Zilele trecute, plopul secular din curtea Secţiei 14 de poliţie din Bucureşti (sectorul 4) a fost "toaletat". A se citi "ciuntit, ciumpăvit", lăsat fără crengi şi fără frunze, în plină vegetaţie. Perfect sănătos, maiestuos ca un rege, acest arbore monumental era printre ultimii martori vii ai trecutului bucureştean. "Frate" cu alt plop din cartierul meu (Văcăreşti nr. 274), şi acela măcelărit în numele "toaletării", şi "nepot" al uriaşului plop din Bulevardul Tineretului nr. 27, în vârstă de cel puţin 250 de ani (doborât cu laşitate de ucigaşii de copaci, plătiţi de primăria aşa-zisului "Piedone"), acest arbore umilit şi dezgolit în plină vară vorbeşte, de fapt, despre neputinţa autorităţilor de a înţelege viaţa oraşului pe care au impresia că-l păstoresc. Mă aşteptam ca poliţia să reacţioneze, am dorit chiar să fac o plângere către comandant, dar, până la urmă, văzând că ura împotriva copacilor se poartă şi la gradaţi, am apelat la preşedintele organizaţiei "Eco-Civica", Niculae Rădulescu-Dobrogea, considerat la Bruxelles unul dintre cei mai de seamă militanţi ecologişti din Europa de Est. Deschizând lupta cu autorităţile încă din îndepărtatul an 1993, Rădulescu-Dobrogea s-a impus prin atitudinea fermă, prin cunoaşterea legilor, prin voluntariat de avangardă, corectitudine şi responsabilitate. Având peste 13.000 de membri, cu 16 filiale în ţară şi 5 în străinătate, "Eco-Civica" este în relaţii de colaborare, asociere sau afiliere cu peste 200 de ONG-uri naţionale şi internaţionale.
"Toate parcurile au fost ciuntite, iar unele au dispărut în totalitate"
- Cum este Bucureştiul de azi, faţă de cel din 1989, din punctul de vedere al zonelor verzi şi al protecţiei arborilor?
- În 1989, Bucureştiul avea 3.400 de hectare de parcuri şi zone verzi. Acum mai are sub 1.400 ha. Toate parcurile au fost ciuntite, iar unele au dispărut în totalitate. Există şi parcuri salvate de Eco-Civica, după eforturi şi procese în faţa instanţelor de judecată. Menţionez câteva: Parcul Carol nu a devenit sălaşul Catedralei Neamului, ca urmare a pierderii unui proces în care Eco-Civica a contestat autorizaţiile de construire, eliberate de Primăria sectorului 4. Cu această ocazie, ni s-a pus patalamaua, de către BOR, că am fi "anticreştini"... Parcul de la Gara de Nord, din vecinătatea Ministerului Transporturilor, s-a dorit, pe vremea primarului Băsescu, să devină parcare subterană. Prin raderea lui! Ne-am opus din nou, argumentat şi cu succes, fără a ajunge la proces. Am salvat, în urma a circa 4 ani de dispute juridice, Parcul Bordei, dăruit în mod pripit şi greşit unor indivizi care l-au pasat "dezvoltatorului" Costanda. Interesant a fost şi Studiul de Impact efectuat de firma KVB Economic SRL, care a afirmat că raderea câtorva sute de arbori de pe malul Lacului Bordei şi amplasarea acolo a unor imobile "va avea efect nesemnificativ asupra mediului". Acţionarii principali ai firmei erau Sulfina Barbu şi Silvian Ionescu, fost ministru al Mediului şi, respectiv, fost comisar general al Gărzii de Mediu... Ne-am opus în zeci de cazuri ridicării unor imobile pe zonele verzi dintre blocuri, în special în sectoarele 2 şi 3. Aici se eliberau, prin semnăturile lui Onţanu şi Liviu Negoiţă, ilegal, autorizaţii de construire pe zone verzi şi fără obligatoria autorizare din partea Primăriei Generale. De asemenea, şi fără autorizaţia obligatorie ce trebuia obţinută din partea Agenţiei de Protecţie a Mediului. Am reuşit şi stoparea unui proiect care betona 12 ha de spaţiu verde, situat în dreptunghiul Calea Plevnei - Ştirbei Vodă - Splaiul Independenţei - Str. Mircea Vulcănescu (fostă Ştefan Furtună). Aici, în zona unui trafic infernal, urmau să se ridice hoteluri cu 40 de etaje, un mall, o parcare subterană cu 12.000 de locuri. Fără zone verzi, fără un studiu de impact sau unul hidrogeologic, când se ştia că acolo pânza freatică se află ca circa trei metri sub nivelul solului.
"În Bucureşti, dezvoltarea este egal cu distrugere. De mediu, de arhitectură interbelică, de frumuseţi urbane"
- Este "modernizarea" Capitalei, cum spune primarul Oprescu, o cauză naţională, care ne îndeamnă să închidem ochii la sacrificarea copacilor?
- Primarul Sorin Oprescu, numit "Sarin Oprescu", de către ONG-uri, de la cunoscutul gaz otrăvitor şi ca aluzie la multiplele ignorări ale protecţiei mediului de domnia sa, nu vrea să ţină seama că, între 1989-2014, au dispărut peste 2 milioane de arbori din Bucureşti. Dacă s-ar planta măcar aliniamentele stradale din tot oraşul, capitala noastră ar putea absorbi mai mult de un milion de arbori. Efectele sesizabile în 3-4 ani ar fi menţinerea unei temperaturi ambientale mai scăzute în perioada verii, scăderea intensităţii vijeliilor, absorbţia mai rapidă a excesului de apă, atenuarea intensităţii zgomotului, promovarea biodiversităţii. De notat că dispariţia zonelor verzi şi a parcurilor a fost realizată concomitent cu "dezvoltarea zonelor urbane". Un caz revoltător, petrecut pe timpul când preşedintele Băsescu era primar, este mall-ul Băneasa, ridicat de afaceristul Puiu Popoviciu. Zeci de hectare de zone verzi, cu mii de arbori şi pomi fructiferi s-au evaporat, lăsând loc acelui mall. Popoviciu nu a plantat nimic în compensaţie, deşi existau hotărâri de Consiliu General, ce prevedeau aceste compensări obligatorii. Acelaşi distrugător de mediu, Puiu Popoviciu, a construit un cartier de blocuri şi vile pe 600 de hectare, tot în vecinătatea pădurii Băneasa, încercând să-şi construiască şi o şosea cu 6 benzi, prin trupul pădurii. Până acum, Eco-Civica şi alte ONG-uri bucureştene au reuşit să se opună acestui nou rapt, prin intermediul instanţelor de judecată. Aşadar, în realitate, "dezvoltare" în Bucureşti este egal cu distrugere. De mediu, de patrimoniu construit, de arhitectură interbelică, de frumuseţi urbane.
- Au existat, la Primăria Generală sau la cele de sector, programe de conservare a arborilor-monument?
- Exista o listă a arborilor protejaţi, dar a fost sistematic neglijată. A se vedea cazul benzinăriei construite sub un stejar roşu, extrem de rar, la intersecţia Bd. Ferdinand cu Str. Horei din sectorul 2. Toate sesizările făcute de noi în acest caz, cu citarea legislaţiilor încălcate (cea de mediu, cea a pompierilor, cea sanitară, cea a circulaţiei, cea privind depozitarea substanţelor periculoase, cea privind Convenţia de la Aarhus, ce instituie consultarea obligatorie a riveranilor), s-au lovit de nivelul precar al înţelegerii autorităţilor cu care am fost blagosloviţi. Niciun copac mai bătrân nu a fost ancorat preventiv, aşa cum se petrec lucrurile în ţările civilizate, ori plombat cu ciment (decât arareori). Edilii ne mint pe faţă cu promisiuni pe care nu le îndeplinesc decât pe hârtie. Onţanu a raportat de două ori amenajarea unui spaţiu verde în Parcul Păsărari din Obor, pentru a compensa defrişările criminale săvârşite la Electroaparataj. De pe bulevarde lipsesc circa 50% din arborii ce ar trebui să străjuiască aliniamentele. Unele bulevarde au fost defrişate inutil, pentru lucrări ce nu necesitau aceste crime de mediu. Şoseaua Giurgiului, Drumul Taberei, Şoseaua Morarilor sunt doar câteva exemple. Urmează două benzi cu tei monumentali, ce vor trebui să facă loc traficului din Piaţa Presei. Şi pe Bd. Naţiunilor Unite vor să radă câteva sute de arbori, tot pe altarul "urbanizării". Încercăm să ne opunem în fiecare caz pe care îl aflăm în timp util...
- În iunie 2011, la Clubul Diplomatic s-a lansat "Cadastrul Verde al Municipiului Bucureşti - Registrul Spaţiilor Verzi". Cum a reuşit primarul Oprescu această performanţă ipocrită?
- Raportând ca Ghiţă Pristanda. Am aflat atunci cum, peste noapte, numărul de metri pătraţi de spaţiu verde pe locuitor s-a "metamafiozat" de la 8,5 la 23,21! Adică, aproape de cei 26 mp indicaţi de OMS şi UE. Ce a făcut camarila urbanistică a Capitalei ca să se apropie de limita impusă? A trecut, scriptic, pădurea Băneasa în intravilanul municipal. La această cacealma s-a mai adăugat, ca zonă verde, şi suprafaţa lacurilor bucureştene, ca şi proiecţia din avion a coroanei arborilor înfrunziţi. Şmecheria lui Oprescu n-a putut fi operată şi în cadrul măsurătorilor privind calitatea aerului, făcută de APM. Îmbâcsitul aer bucureştean are de peste trei ori mai mult praf decât prevăd Concentraţiile Maxime Admisibile (CMA) din Europa şi de peste 6 ori mai multe substanţe cancerigene.
"Anual mor peste 10.000 de bucureşteni din cauze atribuite poluării aerului"
- O mare durere pentru copacii Capitalei este aşa-zisa "toaletare" - o operaţie delicată, lăsată pe mâna unor nepricepuţi. Cine sunt "urbaniştii" care conduc aceste "igienizări" de-a dreptul penale?
- Teoretic, operaţiunea se realizează conform unor prevederi stipulate clar în Acordul de Toaletare emis de Primăria Generală, după normele Europei civilizate. Doar 30% din coroana acestora poate fi îndepărtată, pentru ca podoaba frunzelor să poată fi refăcută în scurt timp, fără riscuri. În realitate, se fac toaletări de peste 80% - 90% din coroană. Din această cauză, circa 12% din arborii măcelăriţi impropriu se usucă. Pe banii şi pe sănătatea noastră.
- Pe Bulevardul Cantemir, majoritatea copacilor s-au uscat. La fel, pe Bulevardul Tineretului. Care să fie cauza?
- Uscarea în masă a arborilor de pe bulevarde este cauzată de lipsa de viziune a urbanismului municipal. În loc ca traficul să fie dirijat pe liniile de centură, este scurtat prin mijlocul Capitalei (vezi recenta străpungere Berzei - Buzeşti). Se poate observa şi neşansa platanilor seculari de pe Strada Berzei, care, înconjuraţi de traficul adus în zonă de Oprescu, au început să se usuce. La cele peste 1,3 milioane de automobile înmatriculate în Bucureşti şi la tranzitul zilnic prin centru a încă vreo câtorva sute de mii de vehicule, e normal ca arborii să moară. Dacă arborii de pe aliniamente ar avea densitatea normală, de un exemplar la fiecare 6-8 metri de aliniament stradal, efectul poluanţilor aerului asupra fiecărui copac s-ar diminua, înainte de a se ajunge la limita de suportabilitate şi, implicit, de distrugere a acestora.
- Au apărut copaci în ghivece, copaci de plastic "à la Piedone", palmieri de Berceni şi alte fantezii dâmboviţene. Cine le plăteşte?
- Apariţia arboretului "montat" în hârdaie (denumirea consacrată) este o afacere ce proliferează an de an la primăriile de sector. Pe sume enorme, plătite din buzunarele contribuabililor. Direcţia de Protecţie a Mediului din Primăria Generală e condusă de o persoană slab pregatită, care fumează în timpul şedinţelor rare cu ONG-iştii de mediu. Ca, de altfel, şi acest domn primar, "Sarin" Oprescu. Reamintesc că, potrivit unui studiu realizat în 2003 de Institutul de Sănătate Publică, anual mor peste 10.000 de bucureşteni, din cauze atribuite poluării aerului. Adică, de 4 ori mai multe decese decât cele pricinuite de accidentele de circulaţie din toată ţara. După părerea ONG-iştilor, vinovatul principal pentru această situaţie nu poate fi altul decât primarul general. La spaţii verzi, la parcuri şi implicit la calitatea aerului, ne aflăm pe ultimul loc în UE, la egalitate cu Atena. Cu precizarea că Bucureştiul a fost declarat de OMS şi de autorităţile europene un oraş "cancerigen".
Lui N.Rădulescu-Dobrogea îi puteţi scrie la e-mail: ecocivica@yahoo.com
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
