TIA ȘERBĂNESCU: "S-a dat startul unei campanii care ne va costa prea scump, nu numai financiar"

Analiza politică a lunii IULIE

"Alianța Creștin Liberală este făcută din disperare"

- PNL și PDL au avut congresul de fuziune, anunțând crearea "marelui partid al Dreptei". Dar procesul de unificare este de mai lungă durată, până în 2016, dacă nu cumva va fi întrerupt pe traseu, din pricina vreunui accident, așa cum ar putea fi eșecul în alegerile prezidențiale. Alegeri în care liberalii și pedeliștii nu vor fi într-un singur partid, ci într-o alianță cu o denumire neobișnuită: "Alianța Creștin Liberală". Credeți că fuziunea se va realiza, în cele din urmă?

- Mult discutata fuziune dintre PNL și PDL s-a materializat, deocamdată, într-o alianță cu un pro­gram pe termen lung, o alianță cu un nume straniu, pe care l-ar fi putut justifica întrucâtva numai fuziu­nea și cu PNȚCD. S-au născut destule întrebări odată cu această alianță. Iar cea mai importantă este dacă va rezista. Cu toată necesitatea existenței ei, ACL este făcută din disperare, iar partidele care o compun nu sunt deloc încântate că au fost silite să se unească, pentru a opune ceva mai puternic PSD. Neîncrederea dintre parteneri este cu atât mai mare cu cât, dincolo de faptul că PNL și PDL s-au aflat în tabere diferite, în momente foarte importante din lupta politică a ulti­milor ani, PNL are faimă de trădător. A trădat CDR, a trădat Alianța DA, a trădat și USL. E bine că a tră­dat USL, căci era o alianță care amenința să para­ziteze complet România, dar e rău că nu știi când și pe cine mai trădează. Așa că nu ar fi exclus ca PNL și PDL să rateze fuziunea. Deocamdată, consemnăm un debut al colaborării celor două partide, plin de sus­pi­ciuni față de partener și de răfuieli cu alte grupuri de dreapta. Johannis și Blaga par să fi uitat că adversarii sunt la Stânga, și nu mai prididesc să atace Partidul Mișcarea Populară și pe Traian Băsescu. De altfel, și cei de la PMP, lăsați în afara alianței, spre deosebire de Forța Civică al lui Mihai Răzvan Ungureanu, în­ghițit de PDL, acuză ACL că face jocul lui Ponta.

- Există indicii că în campania electorală se va miza mai mult decât până acum pe Biserică? Nu­mele de "Alianța Creștin Liberală" pare să fie un in­­diciu. Un alt semn este discursul de lansare în cursa pentru președinție a lui Victor Ponta, care a ținut să se declare "român ortodox" și să șarjeze puțin în direcția lui Klaus Johannis, sas protestant.

- S-ar putea să se mizeze pe discursul confesional, în lipsă de subiecte cu mai mare impact la public și, mai ales, în lipsa unor soluții la marile probleme ale țării. Altminteri, să ajungi acum, când lumea, în ge­neral (și lumea politică, în special), e mai fără Dum­nezeu ca oricând, să îl bagi pe Dumnezeu în campanie electorală, mi se pare chiar o blasfemie. Decent ar fi ca politicienii să lase în pace Biserica și Armata, aces­te două instituții care se bucură de o mare încredere din partea românilor. E de ajuns să faci turul tele­vi­ziunilor, într-o seară, ca să-ți faci cruce, într-adevăr (dar numai pentru că asta e reacția firească) atunci când auzi ce blestemății spun politicienii. De pildă, l-am văzut pe Victor Ponta că și-a deschis discursul de lansare în cursa pentru fotoliul prezidențial, cu apelul la Dumnezeu, într-o manieră cinică. El a spus: "Dumnezeu le aranjează pe toate mai bine. Eu mi-am început campania la inundațiile din Gorj, printre oameni". Cu alte cuvinte, Dumnezeu a lovit câteva județe, Gorj, Dolj, Vâlcea și Argeș cu inundații, sol­date și cu moartea unor persoane, doar pentru a-i face o intrare "eroică" în campanie lui Ponta. E o dovadă de cinism extrem și o blasfemie. Și nu i-a fost de ajuns! A mai declarat că nu vrea să fie acuzat în țara lui că e român și ortodox. Întâi că nu l-a acuzat ni­meni. Apoi, atacul e clar, la Klaus Johannis, pentru că altfel nici Kelemen Hunor, candidatul UDMR - aliata PSD la guvernare -, nu e etnic român - și nici ortodox, nici Călin Popescu-Tăriceanu, candidat și el, la care ține atât de mult Ponta, nu e ortodox, ci ro­ma­no ca­tolic. Dar au importanță lucrurile astea în secolul XXI, când suntem în UE, iar lumea evolueză spre es­tom­parea diferențelor rasiale, etnice și confesionale, pentru o mai bună înțelegere între popoare? S-ar pu­tea ca, odată dat tonul de Ponta, să apese și alți can­di­­dați pe coarda asta, ceea ce ar fi dramatic. Ar în­semna că nu mai avem nimic sfânt, că bălăcărim totul și că scoatem totul la vânzare, inclusiv credința și apar­­tenența etnică.

"În final, s-ar putea să avem de ales între Ponta, nominal, și Ponta prin interpus"

- Congresul de fondare a ACL nu a stabilit și candidatul la președinția statului. Rămân în cursă Klaus Johannis și Cătălin Predoiu, stabiliți anterior de PNL și respectiv PDL, cărora li se adaugă Crin An­tonescu, care a revenit, și, în rezervă, Mihai-Răz­van Ungureanu. În plus, Monica Macovei a cerut și ea să fie inclusă în procesul de selecție a candi­datului. Aglomerație mare! Putem intui măcar cine va fi candidatul final al ACL?

- Sondajele îl arată favorit, din toți aceștia, pe Klaus Johannis, dar candidatura lui nu e certă, pentru că așteaptă verdictul instanței în procesul de incom­patibilitate pe care i l-a deschis Agenția Națională de Integritate. Dacă va fi găsit vinovat, nu va mai putea candida. Probabil că pe asta mizează și Ungureanu, care a anunțat că e gata să intre în cursă, dacă va fi ne­voie. Deci, așteaptă să se accidenteze primul clasat, ba chiar și al doilea. Căci Cătălin Predoiu se prezintă din ce în ce mai bine și ar putea crește. Cât despre Mo­nica Macovei, mi-e dragă, dar mai drag mi-e ade­vărul, iar adevărul este că nu are nicio șansă. Ea este apreciată de o pătură foarte subțire de electorat, lucru pe care pare să-l ignore, în ciuda discursului său me­reu realist, rațional și argumentat de până acum. În plus, Monica Macovei vrea să încalce regula, deși a fost mereu o apărătoare a legii și regulamentelor. De vreme ce partidul nu a desemnat-o candidatul PDL, cum poate să ceară să fie evaluată din nou de către ACL? În caz că i s-ar fi făcut pe plac, ar fi însemnat ca, în loc să cântărească între Johannis și Predoiu, ACL să reia tot procesul de la capăt și să-i evalueze și pe alții, lungindu-se nepermis de mult. Și așa suntem cu doar câteva luni înainte de alegeri, iar ACL nu și-a lansat candidatul. Oricum, în PDL, Macovei nu a fost votată ca președinte al partidului decât de foarte puțini, deci nici acum n-ar obține mai multe voturi, iar PNL nici nu vrea să audă despre ea. PNL a scos PDL de la guvernare tocmai pentru că nu a schimbat-o din funcția de ministru al Justiției pe Monica Macovei. Supărată că nu a fost luată în calcul, Monica Macovei a lăsat să se înțeleagă că ar putea să candideze ca independent. Se pare că, de câte ori se supără vreun politician pe partid și nu mai are la ce for­­ma­țiune merge, candidează independent. Ioan Ghișe, nemulțumit de fuziunea PNL-PDL, a anunțat că va candida, și el, ca independent, la funcția supre­mă în stat. Viorel Cataramă, supărat pe viață și pe par­tide, care sunt "niște structuri mafiote", a revenit din adormire, după vreun deceniu, și vrea să can­di­deze. PMP va avea candidat în persoana lui Cristian Dia­conescu, susținut și de președintele Băsescu. Poa­te că acesta ar fi cel mai bun de președinte, dar numai dacă l-ar numi cineva, căci altminteri nu știe să obțină voturi. Trebuie să ținem seama că va obține ceva vo­turi și Călin Popescu-Tăriceanu, care și-a făcut partid liberal, cu intenția de a reface USL și de a candida la președinție, și care e susținut febril de "Antenele" lui Dan Voiculescu. Speră să ajungă în turul doi. Poate ca scutier al lui Ponta, că altminteri nu văd ce con­tra­dicție ar fi între ei. Așa încât, dacă mai apare și Mo­nica Macovei, peisajul de dreapta va oferi imaginea unui ambuteiaj, care îi va lăsa banda stângă liberă lui Victor Ponta, singur pe culoarul său. Potrivit sonda­je­lor, PNL și PDL ar aduna 30% din voturi, ceea ce înseamnă ceva totuși, în fața unui PSD care are 40%. Dar dacă cele 30 de procente se vor împărți la o mul­țime de candidați ai Dreptei, s-ar putea ca Ponta să câștige din primul tur. În aceste condiții, finala pentru prezidențialele de anul acesta amenință să fie chiar mai rea decât finala din 2000, când am avut de ales în­tre Iliescu și Vadim, adică între dezastru și catas­tro­fă. Acum vom avea de ales între Ponta, nominal, și Ponta prin interpus, probabil.

- Și-atunci, de ce candidează toți acești oameni ai Dreptei? Sunt puși să spargă frontul sau nu re­zistă propriilor vanități?

- N-ar fi exclus ca unii să fie șantajați sau să exe­cute ordine. Pe urmă, sunt și destui orgolioși care nu-și cunosc măsura și care nu se gândesc la binele public. Iar combinația dintre orgoliu și manevratul pe sfori este fatală. Avem o ploaie de candidați fără an­vergură. Nici măcar cei din plutonul fruntaș în son­daje nu au anvergură. Niciunul despre care putem spu­ne: "Ecce homo!".

"Ponta ar trebui să explice ce înseamnă slo­ganul său: «Schimbare până la capăt» în Justiție"

- Ca și în campania pentru europarlamentare, discursul candidaților este croit pe linii populiste: "Mândri că suntem români", "Jos Băsescu!","Sunt român și ortodox". La Traian Băsescu continuă să se raporteze și Puterea, și Opoziția, fiecare acuzând, delimitându-se sau manifestându-și fidelitatea, du­pă cum e obiceiul și interesul casei. Este Băsescu cuiul lui Pepelea al politicii românești?

- Traian Băsescu este un personaj puternic, care ne-a anunțat că rămâne președinte-jucător până în mi­nutul 90 și că nici după aceea nu va ieși din politică. Dar, cu toate acestea, raportarea la el ca la reperul absolut al politicii românești este abuzivă și, totodată, un semn de slăbiciune. Sunt alte teme care ar trebui să-i preocupe pe candidați, într-o campanie din 2014, când se încheie și ultimul mandat al lui Băsescu, când începe un nou exercițiu bugetar european, când avem o situație geopolitică primejdioasă în zonă.

- Nominalizați câteva din problemele eludate.

- În loc să se refere permanent la Băsescu, liderii politici și candidații la prezidențiale ar trebui să se raporteze, de pildă, la Justiție, un capitol decisiv în re­­lația cu partenerii noștri din UE și SUA. În acest sens, Victor Ponta ar trebui să explice ce înseamnă slo­­ganul său: "Schimbare până la capăt" în Justiție. Pentru că, luând în considerare recentele amenințări cu închisoarea formulate de deputatul PSD Cătălin Rădulescu la adresa procurorilor DNA, "de la Kovesi în jos", proaspetele amenințări cu pușcăria la adresa lui Traian Băsescu, proferate de Ponta însuși, cererile privind desființarea DNA, ale lui Nicușor Cons­tan­tinescu, președintele Consiliului Județean Constanța, și faptul că Dan Voiculescu dă în judecată judecătorii Curții de Apel, rezultă că schimbarea va fi totală: inculpații îi vor judeca pe magistrați, iar politicienii vor da sentințe. Ceea ce sună sinistru. Căci una este să spui "dacă e vinovat, răspunde în fața Justiției" și alta să spui că "trebuie să ajungă în pușcărie, punct".
Un alt punct de referință al discursului public al candidaților la prezidențiale ar trebui să fie politica externă a României și, îndeosebi, situația din Ucraina, despre care au tăcut mâlc mai toți. Ponta a tăcut multă vreme pe acest subiect și a adoptat o atitudine ceva mai decisă, abia după ce a văzut că fermitatea (cel puțin retorică) a UE și SUA față de implicarea Rusiei în tragediile din ultima vreme nu-i mai lasă loc de ezitări. Johannis nu s-a pronunțat deloc, iar Tă­ri­ceanu n-a spus nici el nimic - dar, în cazul lui, nu ne mirăm, având în vedere antecedentele sale din vremea când era premier și voia să retragă trupele românești din Irak, fără consultarea NATO. Doar Cristian Dia­conescu și Cătălin Predoiu au reacționat prompt și corect.