie. Ce a rămas după acest teatru ieftin, jucat de un fost actor politic? Fostul premier și "lider maximo" al PSD a lansat o serie de amenințări voalate și provocări, în speranța că ele îl vor readuce indirect în prim-planul vieții politice, la care nu mai poate participa direct în următorii nouă ani. A propus alegeri anticipate, după o nouă Lege Electorală și adoptarea Legii Grațierii. Ambele proiecte sunt un frumos cântec de sirenă pentru baronii locali, disperați de incapacitatea premierului Victor Ponta de a-i apăra de brațul lung și viguros al legii - căci nu pentru deținuții de drept comun dorește Adrian Năstase o nouă lege a grațierii, ci pentru foștii demnitari, baroni și moguli care ispășesc acum pedepse privative de libertate, de care se crezuseră apărați. Fostul lor lider încearcă să le amintească de "vremurile bune", când un procuror - ca Alexandru Lele - care îndrăznea să aresteze un finanțator dubios al PSD, ca Adrian Tarău, plătea cu propria carieră această îndrăzneală, iar altul, precum Cristian Panait, care nu a dorit să execute ordinele mârșave ale superiorilor săi, se arunca de la etaj. Este trist pentru jurnalismul din România, că niciuna din televiziunile care l-au glorificat pe Adrian Năstase la ieșirea din penitenciar nu și-a amintit de acest episod. Faptul că intenția lui Adrian Năstase este de a stimula nemulțumirea baronilor PSD, pentru a-l ține în șah pe Victor Ponta, este confirmată și de vizibila lipsă de entuziasm a premierului față de eliberarea mentorului său politic - totodată conducător al lucrării de doctorat plagiate. Oferindu-și serviciile (nesolicitate de nimeni) de consultant și analist politic, domnul Năstase a încercat să-i amenințe destul de transparent pe "boierii care au trădat" - evocați printr-o indecent sugerată analogie cu istoria lui Constantin Brâncoveanu - că le poate face multe dificultăți, fie prin dezvăluiri, fie prin critici publice la adresa politicilor lor. Domnul Năstase speră, probabil, să provoace diviziuni în interiorul PSD și să manipuleze diferitele facțiuni, pentru a-și asigura o poziție de forță. Este îndoielnic însă că va reuși, căci nu mai deține niciuna din pârghiile puterii, deci nu mai poate oferi nimănui nimic, iar Victor Ponta controlează aproape integral mass media, direct sau indirect, și poate astfel controla accesul fostului premier la studiourile de televiziune. Cum însuși Adrian Năstase a stabilit regulile acestui joc politic cinic și dur, mă mir că nu înțelege că a pierdut din start orice partidă cu actuala putere.
- Tăriceanu, capul de berbec al PSD în poarta lui Băsescu, agită, din nou, istovita idee de suspendare a președintelui țării, ca un vrednic reporter de la Antena 3. Cui folosește? Mai există un electorat nedecis care poate fi convins, cu asemenea ațâțări, să-l voteze, la toamnă, pe Ponta? Psihologic vorbind, nu credeți că în opinia publică s-a creat o saturație și un fenomen de respingere, față de ticăloșizarea în exces a actualului președinte, care s-ar putea întoarce împotriva "ațâțătorilor la război"? Psihologia colectivă nu e înrolată în PSD.
- Atât Victor Ponta, cât și Călin Popescu-Tăriceanu, contează pe voturile celor care-l detestă pe Traian Băsescu pentru măsurile de austeritate din 2010, pe de o parte, și pentru independența acordată justiției, pe de altă parte. Este vorba, în primul rând, de publicul Antenei 3, care cere sânge și "capul lui Moțoc". Așa că domnii Ponta și Tăriceanu se comportă asemenea crainicilor de pe stadioanele echipelor de fotbal, care își îndeamnă galeriile la ură împotriva adversarului. În plus, actuala putere, căreia domnul Tăriceanu i s-a subordonat fără rezerve, ca o adevărată coadă de topor, nici nu are argumente pentru un mesaj pozitiv: economia merge prost, investițiile au dispărut, iar acordul cu FMI a intrat în impas. Banii publici sunt din nou folosiți pentru clientela politică și pentru plata funcționărimii neproductive, iar nota de plată va sosi în curând. Tocmai de aceea este nevoie de concentrarea atenției electoratului, leneș în gândire, asupra "dușmanului". Acest discurs electoral vizează clar mobilizarea electoratului fidel, nicidecum a celui indecis, care nu vede o alternativă credibilă la Victor Ponta și care nu este alcătuit, în totalitate, din simpatizanți ai actualului președinte. Pentru acesta este pregătită o strategie mai subtilă, la care indirect, dar cu bună știință, participă însuși Traian Băsescu: fărâmițarea votului anti-PSD în primul tur într-o asemenea măsură, încât Călin Popescu-Tăriceanu să intre în al doilea tur al alegerilor prezidențiale. Nu este deci important pentru Victor Ponta să-i mobilizeze pe nehotărâți în folosul său în primul tur, ci în folosul domnului Tăriceanu, singurul său adversar care nu riscă să-l învingă în final, pentru simplul motiv că știe că nu are voie să o facă. Strategia a fost bine explicată de Cristian Preda, europarlamentar și profesor de științe politice, care a adăugat că intrarea în cursa prezidențială a Elenei Udrea face parte din această strategie și că PSD i-ar putea ceda o cotă din voturi supusului "liberal" Tăriceanu, după modelul aplicat în 2000, când Corneliu Vadim Tudor ar fi intrat în al doilea tur de scrutin, cu sprijinul PSD, după ce votul de dreapta fusese rupt în două de concurența pe care candidatura lui Mugur Isărescu i-a făcut-o lui Theodor Stolojan. Este imposibil ca Traian Băsescu să nu știe că susținerea candidaturii Elenei Udrea contribuie la fărâmițarea votului de dreapta în primul tur de scrutin și este regretabil că se pretează la acest joc, al cărui succes poate duce la anularea realizărilor mandatului său. Îi revine însă electoratului rațional și responsabil, sarcina de a nu-l lăsa pe Traian Băsescu să distrugă ceea ce a reușit să facă pentru România în ultimii zece ani.