Desenul lui Dinu Patriciu

Lansat în 2010, în urmă cu doar patru ani, dar într-un context cu totul şi cu totul diferit de cel de acum, apreciatul documentar "Ka­pi­talism - Reţeta noas­tră secretă", al regi­zorului şi produ­că­torului Alexandru Solo­mon, propunea una dintre cele mai vii şi mai originale viziuni asupra tranziţiei României, de la socialism la originala noastră economie de piaţă din epoca de dinainte de inte­gra­rea în Uniunea Europeană.

Pornind de la ideea fictivă că fostul dictator, Nicolae Ceauşescu, ar face o vizită prin România anului 2009, şi s-ar declara satisfăcut de faptul că persoanele din nomenclatura comunistă s-au descurcat excelent şi în capitalism şi ocupă funcţii importante în structurile actuale ale puterii de stat, Alexandru Solomon încerca să răspundă la întrebarea cum au făcut primul milion de dolari moguli ca Dinu Patriciu, Geor­ge Co­pos, George Becali, Dan Voi­culescu sau Ioan Niculae, şi cum s-a trans­format capitalul de stat în capital pri­vat?
Dinu Patriciu, cel care a înfiinţat, în anul 1990, prima firmă privată din Ro­mânia, şi cel care a obţinut 2 miliarde de euro din vân­zarea companiei Rompe­trol, e "actorul" unei scene epocale în fimul lui Alexandru So­lomon. Din cale-afară de volubil, marele mo­gul ia o coală de hârtie şi, cu o cariocă groasă, dese­nează un rechin, o balenă şi o caracatiţă, trei "înghi­ţitori" de profesie. Asta era pentru el esenţa drumului nostru spre capitalism. Omul care a fost creditat ani la rând ca fiind cel mai bogat român s-a stins zilele trecute în Anglia. Lasă în urma sa nu doar desenul fabulos din fil­mul lui Solomon, ci şi o bio­grafie care spu­ne, la rându-i, singură, po­vestea dru­mului nostru de la sfârşitul anilor '80, până azi. O poveste despre oportunism şi compromisuri, despre cinism şi idea­luri, despre grandomanie şi ne­putinţă, despre riscuri şi iluzii, despre putere şi neputinţă. Patriciu a murit, Dan Voi­cu­lescu, Gigi Becali şi George Copos sunt în închi­soare, acolo pe unde a trecut şi Adrian Năs­tase, posesorul unei averi pe care nici "Ca­pital", nici "Forbes" şi nici instituţiile statului nu au reuşit să o evalueze încă. Cu puţine excepţii, per­so­najele lui Alexandru Solomon încep să iasă, uşor, de pe scena publică româ­neas­că. Vârsta, bolile şi DNA-ul în­chid, iată, încet, un cerc de un sfert de veac din istoria noastră. Odată cu moar­tea sau cu încarcerarea acestor perso­naje, începem să înţelegem cât de mult s-a furat din ţara asta în toţi aceşti ani şi cât de captivi suntem, de fapt, în lumea celor care deţin banii şi puterea.
Opinia publică românească a privit cu încredere, curajoasele decizii ale instanţelor, în marile cazuri de corupţie ale ultimilor ani. Însă lupta nu e nici pe departe încheiată, chiar dacă reţeaua vechilor securişti care au pus mâna pe resursele României, după 1989, pare acum demantelată. Întrebarea e, acum, cine le va lua locul? Mici moguli, cu re­la­ţii politice la cel mai înalt nivel, au în­ceput deja să scoată capul. Nu par deloc diferiţi de cei din vechea gardă. Dim­po­trivă, sunt mai cinici şi mai puşi pe că­pătuială decât vechii moguli. La fel e şi în politică, unde Adrian Năstase e mic copil, faţă de unii dintre cei care i-au ur­mat. Re­chini, balene, caracatiţe... Cu aşa ceva vom defila în următorii 25 de ani, dacă nu vom în­ţelege la timp "reţeta lor secretă".