TIA ŞERBĂNESCU: "S-a dat startul unei campanii care ne va costa prea scump, nu numai financiar"

Analiza politică a lunii IULIE

"Alianţa Creştin Liberală este făcută din disperare"

- PNL şi PDL au avut congresul de fuziune, anunţând crearea "marelui partid al Dreptei". Dar procesul de unificare este de mai lungă durată, până în 2016, dacă nu cumva va fi întrerupt pe traseu, din pricina vreunui accident, aşa cum ar putea fi eşecul în alegerile prezidenţiale. Alegeri în care liberalii şi pedeliştii nu vor fi într-un singur partid, ci într-o alianţă cu o denumire neobişnuită: "Alianţa Creştin Liberală". Credeţi că fuziunea se va realiza, în cele din urmă?

- Mult discutata fuziune dintre PNL şi PDL s-a materializat, deocamdată, într-o alianţă cu un pro­gram pe termen lung, o alianţă cu un nume straniu, pe care l-ar fi putut justifica întrucâtva numai fuziu­nea şi cu PNŢCD. S-au născut destule întrebări odată cu această alianţă. Iar cea mai importantă este dacă va rezista. Cu toată necesitatea existenţei ei, ACL este făcută din disperare, iar partidele care o compun nu sunt deloc încântate că au fost silite să se unească, pentru a opune ceva mai puternic PSD. Neîncrederea dintre parteneri este cu atât mai mare cu cât, dincolo de faptul că PNL şi PDL s-au aflat în tabere diferite, în momente foarte importante din lupta politică a ulti­milor ani, PNL are faimă de trădător. A trădat CDR, a trădat Alianţa DA, a trădat şi USL. E bine că a tră­dat USL, căci era o alianţă care ameninţa să para­ziteze complet România, dar e rău că nu ştii când şi pe cine mai trădează. Aşa că nu ar fi exclus ca PNL şi PDL să rateze fuziunea. Deocamdată, consemnăm un debut al colaborării celor două partide, plin de sus­pi­ciuni faţă de partener şi de răfuieli cu alte grupuri de dreapta. Johannis şi Blaga par să fi uitat că adversarii sunt la Stânga, şi nu mai prididesc să atace Partidul Mişcarea Populară şi pe Traian Băsescu. De altfel, şi cei de la PMP, lăsaţi în afara alianţei, spre deosebire de Forţa Civică al lui Mihai Răzvan Ungureanu, în­ghiţit de PDL, acuză ACL că face jocul lui Ponta.

- Există indicii că în campania electorală se va miza mai mult decât până acum pe Biserică? Nu­mele de "Alianţa Creştin Liberală" pare să fie un in­­diciu. Un alt semn este discursul de lansare în cursa pentru preşedinţie a lui Victor Ponta, care a ţinut să se declare "român ortodox" şi să şarjeze puţin în direcţia lui Klaus Johannis, sas protestant.

- S-ar putea să se mizeze pe discursul confesional, în lipsă de subiecte cu mai mare impact la public şi, mai ales, în lipsa unor soluţii la marile probleme ale ţării. Altminteri, să ajungi acum, când lumea, în ge­neral (şi lumea politică, în special), e mai fără Dum­nezeu ca oricând, să îl bagi pe Dumnezeu în campanie electorală, mi se pare chiar o blasfemie. Decent ar fi ca politicienii să lase în pace Biserica şi Armata, aces­te două instituţii care se bucură de o mare încredere din partea românilor. E de ajuns să faci turul tele­vi­ziunilor, într-o seară, ca să-ţi faci cruce, într-adevăr (dar numai pentru că asta e reacţia firească) atunci când auzi ce blestemăţii spun politicienii. De pildă, l-am văzut pe Victor Ponta că şi-a deschis discursul de lansare în cursa pentru fotoliul prezidenţial, cu apelul la Dumnezeu, într-o manieră cinică. El a spus: "Dumnezeu le aranjează pe toate mai bine. Eu mi-am început campania la inundaţiile din Gorj, printre oameni". Cu alte cuvinte, Dumnezeu a lovit câteva judeţe, Gorj, Dolj, Vâlcea şi Argeş cu inundaţii, sol­date şi cu moartea unor persoane, doar pentru a-i face o intrare "eroică" în campanie lui Ponta. E o dovadă de cinism extrem şi o blasfemie. Şi nu i-a fost de ajuns! A mai declarat că nu vrea să fie acuzat în ţara lui că e român şi ortodox. Întâi că nu l-a acuzat ni­meni. Apoi, atacul e clar, la Klaus Johannis, pentru că altfel nici Kelemen Hunor, candidatul UDMR - aliata PSD la guvernare -, nu e etnic român - şi nici ortodox, nici Călin Popescu-Tăriceanu, candidat şi el, la care ţine atât de mult Ponta, nu e ortodox, ci ro­ma­no ca­tolic. Dar au importanţă lucrurile astea în secolul XXI, când suntem în UE, iar lumea evolueză spre es­tom­parea diferenţelor rasiale, etnice şi confesionale, pentru o mai bună înţelegere între popoare? S-ar pu­tea ca, odată dat tonul de Ponta, să apese şi alţi can­di­­daţi pe coarda asta, ceea ce ar fi dramatic. Ar în­semna că nu mai avem nimic sfânt, că bălăcărim totul şi că scoatem totul la vânzare, inclusiv credinţa şi apar­­tenenţa etnică.

"În final, s-ar putea să avem de ales între Ponta, nominal, şi Ponta prin interpus"

- Congresul de fondare a ACL nu a stabilit şi candidatul la preşedinţia statului. Rămân în cursă Klaus Johannis şi Cătălin Predoiu, stabiliţi anterior de PNL şi respectiv PDL, cărora li se adaugă Crin An­tonescu, care a revenit, şi, în rezervă, Mihai-Răz­van Ungureanu. În plus, Monica Macovei a cerut şi ea să fie inclusă în procesul de selecţie a candi­datului. Aglomeraţie mare! Putem intui măcar cine va fi candidatul final al ACL?

- Sondajele îl arată favorit, din toţi aceştia, pe Klaus Johannis, dar candidatura lui nu e certă, pentru că aşteaptă verdictul instanţei în procesul de incom­patibilitate pe care i l-a deschis Agenţia Naţională de Integritate. Dacă va fi găsit vinovat, nu va mai putea candida. Probabil că pe asta mizează şi Ungureanu, care a anunţat că e gata să intre în cursă, dacă va fi ne­voie. Deci, aşteaptă să se accidenteze primul clasat, ba chiar şi al doilea. Căci Cătălin Predoiu se prezintă din ce în ce mai bine şi ar putea creşte. Cât despre Mo­nica Macovei, mi-e dragă, dar mai drag mi-e ade­vărul, iar adevărul este că nu are nicio şansă. Ea este apreciată de o pătură foarte subţire de electorat, lucru pe care pare să-l ignore, în ciuda discursului său me­reu realist, raţional şi argumentat de până acum. În plus, Monica Macovei vrea să încalce regula, deşi a fost mereu o apărătoare a legii şi regulamentelor. De vreme ce partidul nu a desemnat-o candidatul PDL, cum poate să ceară să fie evaluată din nou de către ACL? În caz că i s-ar fi făcut pe plac, ar fi însemnat ca, în loc să cântărească între Johannis şi Predoiu, ACL să reia tot procesul de la capăt şi să-i evalueze şi pe alţii, lungindu-se nepermis de mult. Şi aşa suntem cu doar câteva luni înainte de alegeri, iar ACL nu şi-a lansat candidatul. Oricum, în PDL, Macovei nu a fost votată ca preşedinte al partidului decât de foarte puţini, deci nici acum n-ar obţine mai multe voturi, iar PNL nici nu vrea să audă despre ea. PNL a scos PDL de la guvernare tocmai pentru că nu a schimbat-o din funcţia de ministru al Justiţiei pe Monica Macovei. Supărată că nu a fost luată în calcul, Monica Macovei a lăsat să se înţeleagă că ar putea să candideze ca independent. Se pare că, de câte ori se supără vreun politician pe partid şi nu mai are la ce for­­ma­ţiune merge, candidează independent. Ioan Ghişe, nemulţumit de fuziunea PNL-PDL, a anunţat că va candida, şi el, ca independent, la funcţia supre­mă în stat. Viorel Cataramă, supărat pe viaţă şi pe par­tide, care sunt "nişte structuri mafiote", a revenit din adormire, după vreun deceniu, şi vrea să can­di­deze. PMP va avea candidat în persoana lui Cristian Dia­conescu, susţinut şi de preşedintele Băsescu. Poa­te că acesta ar fi cel mai bun de preşedinte, dar numai dacă l-ar numi cineva, căci altminteri nu ştie să obţină voturi. Trebuie să ţinem seama că va obţine ceva vo­turi şi Călin Popescu-Tăriceanu, care şi-a făcut partid liberal, cu intenţia de a reface USL şi de a candida la preşedinţie, şi care e susţinut febril de "Antenele" lui Dan Voiculescu. Speră să ajungă în turul doi. Poate ca scutier al lui Ponta, că altminteri nu văd ce con­tra­dicţie ar fi între ei. Aşa încât, dacă mai apare şi Mo­nica Macovei, peisajul de dreapta va oferi imaginea unui ambuteiaj, care îi va lăsa banda stângă liberă lui Victor Ponta, singur pe culoarul său. Potrivit sonda­je­lor, PNL şi PDL ar aduna 30% din voturi, ceea ce înseamnă ceva totuşi, în faţa unui PSD care are 40%. Dar dacă cele 30 de procente se vor împărţi la o mul­ţime de candidaţi ai Dreptei, s-ar putea ca Ponta să câştige din primul tur. În aceste condiţii, finala pentru prezidenţialele de anul acesta ameninţă să fie chiar mai rea decât finala din 2000, când am avut de ales în­tre Iliescu şi Vadim, adică între dezastru şi catas­tro­fă. Acum vom avea de ales între Ponta, nominal, şi Ponta prin interpus, probabil.

- Şi-atunci, de ce candidează toţi aceşti oameni ai Dreptei? Sunt puşi să spargă frontul sau nu re­zistă propriilor vanităţi?

- N-ar fi exclus ca unii să fie şantajaţi sau să exe­cute ordine. Pe urmă, sunt şi destui orgolioşi care nu-şi cunosc măsura şi care nu se gândesc la binele public. Iar combinaţia dintre orgoliu şi manevratul pe sfori este fatală. Avem o ploaie de candidaţi fără an­vergură. Nici măcar cei din plutonul fruntaş în son­daje nu au anvergură. Niciunul despre care putem spu­ne: "Ecce homo!".

"Ponta ar trebui să explice ce înseamnă slo­ganul său: «Schimbare până la capăt» în Justiţie"

- Ca şi în campania pentru europarlamentare, discursul candidaţilor este croit pe linii populiste: "Mândri că suntem români", "Jos Băsescu!","Sunt român şi ortodox". La Traian Băsescu continuă să se raporteze şi Puterea, şi Opoziţia, fiecare acuzând, delimitându-se sau manifestându-şi fidelitatea, du­pă cum e obiceiul şi interesul casei. Este Băsescu cuiul lui Pepelea al politicii româneşti?

- Traian Băsescu este un personaj puternic, care ne-a anunţat că rămâne preşedinte-jucător până în mi­nutul 90 şi că nici după aceea nu va ieşi din politică. Dar, cu toate acestea, raportarea la el ca la reperul absolut al politicii româneşti este abuzivă şi, totodată, un semn de slăbiciune. Sunt alte teme care ar trebui să-i preocupe pe candidaţi, într-o campanie din 2014, când se încheie şi ultimul mandat al lui Băsescu, când începe un nou exerciţiu bugetar european, când avem o situaţie geopolitică primejdioasă în zonă.

- Nominalizaţi câteva din problemele eludate.

- În loc să se refere permanent la Băsescu, liderii politici şi candidaţii la prezidenţiale ar trebui să se raporteze, de pildă, la Justiţie, un capitol decisiv în re­­laţia cu partenerii noştri din UE şi SUA. În acest sens, Victor Ponta ar trebui să explice ce înseamnă slo­­ganul său: "Schimbare până la capăt" în Justiţie. Pentru că, luând în considerare recentele ameninţări cu închisoarea formulate de deputatul PSD Cătălin Rădulescu la adresa procurorilor DNA, "de la Kovesi în jos", proaspetele ameninţări cu puşcăria la adresa lui Traian Băsescu, proferate de Ponta însuşi, cererile privind desfiinţarea DNA, ale lui Nicuşor Cons­tan­tinescu, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, şi faptul că Dan Voiculescu dă în judecată judecătorii Curţii de Apel, rezultă că schimbarea va fi totală: inculpaţii îi vor judeca pe magistraţi, iar politicienii vor da sentinţe. Ceea ce sună sinistru. Căci una este să spui "dacă e vinovat, răspunde în faţa Justiţiei" şi alta să spui că "trebuie să ajungă în puşcărie, punct".
Un alt punct de referinţă al discursului public al candidaţilor la prezidenţiale ar trebui să fie politica externă a României şi, îndeosebi, situaţia din Ucraina, despre care au tăcut mâlc mai toţi. Ponta a tăcut multă vreme pe acest subiect şi a adoptat o atitudine ceva mai decisă, abia după ce a văzut că fermitatea (cel puţin retorică) a UE şi SUA faţă de implicarea Rusiei în tragediile din ultima vreme nu-i mai lasă loc de ezitări. Johannis nu s-a pronunţat deloc, iar Tă­ri­ceanu n-a spus nici el nimic - dar, în cazul lui, nu ne mirăm, având în vedere antecedentele sale din vremea când era premier şi voia să retragă trupele româneşti din Irak, fără consultarea NATO. Doar Cristian Dia­conescu şi Cătălin Predoiu au reacţionat prompt şi corect.