"Credinţa ta te mântuieşte cu adevărat", aşa a zis şi Domnul nostru Iisus Hristos, de fiecare dată când a vindecat. Aveam 14 ani şi mi-am tăiat talpa piciorului, de a ţâşnit sângele la 2 m. Am încercat să mă strâng cât mai tare, în zadar, sângele curgea. Cât am putut, am strigat după ajutor. În disperare, am început să-L rog pe Dumnezeu să mă ajute, că sunt tânără şi nu vreau să mor. A venit o biată bătrână surdă, care m-a găsit într-un lac de sânge. A fugit la preot, care a venit degrabă, mi-a strâns piciorul cu un prosop, apoi a chemat Salvarea. M-am întâlnit cu preotul după 40 de ani, m-a recunoscut, şi-a adus aminte cum mă rugam la bunul Dumnezeu să mă lase să trăiesc. Mi-a spus: "Credinţa ta te-a mântuit!".
Trebuia să dau la facultate, eram 3 fete sărace, dar preotul, văzându-ne mereu la biserică, m-a chemat şi mi-a zis: "Înainte de a pleca la examen, să aduci o cămaşă pe care ţi-o voi sfinţi. Să o îmbraci cu o noapte înainte de examen. O să visezi subiectul." Aşa a fost, la ora 3 am visat că vine sora mea mai mică să măture şi mi-a zis: "Dormi. Mâine ai examen şi nu ştii subiectul". Şi mi-a dictat subiectul de examen. M-am sculat şi am citit bine, de mai multe ori, subiectul. Am luat nota 10, am intrat la facultate.
* Am 64 de ani şi mă uit înapoi, de-a lungul vieţii, de câte ori plantele din Grădina Domnului şi Dumnezeu m-au ajutat să merg mai departe. Aveam 23 de ani, eram slăbită, anemică. După rugăciuni fierbinţi, Dumnezeu mi-a scos în cale un bătrân medic care m-a sfătuit să beau seara un pahar cu vin roşu şi să mănânc zilnic 5 nuci. Ca să mă obişnuiesc, mi-a zis să pun la început puţin vin şi restul, sirop de miere de albine cu apă sau suc natural făcut proaspăt. Apoi să cresc zilnic cantitatea de vin roşu şi să scad cantitatea de suc.
* Mare grijă cu mierea de albine! Nu cumpăraţi miere de pe piaţă! Mierea e bine să o luaţi de acasă de la apicultor şi să nu fie încălzită (la peste 40°C e toxică!). Totodată, să fie ţinută în vas de inox sau emailat (în aluminiu sau vase de plastic e toxică). Daţi-le copiilor dimineaţa o linguriţă de miere de albine, ajută creierul la învăţătură.
Ce nu am reuşit cu doctorii am reuşit cu Dumnezeu şi Grădina lui. Am aflat de părul-porcului (i se spune şi coada-calului). Plantele trebuie culese din locuri curate, pe soare, între orele 14-17, nu pe nor, nu dimineaţa sau seara, atunci au energia în rădăcină. Când le culegi, să le culegi cu drag şi să le binecuvântezi, atunci plantele îţi ajută. Odată culeasă, planta se usucă la umbră. Când o foloseşti, iei cât să îţi ajungă pentru o săptămână, nu mai mult. Iei 3 mâini de plantă şi le pui într-un ceaun de tuci încins. Tragi la o parte ceaunul şi amesteci mereu, până se usucă bine. Aveţi grijă să nu le ardeţi. Se varsă plantele pe o coală mare de hârtie, se mărunţesc şi se cern. Ce rămâne se macină în râşniţa de cafea. Praful obţinut se ţine în borcan de sticlă. Se ia câte o linguriţă de coada-calului şi se înghite cu o cană de apă, de trei ori pe zi.
* Pe la 30 de ani, am început să am probleme cu fierea - "fiere leneşă". Doctorii mi-au făcut 7 tubaje, era groaznic, dimineaţa îmi introduceau pe nas un tub cu care mă ţineau până la ora 12. Era cât pe ce să ajung la operaţie, să mi se scoată vezica biliară, dar Dumnezeu şi Grădina Lui m-au salvat din nou. Am aflat de Ţintaură. Un doctor evreu trata cu ea, dar nu divulga reţeta. Vindea ceaiul gata făcut, în sticle de 2 l, veneau oamenii de departe cu trenul, stăteau la rând să apuce 2 litri de ceai... Dacă mai aveau nevoie, trebuiau să vină din nou la "măria sa". Secretul: se iau 3 linguri cu vârf de plantă tocată mărunt, se pun la macerat de seara până dimineaţa, apoi se strecoară lichidul într-un borcan de sticlă. Peste aceleaşi plante se adaugă 1,5 l apă şi se pun la fiert 20 de minute. După 5 minute, se strecoară în alt borcan. Când se răceşte, se amestecă cele 2 lichide într-un borcan cu capac. Se beau câte 150 ml dimineaţa, apoi la prânz şi seara, cu 15 minute înaintea meselor. Când ai băut dimineaţa, îţi pui câte o porţie pentru prânz şi apoi pentru seara, ca să fie la temperatura camerei, restul se păstrează la frigider. Se bea până te vindeci, apoi faci pauză. La nevoie, mai faci o porţie.
Eu am vezica biliară, dar aceeaşi reţetă e bună şi pentru cei care şi-au scos-o.
* Pe la 50 de ani, am început să am mari probleme cu sinuzita. În spital mi s-au făcut 7 puncţii, mi se introduceau pe nas nişte furtunaşe până în sinusuri, se scurgea puroiul, apoi mi se administra un antibiotic. Nu mai puteam să suport durerile. Apoi am fost propusă pentru operaţie. Toată noaptea m-am rugat şi, minune, a doua zi m-a luat o durere groaznică de dinţi. Am rugat doctorul să mă lase la un dentist, care m-a sfătuit să fug din spital, să nu mă las operată. Tot dentistul mi-a spus cum să scap: să iau un ceaun de tuci în care să pun sare (sare mare, care se pune la murături şi la tăiatul porcului) până se încălzeşte bine. Peste sare, se pun flori de coada-şoricelului şi gălbenele sau muşeţel, fără apă (numai sare şi flori). Când se încălzeşte, se dă la o parte, se pune ceaunul pe un fund de lemn şi se stă, acoperit cu un prosop, deasupra lui. Aşa am făcut de 3-4 ori pe zi, timp de două zile. Între timp, am luat hrean şi l-am ras într-un borcan (1/3), restul până sus, măr sau cartof ras. Am întins pe o cârpă această compoziţie şi m-am legat la frunte. Peste, am pus o pungă de nailon şi încă un prosop cu care m-am legat. Am stat aşa cât am rezistat, până la 30 de minute. Şi m-am vindecat.
* Dar cea mai mare încercare am avut-o la 55 de ani, când m-am trezit cu un nodul la sânul stâng şi o aluniţă infectată pe gamba piciorului stâng. Nici de astă dată bunul Dumnezeu nu m-a lăsat. Am aflat de o reţetă cu sucuri de legume şi ceaiuri. Suc din ţelină, sfeclă roşie, morcovi, varză (albă sau roşie, fiecare cum suportă). Eu beam câte 400 ml, de 3 ori pe zi. Între sucuri, beam, pe rând, ceai de coada-şoricelului, ceai de salvie, ceai de gălbenele. Atât în ceai, cât şi în sucuri, puneam după gust, suc de lămâie. Am băut 42 de zile şi nu am mâncat nimic. Apoi am mers la Cluj şi m-am operat. Am scăpat cu bine. Cu credinţă, cu dragoste, cu iertare, cu milostenie, Dumnezeu m-a lăsat să trăiesc şi să vă scriu aceste rânduri. Nu este om să nu aibă în viaţă şi bune, şi rele. Dumnezeu ne-a lăsat liberi. Noi alegem binele sau răul. Aveţi grijă mare ce alegeţi! Cereţi ajutorul lui Dumnezeu, al lui Iisus Hristos, al sfinţilor, al Maicii Domnului şi veţi trece cu bine peste necazuri şi boli.
Am scris aceste rânduri pentru a preamări pe Dumnezeu. Îţi mulţumesc, Doamne, în genunchi şi cu lacrimi pe obraz, pentru toate şi pentru tot. În numele Tatălui şi al Fiului şi Sfântului Duh, Amin!
VALERIA ION - str. Pompierilor nr. 18, Buziaş, jud. Timiş
Cum am învins cancerul
Am insistat intenţionat asupra manifestării şi evoluţiei acestei perfide şi necruţătoare boli, pentru a alarma cititorii acestei poveşti adevărate.
Când m-am dezmeticit din această lovitură, am căutat să elimin disperarea şi să găsesc posibilităţi de salvare, la fel ca înecatul care se agaţă de ultima frunză. Auzisem de o icoană a Fecioarei Maria, icoana făcătoare de minuni de la Mânăstirea Nicula. Am mers acolo şi, în rugăciune, mi-am limpezit gândurile şi am înţeles că totul depinde de mine, ajutat de puterea dumnezeiască. În următoarele zile, am intrat în posesia informaţiilor la care nu mă aşteptam, privitoare la metode de tratament, medicamente, regim alimentar (care nu se foloseau pe atunci în reţeaua noastră sanitară).
În paralel cu chimioterapia, am urmat aceste tratamente, respectându-le cu stricteţe şi având încredere în eficienţa lor. Pierdusem mult din greutate şi aveam paloarea specifică bolii canceroase. Ameţeam şi oboseam repede, având dureri. Primele semne s-au manifestat prin creşterea în greutate, prin ameliorarea treptată a durerilor şi prin apariţia culorii normale a tenului.
În septembrie 1997, am insistat să fac o tomografie, în speranţa că poate s-au creat şansele unei operaţii de extirpare a plămânului bolnav. Spre uimirea specialiştilor, rezultatul a fost remisie totală, inclusiv a metastazei hepatice. Azi, când fac retrospectiva acestei grele încercări, pot să afirm că strategia în lupta împotriva morţii a avut ca şi componente credinţa, voinţa, tenacitatea şi încrederea în tratamente şi în efectul acestora. Voinţa de a trăi şi de a învinge boala devenise o obsesie repetată şi în somn: "Mă vindec!". "Tumora dispare! Sunt bine! Nu mă doare nimic!".
Mulţumesc Fecioarei Maria şi Bunului Dumnezeu că mi-au primit rugăciunile şi m-au ajutat să mă vindec, să-mi redobândesc sănătatea, învingând una din cele mai groaznice boli ale secolului.
În final, le comunic celor interesaţi tratamentul:
* Shark Aid - Cartilaj de rechin (este importat din America, de firma "California Fitness" şi a fost pe larg prezentat în revista "Formula AS", fiind recomandat adesea la rubrica "Cititorii răspund"). Pentru reducerea tumorii, se iau 8x3 pastile pe zi.
* Culevit - este un produs unguresc. Pentru vindecare, se iau 6x3 pastile pe zi.
* Preparat naturist: într-un vas de sticlă sau de porţelan, se amestecă, până devine o pastă, următoarele componente: praf de pelin (de la Plafar), fagure de miere cu miere polifloră, spirt (de cereale, de 87%). Se foloseşte o lingură de lemn sau de plastic, inoxidabile. Pasta obţinută prin mixaj se pune într-un tifon şi se formează cu mâna un pansament dreptunghiular, care se pune pe spate, în zona tumorii, şi se leagă cu un pansament elastic. Sub pansament, pentru a proteja lenjeria de pat, se pune o folie de plastic. Compresa se pune seara şi se ia dimineaţa. Acelaşi conţinut, umezit cu spirt, se foloseşte şase zile, după care se foloseşte altă pastă.
* Suc de sfeclă roşie - se beau zilnic 250 ml suc obţinut la storcător.
* Ulei de floarea-soarelui presat la rece. Se beau zilnic 50 ml.
* Concentratele "Cozac Plant" (str. Mircea Vulcănescu nr. 44, sector 1, Bucureşti, tel. 021/313.33.52)
MIRCEA DRĂGUŞ - Cluj
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
