AȘA M-AM VINDECAT...

Cititor Formula AS
O mărturisire

"Credința ta te mântuiește cu adevărat", așa a zis și Domnul nostru Iisus Hristos, de fie­care dată când a vindecat. Aveam 14 ani și mi-am tăiat talpa piciorului, de a țâșnit sângele la 2 m. Am încercat să mă strâng cât mai tare, în zadar, sângele curgea. Cât am putut, am strigat după ajutor. În disperare, am în­ceput să-L rog pe Dum­nezeu să mă ajute, că sunt tână­ră și nu vreau să mor. A venit o biată bătrână surdă, care m-a găsit într-un lac de sân­ge. A fugit la preot, care a venit degrabă, mi-a strâns piciorul cu un pro­sop, apoi a chemat Sal­varea. M-am întâlnit cu preotul după 40 de ani, m-a re­cunos­cut, și-a adus aminte cum mă rugam la bunul Dumnezeu să mă lase să trăiesc. Mi-a spus: "Credința ta te-a mântuit!".
Trebuia să dau la facultate, eram 3 fete sărace, dar preotul, văzându-ne mereu la biserică, m-a chemat și mi-a zis: "Înainte de a pleca la examen, să aduci o cămașă pe care ți-o voi sfinți. Să o îm­braci cu o noap­te înainte de exa­men. O să visezi su­biectul." Așa a fost, la ora 3 am visat că vine sora mea mai mică să măture și mi-a zis: "Dormi. Mâine ai exa­men și nu știi su­biectul". Și mi-a dic­tat subiectul de examen. M-am scu­lat și am citit bine, de mai multe ori, su­biectul. Am luat nota 10, am intrat la facultate.
* Am 64 de ani și mă uit înapoi, de-a lungul vieții, de câte ori plantele din Gră­dina Domnului și Dumnezeu m-au aju­tat să merg mai departe. Aveam 23 de ani, eram slăbită, anemică. După rugă­ciuni fierbinți, Dumnezeu mi-a scos în cale un bătrân medic care m-a sfătuit să beau seara un pahar cu vin roșu și să mănânc zilnic 5 nuci. Ca să mă obiș­nuiesc, mi-a zis să pun la înce­put puțin vin și restul, sirop de miere de albine cu apă sau suc na­tural făcut proaspăt. Apoi să cresc zilnic cantitatea de vin roșu și să scad cantitatea de suc.
* Mare grijă cu mierea de albine! Nu cumpărați miere de pe piață! Mierea e bine să o luați de acasă de la apicultor și să nu fie încălzită (la peste 40°C e toxică!). Totodată, să fie ținută în vas de inox sau emai­lat (în alu­miniu sau vase de plastic e toxică). Dați-le copiilor di­mineața o linguriță de miere de albine, aju­tă creierul la învățătură.
* Pe la 25 de ani m-am îmbolnăvit de spasmofilie, aveam lipsă mare de calciu și îmi injectau calciu de mi se spărseseră venele. Am ajuns chiar la spital la Timișoara conectată la un tub de oxigen.
Ce nu am reușit cu doctorii am reușit cu Dumne­zeu și Grădina lui. Am aflat de părul-porcului (i se spu­ne și coada-calului). Plantele trebuie culese din locuri curate, pe soare, între orele 14-17, nu pe nor, nu dimineața sau seara, atunci au energia în rădăcină. Când le culegi, să le culegi cu drag și să le binecu­vân­tezi, atunci plantele îți ajută. Odată culeasă, planta se usucă la umbră. Când o folosești, iei cât să îți ajungă pentru o săptămână, nu mai mult. Iei 3 mâini de plantă și le pui într-un ceaun de tuci încins. Tragi la o parte cea­unul și amesteci mereu, până se usucă bine. Aveți gri­jă să nu le ardeți. Se varsă plantele pe o coală mare de hârtie, se mărunțesc și se cern. Ce rămâne se ma­cină în râșnița de cafea. Praful obținut se ține în bor­can de sticlă. Se ia câte o linguriță de coada-calului și se înghite cu o cană de apă, de trei ori pe zi.
* Pe la 30 de ani, am început să am pro­ble­me cu fierea - "fiere leneșă". Doctorii mi-au făcut 7 tubaje, era groaznic, dimineața îmi introdu­ceau pe nas un tub cu care mă ți­neau pâ­nă la ora 12. Era cât pe ce să ajung la ope­ra­ție, să mi se scoată vezica biliară, dar Dumne­zeu și Grădina Lui m-au salvat din nou. Am aflat de Țintaură. Un doctor evreu trata cu ea, dar nu di­vulga rețeta. Vindea ceaiul gata fă­cut, în sti­cle de 2 l, veneau oamenii de departe cu trenul, stăteau la rând să apuce 2 litri de ceai... Dacă mai aveau nevoie, trebuiau să vină din nou la "măria sa". Secretul: se iau 3 linguri cu vârf de plantă tocată mărunt, se pun la ma­cerat de seara până dimineața, apoi se stre­coară lichidul într-un borcan de sticlă. Peste aceleași plante se adaugă 1,5 l apă și se pun la fiert 20 de minute. După 5 minute, se stre­coară în alt borcan. Când se răcește, se ames­tecă cele 2 lichide într-un borcan cu ca­pac. Se beau câte 150 ml dimi­neața, apoi la prânz și seara, cu 15 minute înaintea me­selor. Când ai băut dimineața, îți pui câte o porție pen­tru prânz și apoi pentru seara, ca să fie la temperatura camerei, restul se păstrează la frigider. Se bea până te vindeci, apoi faci pauză. La nevoie, mai faci o porție.
Eu am vezica biliară, dar aceeași rețetă e bună și pentru cei care și-au scos-o.
* Pe la 50 de ani, am început să am mari proble­me cu si­nuzita. În spital mi s-au făcut 7 puncții, mi se intro­­du­­ceau pe nas niște furtunașe până în sinusuri, se scur­gea puroiul, apoi mi se administra un antibiotic. Nu mai puteam să suport durerile. Apoi am fost pro­pu­să pentru operație. Toată noaptea m-am rugat și, minune, a doua zi m-a luat o durere groaz­nică de dinți. Am rugat doctorul să mă lase la un den­tist, care m-a sfătuit să fug din spital, să nu mă las operată. Tot den­tistul mi-a spus cum să scap: să iau un ceaun de tuci în care să pun sare (sare mare, care se pune la murături și la tăiatul porcului) până se încălzește bine. Peste sare, se pun flori de coada-șoricelului și gălbe­nele sau mușețel, fără apă (numai sare și flori). Când se încăl­zește, se dă la o parte, se pune ceaunul pe un fund de lemn și se stă, acoperit cu un prosop, dea­supra lui. Așa am făcut de 3-4 ori pe zi, timp de două zile. Între timp, am luat hrean și l-am ras într-un borcan (1/3), res­tul până sus, măr sau cartof ras. Am întins pe o cârpă această compoziție și m-am legat la frunte. Peste, am pus o pungă de nai­lon și încă un prosop cu care m-am legat. Am stat așa cât am rezistat, până la 30 de minute. Și m-am vindecat.
* Dar cea mai mare încercare am avut-o la 55 de ani, când m-am trezit cu un no­dul la sânul stâng și o aluniță infectată pe gamba pi­cio­rului stâng. Nici de astă dată bunul Dumnezeu nu m-a lăsat. Am aflat de o rețetă cu sucuri de legume și ceaiuri. Suc din țelină, sfeclă roșie, morcovi, varză (albă sau roșie, fiecare cum suportă). Eu beam câte 400 ml, de 3 ori pe zi. Între sucuri, beam, pe rând, ceai de coada-șori­celului, ceai de salvie, ceai de gălbenele. Atât în ceai, cât și în sucuri, puneam după gust, suc de lămâie. Am băut 42 de zile și nu am mâncat nimic. Apoi am mers la Cluj și m-am operat. Am scăpat cu bine. Cu credință, cu dra­goste, cu iertare, cu miloste­nie, Dumnezeu m-a lă­sat să trăiesc și să vă scriu aceste rânduri. Nu este om să nu aibă în viață și bune, și rele. Dumnezeu ne-a lă­sat liberi. Noi ale­gem binele sau răul. Aveți grijă mare ce alegeți! Cereți ajutorul lui Dumnezeu, al lui Iisus Hristos, al sfinților, al Mai­cii Domnului și veți trece cu bine peste neca­zuri și boli.
Am scris aceste rânduri pentru a preamări pe Dum­nezeu. Îți mulțumesc, Doamne, în genunchi și cu la­crimi pe obraz, pentru toate și pentru tot. În numele Tatălui și al Fiului și Sfântului Duh, Amin!
VALERIA ION - str. Pompierilor nr. 18, Buziaș, jud. Timiș

Cum am învins cancerul

Primul semn l-am observat în primăvara anului 1995, la început, dimineața, la baie (și după un timp, uneori și ziua sau seara): expectoram fleg­mă de culoare cenușiu închis. Simțeam că vine din plă­mâni. Consultându-mă cu un medic, din discuții, acesta a pus-o pe seama curățirii de nicotină, cu toate că mă lăsasem de fumat cu 3 ani înainte. Prin luna mai 1995, în expectorație au apărut zone de sânge proas­păt, care s-au intensificat treptat. Sem­nele se manifestau o perioadă, după care dispăreau, ca să reapară cu mai mare intensitate. Am făcut o con­­sul­tație, dar medicul nu mi-a găsit nimic, acu­zând o sen­­sibilitate a vaselor sanguine din gât și reco­man­dându-mi un număr de ședințe cu aerosoli. Semnele au dispărut, revenind în septembrie, asocia­te de ră­gușeli scurte și pierderi de intensitate a vocii. Am făcut un control radioscopic destul de superfi­cial, spunându-mi-se că nu am nimic, dar să revin la con­trol. În decembrie, au apărut dureri de spate la sfâr­șitul zilei, iar noaptea, când dormeam pe partea stân­gă, tușeam. Toate aceste semne se mani­festau o peri­oadă, după care dispăreau, ca să apară din nou, mai accentuate, în următoarea fază: un fel de trepte spre o degradare a sănătății, cu care te obiș­nuiai și aproa­pe nu o băgai în seamă, acceptând-o. În fe­bruarie 1997, în căutarea diagnosticului pe la poli­clinicile cu plată, am fost trimis la Clinica de Pneu­moftizie. Prin radiografie, analiza comparată a sân­gelui, bron­hoscopie, biopsie și tomografie compu­te­rizată, s-a stabilit diagnosticul de neoplasm bron­ho-pulmonar stâng stadiul IV cu metastază hepatică - inoperabil. Am fost trimis la Clinica de Oncologie, unde s-a re­confirmat diagnosticul, fiind dojenit că am venit prea târziu, singurul tratament pentru prelungirea cu câteva luni a vieții fiind chi­mioterapia, dacă voi re­zista. După toate calculele, mai aveam de trăit ma­ximum 6 luni.
Am insistat intenționat asupra manifestării și evo­luției acestei perfide și necruțătoare boli, pentru a alarma cititorii acestei povești adevărate.
Când m-am dezmeticit din această lovitură, am căutat să elimin disperarea și să găsesc posibilități de salvare, la fel ca înecatul care se agață de ultima frun­ză. Auzisem de o icoană a Fecioarei Maria, icoa­na făcătoare de minuni de la Mânăstirea Ni­cula. Am mers acolo și, în rugăciune, mi-am limpezit gându­rile și am înțeles că totul depinde de mine, ajutat de puterea dum­nezeiască. În următoarele zile, am in­trat în posesia informațiilor la care nu mă aștep­tam, pri­vitoare la metode de trata­ment, me­di­­camente, regim alimentar (care nu se fo­lo­seau pe atunci în rețeaua noastră sani­tară).
În paralel cu chimioterapia, am urmat a­ceste tra­ta­mente, respectându-le cu stric­tețe și având încre­dere în eficiența lor. Pierdusem mult din greutate și aveam paloarea spe­ci­fică bolii can­ceroase. Amețeam și oboseam repede, având dureri. Primele semne s-au manifestat prin creșterea în greutate, prin ame­lio­rarea treptată a durerilor și prin apariția culorii normale a tenului.
În septembrie 1997, am insistat să fac o tomo­gra­fie, în speranța că poate s-au creat șansele unei ope­rații de extirpare a plămânului bolnav. Spre uimirea specialiștilor, rezultatul a fost remisie totală, inclusiv a metastazei hepatice. Azi, când fac retro­spec­tiva acestei grele încercări, pot să afirm că stra­te­gia în lup­ta împotriva morții a avut ca și compo­nente cre­dința, voința, tenacitatea și încrederea în tratamente și în efectul acestora. Voința de a trăi și de a învinge boa­la devenise o obsesie repetată și în somn: "Mă vin­dec!". "Tumora dispare! Sunt bine! Nu mă doare nimic!".
Mulțumesc Fecioarei Maria și Bunului Dumne­zeu că mi-au primit rugăciunile și m-au ajutat să mă vindec, să-mi redobândesc sănătatea, învingând una din cele mai groaznice boli ale secolului.
În final, le comunic celor interesați tratamentul:
* Shark Aid - Cartilaj de rechin (este importat din America, de firma "California Fit­ness" și a fost pe larg prezentat în revista "Formula AS", fiind recomandat adesea la rubrica "Cititorii răs­pund"). Pentru reducerea tumorii, se iau 8x3 pas­tile pe zi.
* Culevit - este un produs unguresc. Pentru vin­decare, se iau 6x3 pastile pe zi.
* Preparat naturist: într-un vas de sticlă sau de por­­țelan, se amestecă, până devine o pastă, urmă­toarele componente: praf de pelin (de la Plafar), fa­gure de miere cu miere polifloră, spirt (de cereale, de 87%). Se folosește o lingură de lemn sau de plastic, ino­xidabile. Pasta obținută prin mixaj se pune într-un tifon și se formează cu mâna un pansa­ment drept­unghiular, care se pune pe spate, în zona tumorii, și se leagă cu un pansament elastic. Sub pansament, pen­tru a proteja lenjeria de pat, se pune o folie de plastic. Compresa se pune seara și se ia dimineața. A­celași conținut, umezit cu spirt, se folosește șase zile, după care se folosește altă pastă.
* Suc de sfeclă roșie - se beau zilnic 250 ml suc ob­ținut la storcător.
* Ulei de floarea-soarelui presat la rece. Se beau zilnic 50 ml.
* Concentratele "Cozac Plant" (str. Mircea Vul­că­nescu nr. 44, sector 1, București, tel. 021/313.33.52)
MIRCEA DRĂGUȘ - Cluj