- Problema pe care o ridicaţi este spinoasă, delicată şi relevantă pentru relativitatea şi reversibilitatea tuturor aranjamentelor politice şi echilibrelor instituţionale din ţara noastră. Nefiind infailibili, nu putem aspira decât la un nivel de corectitudine pe măsura capacităţii actorilor scenei publice de a îndeplini porunca "să nu minţi!". Garanţiile pe care le pretindeţi - pe bună dreptate - de la serviciile de informaţii, depind nu numai de funcţionarea corectă a acestor servicii, ci şi de fermitatea angajamentului statului român faţă de valorile democraţiei şi ale statului de drept, şi faţă de interesele de securitate ale României, ca membru al lumii civilizate. Garantul acestui angajament în privinţa activităţii SRI şi SIE este preşedintele ţării. Odată cu intrarea noastră în NATO, cele două instituţii au fost reformate astfel încât să devină parteneri ai serviciilor de informaţii din cadrul Alianţei. Chiar dacă nu a eliminat din start (ci doar treptat) cadrele provenite din serviciile comuniste, această reformă este acum cea mai importantă garanţie că SRI şi SIE lucrează în slujba cetăţenilor, nu a unui grup de profitori moşteniţi de la fostul regim. Nu putem compara serviciile conduse de George Maior şi, respectiv, Teodor Meleşcanu (după Mihai Răzvan Ungureanu) cu cele conduse în trecut de Radu Timofte şi Gheorghe Fulga. Dar înlocuirea acestora din urmă a fost posibilă doar după alegerea lui Traian Băsescu în fruntea ţării, în 2004, lucru pe care nu ar trebui să-l uităm în acest an electoral, când se "schimbă garda" la Cotroceni.
Sigur că lumea serviciilor secrete, prin natura ei, nu este transparentă, dar este limpede că aceste două servicii nu se mai implică, cel puţin nu vizibil, în scandaluri politice, cum se întâmpla până la schimbarea directorilor lor. În plus, SRI tratează corupţia ca pe o ameninţare la adresa securităţii naţionale, ceea ce şi este, drept pentru care are datoria să susţină combaterea ei, fiind şi singura instituţie abilitată prin lege şi dotată tehnic pentru efectuarea interceptărilor telefonice sau ambientale. Totodată, combaterea corupţiei este monitorizată de UE şi de NATO, deci nu se desfăşoară după bunul plac al autorităţilor de pe Dâmboviţa. Iată de ce este important să ne amintim că, începând din această iarnă, alt om politic va fi responsabil pentru activitatea acestor servicii. Mă îngrozesc la gândul că acest om ar putea fi Victor Ponta, pentru că am văzut cum şi-a subordonat DGIPI, serviciul de informaţii al MAI. Nu putem fi siguri că Victor Ponta va fi la fel de receptiv la exigenţele impuse de NATO şi UE, nici că va rezista presiunilor venite din partea Kremlinului - sau a propriilor baroni anchetaţi de DNA. Să sperăm însă că mersul istoriei şi fermitatea aliaţilor occidentali vor fi mai puternice decât PSD şi aliaţii săi, din interiorul şi din afara României, şi că fragilul echilibru instituţional, obţinut cu atâta greutate, va rezista.
- În calitatea pe care o are, de prim-ministru al României, Victor Ponta pare tot mai iresponsabil în relaţia sa cu UDMR-ul. Exact în momentul când formaţiunea maghiară organizează un referendum pentru autonomia "Ţinutului Secuiesc", premierul schimbă prefectul român de Covasna şi face glumiţe cât se poate de proaste despre drapelul şi imnul naţional. Credeţi că ar fi cazul ca actuala conducere a ţării să fie şcolarizată pe tema istoriei Transilvaniei, un ţinut care o enervează vizibil, cu problemele lui etnice?
- Cine a debutat în carieră printr-un act de necinste, cum este plagiatul, nu prezintă garanţii de corectitudine nici în exercitarea funcţiei publice, nici în relaţia cu poporul său, iar Victor Ponta este un exemplu de manual în această privinţă. Să nu uităm însă că, în privinţa relaţiilor cu UDMR, vorbim de făţărnicie la nivelul întregului PSD: când se află în opoziţie, PSD ridică tricolorul şi apelează la retorica naţionalistă, atacându-i pe maghiari, şi atunci când nu este cazul; când se află la putere, în schimb, le satisface toate doleanţele. Este adevărat însă că niciodată nu a ajuns să schimbe propriul prefect la cererea UDMR, cum a fost schimbat prefectul de Covasna, mişeleşte, tocmai când se afla în concediu. În plus, nu numai că se organizează un referendum pentru autonomia "Ţinutului Secuiesc", cum spuneţi, ci se pregăteşte chiar o lege în acest sens, după cum a anunţat preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, care a precizat că aplicarea acestui proiect va necesita modificarea Constituţiei. Potrivit deputatului Antal Arpad, citat de Hotnews, proiectul prevede delegarea unor atribuţii ale statului român către autorităţile regionale şi locale: limbile oficiale din regiune, asigurarea proporţionalităţii etnice în instituţiile publice, autonomia fiscală şi drepturile românilor din zonă. Iată, deci, că se vorbeşte despre drepturi ale românilor acordate de legislatori maghiari şi despre un statut privilegiat al contribuabililor maghiari faţă de contribuabilii români! Mă întreb dacă autorii proiectului au prevăzut ca guvernul central să nu le mai finanţeze deloc de la buget "regiunea autonomă Ţinutul Secuiesc", în schimbul "autonomiei fiscale". Mă îndoiesc însă că vor fi fost atât de corecţi. Cum proiectul va intra în dezbatere publică în această lună, bine ar fi ca Victor Ponta să fie supus unui duş rece din partea opiniei publice din România, dar din nou mă îndoiesc că vom reuşi să ne mobilizăm şi să facem front comun în faţa unei iniţiative care ameninţă integritatea statului şi chiar pacea în regiune, căci nu-i văd pe românii din Transilvania acceptând, umili, pretenţiile UDMR.
Ca soluţie pe termen scurt şi mediu, nu cred că în privinţa PSD şi a lui Victor Ponta ar funcţiona "şcolarizarea" pe tema istoriei, în primul rând pentru că premierul şi baronii săi nu sunt oameni ai şcolii şi ai cărţii, iar istoria întregii Românii, nu numai a Transilvaniei, le este absolut indiferentă. Cât de puţin contează românii, cu limba şi cultura lor, pentru Victor Ponta, s-a văzut şi din nominalizarea pentru Ministerul Culturii a Rozaliei Biro, vice-primăriţa din Oradea care crede că "biped" înseamnă "handicapat" - adică nici nu cunoaşte sensul cuvintelor în limba culturii româneşti. Este greu de imaginat o insultă mai mare la adresa poporului, limbii şi culturii pe care este chemat să le apere prim-ministrul guvernului României! Iată încă un argument, că orice fel de şcolarizare a lui Victor Ponta în chestiuni de istorie, cultură, interes naţional şi corectitudine, este tardivă şi inoperantă. Am o soluţie mai bună şi la îndemână: votul. Aşadar, stimaţi concetăţeni, gândiţi-vă bine înainte să votaţi, căci nici nu ştiţi ce pierdeţi!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
